Cu ce mă poate ajuta liniștirea minții? (Mindfulness)

Mă bucur că suntem din nou împreună!
Înainte să citești mai departe te invit să îți răspunzi singur/ă la câteva întrebări:
„De câte ori îmi zboară gândul la altceva în timp ce lucrez?”
„Cât de eficient/ă sunt în ceea ce fac?”
„Cum mi-aș dori să fiu?”

…….și dacă ai trecut mai departe fără să îți răspunzi la întrebări ia-ți răgazul de a reflecta preț de câteva secunde……

Nu știu cum îți poate fi ție utilă liniștirea minții. Pot să-ți spun cu ce mă ajută pe mine:

Obțin o stare de prezență!
Este un mod prin care nu mai pun presiune asupra mea (mă relaxez)
Este o cale de a mă concentra asupra activităților/obiectivelor
Mă mențin într-o stare emoțională optimă și adecvată situațiilor
Îmi eliberez creativitatea
Mă energizez rapid!
Obțin starea de empatie!
Comunic eficient!
Îmi pot asculta Intuiția!

Poate că în mintea cuiva apare întrebarea: „Da’ unde ești, de nu ești prezentă?”

Îți propun un mic test ușor de aplicat, ca să exemplific ceea ce spun.

Te invit să-ți acorzi 5 minute.
Te uiți la un ceas și îți fixezi 5 minute de practică.
Apoi, te așezi relaxat/ă în scaunul tău.
Nu ai nimic de făcut! Aaaa, ba da, este totuși ceva: să respiri și să lași ca 5 minute să treacă!
Concomitent numără-ți gândurile: Câte gânduri apar în timp de 5 minute?
Este posibil ca la început să nu apară gândurile, dar mai apoi, așa, tiptil, câte unul mai curajos apare care îl trage pe următorul, care vine și el însoțit de alți doi prieteni, și tot așa.

Ce te rugasem să faci?

Să stai, să nu faci nimic, să nu gândești. Numai să respiri.
Dacă ai reușit ca timp de 5 minute numai să respiri și să nu te gândești la nimic:

Felicitări!

Ești una dintre acele persoane care ar fi bine să își ajute prietenii să facă și ei ca tine.

Dacă la un moment dat ai urmat șirul gândurilor care ți-au apărut pe ecranul mental, ai un potențial pe care nu ți-l utilizezi!

De foarte multe ori se întâmplă să fim fizic într-un loc, dar din punct de vedere al gândurilor și/sau emoțiilor să fim în altă parte, la întâlnirea care a avut loc cu câteva minute înainte.

Se poate ca fixându-ne o agendă mult prea încărcată să ne gândim la ce urmează să facem.

Presiunea pe care o punem asupra noastră, și dorința imensă de competiție, în care creștem, conduc spre stres – ceea ce omoară creativitatea.

Și aș vrea să îți aduci aminte de cât de bine erai? Poate te simțeai eficient/ă sau erai într-un moment de relaxare sau poate foarte bine dispus/ă: ai reușit să îți aduci aminte?

Practica de Mindfulness aduce câteva beneficii unanim acceptate de cei care o aplică. Pe scurt acestea ar fi:

1. Absența judecății

NU ESTE NIMIC ÎN NEREGULĂ CU A GÂNDI! – am scris cu majuscule ca să răspund la o replică care vine din practica de coaching. Nici unul dintre cei care promovează acest gen de practică nu afirmă să nu gândim. Nici nu poate să își asume cineva o așa responsabilitate: toate invențiile și cuceririle tehnologice sunt rodul gândirii. A gândi centrat pe obiectiv sau pe sarcina de rezolvat este ceea ce ne poate ajuta în ciclul de evoluție. Însă, dacă gândirea nu este adusă, menținută și examinată în câmpul de conștientizare, atunci gândirea poate produce derapaje. Asocierea cu încărcarea emoțională neprelucrată, gândirea poate produce suferință în noi sau în ceilalți.

Este utilă diferența dintre a gândi centrat pe obiectiv/sarcină, cum scria mai sus ,și a judeca.

Dacă pornim chiar de la definiția cuvântului, a judeca presupune un proces de analiză a unei situații/comportament/persoane pe baza unor criterii/parametri/repere. Dar cine/ce autoritate le-a stabilit? De obicei este vorba despre opinii automate, neanalizate, pe care le avem despre orice. Sigur ai fost în situația în care ai făcut o judecată despre o situație/persoană, și interlocutorul te întreabă: „Dar de unde știi?” – moment în care începe fâstâceala, începi să cauți prin minte ceva argumente susținătoare….. Despre  genul acesta de situații vorbesc ca judecată. Dacă ar fi să observăm un pic mintea, vom constata că, într-un fel sau altul, totul este o judecată de un fel sau altul, cu informații preluate sau pe care le-am elaborat chiar noi.

Nu spun că este necesar să schimbi ceva sau să judeci judecata, ci numai să fii conștient/ă de acest aspect atunci când afirmi niște judecăți cărora le dai valoare de adevăr absolut!

Pentru a vedea situația/lucrurile din altă perspectivă lasă o ușă deschisă spre discernământ. Nu trebuie să știm tot, nu trebuie să avem toate soluțiile, nu trebuie să dizolvăm singuri toate obstacolele!

Discuția despre „judecare” ar putea merge chiar mai departe, în zona în care judecarea se face cu rea voință și numai așa, de dragul criticii. Am convingerea că nici tu, dragul meu cititor, nu dorești să mergem în zonele cu vibrații inferioare care nu îți sunt utile nici ție, nici mie!

Bine, bine, dar ceea ce ai scris știu și eu. Cum fac să nu mai judec?

Sigur că un obicei pe care ți l-ai format în ani și ani nu dispare fiindcă îi spui să dispară.

Întotdeauna când dorești ca un obicei format să dispară, este necesar să îi dai minții tale subconștiente un motiv suficient de puternic ca să aplice și să mențină schimbarea, și apoi să aplici de suficient de multe ori noul obicei pentru ca să fie stabil și înrădăcinat. Cu alte cuvinte:

MOTIVAȚIA + REPETIȚIE +OBICEI NOU

Fiecare dintre voi poate găsi un motiv pentru care să-și disciplineze mintea. Eu, de exemplu, când mi-am dat seama că mă trezeam judecând, am realizat că pierdeam timp de DOUĂ ORI: timp pentru că mă pierdeam în propriile gânduri și judecăți, și timp care îmi era necesar să reiau ceea ce făceam înainte. Pentru mine a funcționat și a fost suficient. Pentru că și pentru tine va funcționa – sau poate îmi lași un comentariu despre cum te-ai motivat tu, ce zici? Mulțumesc!

Obiceiul nou este să faci câteva minute de practică ca să îți antrenezi „mușchiul creierului” – când devine un obicei, începi să te bucuri de nivelele vibraționale superioare pe care nu le descriu acum – te invit să le experimentezi.

2. Răbdarea

Trăiesc într-o lume în care în jurul meu oamenii aleargă și sunt agitați. Mereu apar deadline-uri peste alte deadline-uri, care la rândul lor sunt depășite și ele de mult! Și așa se dezvoltă nerăbdarea și starea de a fi gata mereu de start, de a porni într-o direcție. Dacă ne antrenăm mereu a fi nerăbdători, agitați, reactivi, atunci cum de ne plângem că nu avem răbdare, că nu ne păstrăm calmul, că reacționăm paradoxal?

Știi povestea cu băiețelul care vede fluturele care depunea efortul de ieși din crisalidă? Băiatul nu are răbdare să aștepte, desface crisalida și constată că fluturele nu poate să zboare, deși nu mai era reținut de nimic. Ceea ce nu a știut băiatul, era faptul că fiecare lucru are un timp pentru a ajunge la maturitate. Procesele de formare/evoluție/elaborare au niște trepte care să fie parcurse. Dacă mintea noastră „zboară” în viitor sau în trecut, care este probabilitatea ca să dăm randament în prezent?

Uite, am găsit și o imagine care exemplifică necesitatea răbdării în procesul de evoluție.

Nerăbdarea poate că vine și din raportarea în permanență la timp, la repere orare. Uităm să trăim în prezent. Prezentul nu are nevoie să fie marcat de ceas! Este pur și simplu, acum, când citești! Îți aduci aminte de un moment în care ai admirat un peisaj sau erai îndrăgostit/ă și te pierdeai în privirea celuilalt? Atunci era posibil să fii, nu? Acum de ce nu se mai poate? Alegerea îți aparține spre ce îți orientezi atenția: a trăi în prezent sau a pendula prin trecut – viitor cu mici opriri în prezent!

Educarea atemporalității poate deveni un obicei care să ne ajute în trăirea succesiunii de momente din care ne este formată viața.

3. Mintea începătorului

Dacă îi dai unui copil de 1-1 ½ ani o jucărie, devine fascinat de ea, o analizează, o bagă în gură ca să o cunoască, o întoarce pe toate fețele, și apoi începe să o desfacă ca să vadă din ce este formată. În timp ce explorează un lucru nou, nici nu simte că vrea să meargă la pipi, rămâne fascinat de ceea ce experimentează – pentru ca în final să facă pipi pe el! Să fim clari: nu spun să fim chiar atât de…… mindfulness! Sugerez doar că starea de nu știu ajută la cunoaștere, la sesizarea unor aspecte noi, la perceperea unor informații pe care inițial le-am omis.

Mintea începătorului este o atitudine – nu înseamnă că nu știi nimic, ci semnifică să te desprinzi de ceea ce știi că ai trăit și să te deschizi față de infinitul necunoscut. Ieri am fost plecată la o Conferință Internațională la Chișinău. Am plecat cu intenția să susțin cât pot eu de bine o lucrare pe care o realizasem împreună cu alți 3 colegi. Atât! În rest, nu am avut nici un fel de așteptări! Ce s-a întâmplat? Am petrecut un timp cu mare bucurie pe drumul perfect asfaltat (da, pe lumea aceasta există și asfalt!), admirând culorile infinite ale unei tinere toamne, am mâncat un borș de sfeclă în care înota smântâna cum nu am mai mâncat, am savurat o plăcintă cu brânză proaspăt coaptă în vatră ca pe timpuri! Am explorat totul cu o bucurie maximă! M-am amuzat teribil când, nefiind familiarizită cu banii lor, mă tot surprindeam întrebându-mă dacă am bani când am luat câteva plăcințele!!! Poți să alegi să te bucuri, sau să fii arogant, sau un plictisit atotștiutor! Apropo de plictiseală, Jon Kabat-Zinn propunea să conștientizăm stările în care alegem să ne poziționăm și apoi să ne întrebăm:

„ Conștientizarea plictiselii mele este plictisită?”

Jon Kabat-Zinn

Dacă mintea ta conștientă citește cele de mai sus și se plictisește, propune-i să urmărească Bucuria din acțiunea ta! Te va ajuta să rămâi în momentul prezent sau să savurezi ceea ce faci!

Poate că vei spune că totul este foarte frumos, până se ajunge la serviciu și la sarcinile pe care ți le dă șeful! Nu, nu este teorie. Dacă tu percepi că task-ul primit nu îți place, poți alege să rămâi la jobul respectiv sau nu, poți alege din ce stare să faci lucrul respectiv și mai ales poți să te gândești care este motivația pentru care faci ceea ce faci. Dacă motivația este numai externă, că ai nevoie de bani, atunci cu siguranță este necesar să cauți altceva.

Mă gândeam că poate dorești să iei o pauză și să practici:

• conștientizarea gândurilor tale
• prezența în momentul de acum.

Am să mă opresc aici, spunându-ți că voi continua cu Încrederea, Lipsa efortului, Acceptarea și Renunțarea. Sună interesant, nu?

Și nu uita că aștept un feed-back despre ceea ce tocmai ai citit!
Mulțumesc pentru timpul pe care mi-l oferi atât de generos!

Zile magice, cu drag
 Paula