Dominația FRICII

„Mulți oameni nu-și trăiesc visele pentru că-și trăiesc fricile.”

Cu ocazia celei mai recente întâlniri din cadrul

Cercului de Dezvoltare personală

pe care îl susțin pentru studenți, le-am vorbit participanților despre:

Emoții: Cum să le gestionăm?

Una dintre studente spunea că îi este frică de…….nu am să discut situația, dar în mintea mea mi-am promis că voi scrie despre acest subiect. Trebuie să recunosc că îi apreciez curajul de a vorbi în fața celorlalți despre sine. Draga mea, îți mulțumesc – ești cu mult mai puternică decât îți imaginezi!

Mă gândeam că nu este loc din care să privești spre exteriorul tău sau spre ungherele din tine, fără să nu dai de FRICĂ sau TEAMĂ. Dacă ne vom privi viața, vom constata că FRICA este prezentă de când suntem foarte mici (frica de a nu fi luați de lângă părinții care ne protejează) și este ca un fir care trece permanent prin viața noastră, până spre moarte (frica de moarte, de necunoscut):

…….frica de a nu fi respinși,
…….de a nu ne pierde locul de muncă, statul social, pe cei dragi,
…….de a nu pierde ceea ce am acumulat,
…….frica de penibil, de eșec, de a nu greși, de a nu fi la înălțimea așteptărilor,
…….că nu găsim un loc de parcare,
…… că pierdem avionul,
…….că ceea ce am ales (cadoul) nu va fi pe placul celui/celei pentru care l-am cumpărat,
…… că nu mai găsim…, că nu ajunge…., că nu vom ști, că nu vom fi sănătoși, că este prea… sau prea….. și în general, că……

Fie că este o FRICĂ legată de factori externi sau interni, ea este în permanență cu noi, în noi, lângă noi, peste noi. Ne pândește de la spate ca nu cumva să îi scăpăm! Și când cineva se desprinde de EA, ne trezim cu eticheta AROGANT/Ă lipită de către cine/ce? Exact, de……FRICILE celor din jur care, parcă, nu doresc să piardă controlul asupra noastră, a oamenilor.

Poate că nu-mi împărtășești părerea. Dar te invit să te uiți, cu detașare, la ceea ce se petrece în jurul tău: lumea ne este prezentată ca un loc plin de capcane, în care dacă ne aventurăm ni se întâmplă lucruri groaznice. Și mai multe sunt amenințările care par să vină din toate direcțiile. După ce permitem fricii să ne stăpânească, proliferarea temerilor devine nelimitată, ca și creativitatea, imaginația.

În ultimii 5-6 ani mi-a plăcut să lucrez cu pattern-urile și convingerile – ale mele, dar și ale cursanților, clienților, pacienților. Și, din această perspectivă, îți aduc în atenție subiectul de astăzi: DOMINAȚIA FRICII.

De ce mi s-a părut atât de important subiectul?

Pentru că am experimentat și eu, dar am văzut și la ceilalți cât de blocantă poate fi frica și cum favorizează ea dezvoltarea inhibițiilor și a blocajelor.

Ca să ieșim din ghearele Fricii avem nevoie de o energie suficient de mare care să învingă energia ei.

De unde facem rost de energia respectivă?

Cum am putea să nu îi permitem fricii să ne domine?

Sunt două dintre întrebările la care îmi propun să răspund.

Frica se încadrează în categoria emoțiilor limitative. Sigur că poate avea nuanțe care să baleeze între teama irațională, patologică, și frica realistă, zis și precaută. La om, pe măsură ce apare analiza și percepția timpului, se înregistrează distincția mentală între trecut, prezent și viitor. (Știu că din punctul de vedere al fizicii cuantice, trecutul, prezentul și viitorul nu există și ele sunt simultane, vezi de exemplu Putere versus Forţă, dar acum vorbim despre cum se construiesc emoțiile). În timp ce vinovăția, regretul, părerea de rău, rușinea, tristețea sunt emoții legate de evenimente deja trecute, frica, teama sunt emoții pe care le legăm de viitor.

Frica este un mecanism ancestral de adaptare al omului, înregistrat la nivelul structurii și fiziologiei creierului. Prezența fricii generează amplificarea mecanismelor cerebrale de supraviețuire și produce un nivel crescut de alertă la nivelul sistemului nervos. Frica face parte dintr-un mecanism de evoluție al Eu-ului, în sensul că parcurgerea fricilor susține etapele de transcendere a nivelelor de conștiință (David R. Hawkins Putere vs. Forță)

De fapt ce face?

Alimentăm singuri FRICA; TEAMA!

Cum?

Pur și simplu, cu cât ne gândim la o situație/persoană față de care simțim frică, cu atât facem un transfer de putere, de energie. Pe măsură ce are loc acest transfer, noi rămânem mai vlăguiți și mai incapabili să acționăm. Ne mulțumim, în cel mai bun caz, să RE-ACȚIONĂM.

Când vom începe să ne uităm cu onestitate la viața noastră, constatăm că PUTEREA FRICII asupra noastră diminuează. În acest context, onestitate înseamnă:

…….să ne GESTIONĂM emoțiile, nu să le controlăm – în loc să învățăm tot felul de tehnici prin care să facem să „dispară” emoțiile, să le înțelegem, să identificăm cauza care le generează și să acționăm sinergic cu ele, nu împotriva lor;

…..ca în locul dramatizării, exagerării să ne AUTO-OBSERVĂM și să ne facem un aliat din CALM și LINIȘTE;

…..ca în loc de a aștepta mereu ajutor sau atenție, să învățăm INDEPENDENȚA ȘI ORIENTAREA SPRE SOLUȚII (deplasarea atenției de la A STA spre A ACȚIONA);

…..să ne orientăm ATENȚIA spre ceea ce FAC, ceea ce SUNT și nu spre ceilalți, ce fac ei (să ținem minte că nu pot să mă CONTROLEZ DECÂT pe mine, nu și pe ceilalți);

….să acceptăm PROVOCĂRILE în locul amplificării exagerărilor;

….să învățăm ACCEPTAREA în locul rezistenței;

….să PRIVIM REALIST în loc de a găsi justificări;

….să învățăm sensul cuvântului RESPONSABILITATE ca înlocuitor al scuzelor.

Toate acestea nu sunt decât treceri de la perspectiva materială și a dogmelor, normelor, spre cea a Sufletului – singura cale prin care frica, teama se dizolvă. Tot ceea ce întreprindem cu și pentru Sufletul nostru nu are legătură cu frica. Cum ieșim din alinierea cu noi înșine și cu Sufletul nostru, cum facem loc fricii spre noi.

David R. Hawkins propune o tehnică foarte simplă (preluată din cartea Letting go: Calea renunțării, Editura Daath)

„Și ce urmează după asta?”

De exemplu:

„Mi-e teamă să nu-mi pierd slujba”.
„Și ce urmează după asta?”
„După asta nu voi mai avea bani”.
„Și ce urmează după asta?”
„După asta vom fi dați afară din casă!”
„Și ce urmează după asta?”
”După asta vom fi vagabonzi!”
„Și ce urmează după asta?”
„După asta nu vom mai avea bani de mâncare și vom muri de foame!”
„Și ce urmează după asta?”
„După asta ne îmbolnăvim și murim!”
„Și ce urmează după asta?”
„Nu vi mai fi, nu voi mai conta!”
„Și ce urmează după asta?”
…….„Nimic!”

Marea majoritate a fricilor și temerilor sociale, psihologice și fizice reprezintă extrapolări inconștiente ale fricii de moarte. Frica apare pentru că este o zonă de necunoscut pe care nu putem să o controlăm, pe care nu o stăpânim, pe de o parte, și pe de altă parte, pentru nu ne cunoaștem suficient de bine încât să avem încredere în noi, în reacțiile pe care le vom avea și în faptul că, indiferent de ce se va întâmpla, vom avea reacția potrivită. Iar toate acestea sunt asezonate cu un puternic sentiment de însingurare: credem că suntem singuri pentru că ne uităm numai în dimensiunea 3D, dar dincolo de acestea, în 4D, 5D, 6D etc sunt foarte multe ființe de Lumină care ne pot susține în demersurile noastre evolutive. Din perspectiva mea, totul se rezumă la o alegere: rămânem în dimensiunea materială sau ne permitem să ne desprindem?

Ca și un rezumat:

Conștientizarea stării în care mă găsesc
Întrebarea repetitivă „Și ce urmează după asta?” sau „Și ce dacă…?” până ajung la sursa/cauza emoției negative
Doresc să schimb ceva? Se prea poate să nu doresc să schimb nimic pentru că am beneficii din situația emoțională de care mă plâng. Dar, dacă doresc să schimb ceva, urmează pasul de mai jos:
Identificarea căilor de acțiune: Care ar fi primul, cel mai mic pas prin care să pot ieși din situație? Poate că nu îmi voi da seama, dar îmi imaginez că am un prieten care este în situația asta și îmi cere ajutorul. Cum l-aș ajuta?

Tim Ferriss la TED2017 oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care ne percepem obiectivele. Are legătură cu fricile care ne blochează și te invit să urmărești: Why you should define your fears instead of your goals.

Și ca să încheiem într-o notă tonică: știi ce este FRICA (FEAR)