Pasul (im)posibil de la FRICĂ la CURAJ Blocaj vs. Acțiune
În cel mai recent articol publicat pe site – Dominatia fricii, îți ofeream o perspectivă asupra modului în care ne lăsăm antrenați în emoții care în final nu fac decât să de tragă înapoi de la drumul pe care ne-am angajat să îl parcurgem în această viață. Mi-am dat seama că ar fi necesară o continuare, și iat-o sub forma a ceea ce citești. Mi-am adus aminte că, acum niște ani în urmă, pentru mine nu a fost suficient numai să identific emoțiile prin care treceam ci, să ies din situațiile respective, să ajung la cauza primară generatoare și să-mi învăț lecțiile aferente. Simțeam că mai aveam nevoie de ceva. Până într-o zi când „m-a lovit” conștientizarea:
Aveam nevoie de capacitatea de a face pasul/pașii spre a acționa.
Uaaauuuu! Pentru mine a fost decisivă această conștientizare, a fost cea care m-a translatat și apoi, m-a condus pe un alt nivel al vieții mele, cu alte cuvinte mi-a schimbat direcția în care mă îndreptam și ulterior, a adăugat plus valoare.
Îți propun un
Exercițiu de conștientizare:
Te invit ca preț de câteva minute să te gândești la cuvântul FRICĂ și să îl repeți, cu voce tare, sau nu. Ce simți?
Vei constata că în corp simți o energie care, parcă, te îngheață, care te imobilizează, care se face să te retragi ca și cum te-ai contracta. Sigur ai simțit, numai că poate nu ți-ai spus-o în cuvinte.
Și acum rostește cuvântul CURAJ. Ce simți? Unde simți energia în corp?
Simți diferența dintre cele două tipuri de vibrații – pentru că sunetele cuvintelor determină vibrații diferite în timp ce sunt rostite/gândite.
Scopul exercițiului a fost acela de a conștientiza că modul în care gândești sau vorbești poate să te coboare sau să te ridice ca vibrație.
Paradoxal mi se pare faptul că, pe de o parte, dorim să scăpăm de emoțiile negative, iar pe de altă parte ne cufundăm adânc în ele, din ce mai adânc, până nu mai identificăm ieșirea din starea respectivă.
Când fugim de durere, suferință, sau orice fel de emoție de vibrație joasă, de fapt fugim de viața însăși, care poate să ne treacă prin astfel de experiențe tocmai ca să experimentăm și să învățăm. Dar dacă noi stăm impasibili la marginea drumului și ne uităm la trecerea Doamnei Viața, cum să fim parte din acea trăire?
Nu poți sta și acționa în același timp!
Și atunci depinde numai de noi ce alegem: a sta sau a acționa!
Îmi aduc aminte de un desen animat în care tocmai despre această minunată conștientizare în a alege este vorba:
Când ne-am deconectat de la sursa vieții?
De ce nu rămânem în ACUM, singurul moment care contează?
Când nu putem trăi în prezent, fie ne întrebăm: De ce mi s-a întâmplat tocmai mine? …..și gata, motivul de a călători înapoi în trecut a apărut ca prin farmec, fie, sub dominația stresului, ne îndreptăm spre viitor: Data viitoare am să ….mai bine/mai mult/mai devreme etc.!
Cum facem pasul de la FRICĂ la CURAJ?
Pas 1: este Intrarea în contact cu noi înșine.
Să ne observăm, să percepem starea internă și ce se întâmplă în interiorul nostru, fără a permite să fim distrași.
Pur și simplu să fim conștienți, fără să simțim nevoia de a face ceva, de a suna pe cineva, de a merge undeva, etc.
În loc de a permite să ne lăsăm antrenați de tumultul exterior, să ne dăm voie să pătrundem în agitația, în neliniștea – în general, în emoția pe care o trăim – și să identificăm ce este cu adevărat dincolo de emoție.
Pasul 2: Acceptarea și Iubirea de Sine
Evoluția are legătură cu ACCEPTAREA: în locul dorinței de a judeca, repara/trata sau rezolva, să ne uităm ce se întâmplă în interiorul corpului nostru. Acceptarea implică renunțarea la judecare, analizare, comparare, la gândirea de tip polar (bine-rău, alb-negru). Acceptarea înseamnă și asumarea propriilor decizii și a consecințelor acestora.
Sigur ai observat că atunci când simțim emoțiile din zona de frecvență joasă, considerăm că altcineva este responsabil. De ce? Pentru că trăim într-un context de energie masculin, în care cutuma spune că ar trebui să deținem și să exercităm controlul propriilor emoții; dacă nu le putem controla, va apărea un sentiment de înjosire, pentru că altcineva controlează mai bine ce se întâmplă. Acceptarea înseamnă să fim mai mult în energia feminină, mai receptivi, să admitem că acea durere (sau orice fel de emoție negativă) din interiorul nostru ne îndrumă spre ceva din trecut care să merite atenția noastră. Care este motivul pentru care ținem durerea în interiorul nostru? Durerea este păstrătoarea Destinului nostru mai Înalt. Dacă putem îmbrățișa și transforma acea durere, vom deveni autentici. Dacă o putem îmbrățișa în interior, cu atât mai mult o vom putea îmbrățișa în exterior – și astfel devenim ființe autentice.
Tot în legătură cu acceptarea, o a doua mențiune: ai observat că mai ușor oferim atenție/dragoste celor din jur decât să ne oferim nouă iubire, atenție, prioritate? Și mai paradoxală mi se pare constatarea că, uneori, putem să oferi dragostea/atenția/suportul nostru mai ușor străinilor decât familiilor noastre!
Aspectele țin de autoacceptarea: dacă nu ne acceptăm părți din corpurile noastre dense (corp fizic, mental, emoțional, eteric, astral, cauzal) atunci atenția este îndreptată în exterior, spre cei din jurul nostru.
Pasul 3: Fixarea obiectivelor din CLARITATE
După ce am ne-am mutat atenția înspre interiorul nostru, și ne-am acceptat așa cum suntem, apare și Liniștea interioară: fundul unui râu poate fi văzut numai după ce apele învolburate se retrag și apa curge lin! Așa suntem și noi oamenii, după furtuna internă generată de emoțiile de vibrație joasă, apar Liniștea și Calmul interior – dacă este îndepărtată Rezistența internă. Liniștea interioară aduce CLARITATEA de a identifica exact ceea ce este potrivit pentru noi să decidem, acționăm, întreprindem. Când luăm decizii sub presiune emoțională, se dovedește că nu sunt cele mai fericite, nu? Claritatea ne ajută:
…..să știm ce vrem,
…..să ne identificăm convingerile restrictive,
…..să discernem între valorile proprii și cele impuse, preluate,
…..să știm cine suntem,
…..să anticipăm,
…..să contribuim,
……să prioritizăm,
…..să analizăm din perspective diferite,
……să luăm în calcul toate persoanele implicate și potențial afectate de deciziile noastre,
…….să ne mutăm atenția de la A AVEA spre A FI,
……..să nu avem nevoie de explicații,
………să luăm ceea ce este așa cum este, fără a mai simți vină, rușine,
………să facem diferența între retorica emoțională și validitatea motivată și perfect confirmabilă,
……..să recunoaștem contextual, nu la nivel de „dovezi”.
………să ajungem la noi, cei adevărați, profunzi; este ca un fel de portal spre o altă dimensiune a noastră…..
Când ajungem la Claritate, brusc apare și Voința Intrinsecă pentru ceea ce te ajută ca evoluție.
Și pentru că am vorbit de emoții, nu știu dacă ai citit romanul „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, dar este acolo o replică care îmi place foarte mult. Eroina principală, Scarlett O’Hara, spune la un moment dat: „La asta am să mă gândesc mâine!” – era modul în care personajul reacționa de fiecare dată când apărea o situație emoțională din care era obligată să ia o hotărâre. Prefera să aștepte să se calmeze „apele”, pentru ca apoi să decidă.
Pas 4 – A crede în Sine
Sigur că după ce Claritatea devine „prietena”ta, a crede în Sine și în ceea ce poți realiza este deja floare la ureche. A propo de a crede în sine, uite un discurs ținut de Eduardo Briceno la TEDxManhattanBeach exact pe această temă: The Power of belief — mindset and success:
Ca toate lucrurile minunate din lumea aceasta, trecerea de la Frică la Curaj este simplă, dacă chiar ești Responsabil:
Te provoc ca timp de minim 7 zile să te urmărești zilnic și să nu mai dai Puterea emoțiilor negative (să îți iei Puterea înapoi).
Vezi cum ai să te simți și scrie-mi.
Chiar și numai atât este suficient pentru început.
Ai să constați cum se furișează și Claritatea care va (a)trage Automotivația, Încrederea în sine, Reușitele. Deci, fă un exercițiu de observare care îți va crește calitatea vieții. Spooooorrrr!
Până data viitoare,
Zile magice, cu drag
Paula
P.S. Nu uita să îmi trimiți feed-back-ul tău după ce aplici exercițiul. Mulțumesc!
