Când te-ai întâlnit ultima oară cu TINE?

Când te-ai întâlnit ultima oară cu TINE?Nu, nu este nici o greșeală, ai citit bine: SĂ TE ÎNTÂLNEȘTI CU TINE!Am mai scris despre faptul că, în momentul în care ajungi să te confrunți cu BOALA poți să-ți schimbi perspectiva asupra vieții. Poți citi articolul respectiv aici.Important este ca, după ce treci prin momentele respective, să decriptezi mesajele pe care ți le aduce boala – și nu mă refer la interpretarea mecanicistă: dacă ai avut nu știu ce boală înseamnă cutare lucru. (Nu spun că dicționarele în care sunt descrise cauzele subtile ale bolilor nu sunt bune. Sunt utile, dacă sunt folosite orientativ și aplicate la caz). Din punctul meu de vedere, în legătură cu boala, sunt două aspecte care merită subliniate:
  1. La baza oricărei afecțiuni este o emoție sau un cumul de stări emoționale negative care se asociază cu niște convingeri. Atunci când identificăm emoția/stările emoționale boala poate „trece” de la sine, pentru că am luat la cunoștință emoția și mintea subconștientă presupune că vom face ceva în sensul respectiv. Atunci când bolile se cronicizează, fie că nu recunoaștem emoția, fie nu eliberăm convingerea pe care i-am asociat-o (de ex: numai X medicament mă va ajuta)
  2. Orice fel de simptom/boală este de fapt o atenționare a corpului că a ieșit din zona de echilibru și că are niște nevoi speciale care pot fi legate de: atenția de care avem nevoie sau pe care suntem dispuși să ne-o acordăm, iubire, relaxare, a ne opri din ceea ce facem, a ne orienta atenția spre alte arii ale vieții, etc.
Cu alte cuvinte, atunci când intervine boala organică putem să:
  • Identificăm emoția dominantă în care ne găsim și o transformăm în ceva care să fie util și nenociv – vezi și articolul Cum sa-ti fie bine cu emotiile tale!
  • Identificăm convingerea din care experimentăm boala: pur și simplu sunt întrebări simple pe care ți le adresezi:
    • Ce reprezintă emoția respectivă pentru mine?
    • Și dacă pur și simplu aș da deoparte această emoție, ce simt?
    • Ce cred despre situația în care sunt acum?
    • Ce mă face să rămân pe loc?
    • Cum aș putea gândi diferit în această situație? Ce mă împiedică? Ce s-ar întâmpla dacă aș gândi diferit?
  • Identifici lucrurile de care ai nevoie în momentul respectiv:
    • De ce aș avea nevoie ca să fiu pe deplin sănătos? Și chiar așa este sau de fapt îmi doresc altceva?
    • Am nevoie de Iubire? Poate de Înțelegere? Poate să îmi arate partenerul de cât de important/ă sunt?
    • Mă obosește monotonia? Îmi doresc ceva ieșit din comun, neobișnuit?
    • Am nevoie de o pauză/odihnă?
Așa după cum constați sunt întrebări simple, dar pe care nu ni le adresăm pentru că nimeni nu ne învață să vorbim cu noi, cu emoțiile noastre, cu nevoile noastre emoționale. Dacă ai să te uiți cu atenție în jurul tău, vei constata ca și mine că sunt tot felul de cursuri, trainiguri, formări, ateliere etc despre: Cum să…..și Ce să faci ca să fii de succes.Dar unde ești, tu OMUL care să…..toate astea?Vorbim despre cum să semănăm unii cu alții, cum să ne uniformizăm, cum să fim roboții perfecți care execută programele altora. Dar unde este vorba despre NOI în toate acestea?După părerea mea –  este numai un punct de vedere de care poți să nu ții cont – de când suntem foarte, foarte mici suntem antrenați, pregătiți, educați ca atenția să ni se îndrepte spre exterior: ce a făcut cutare, ce rezultate a obținut, cum a ajuns, “uite, el/ea face mai bine/repede/perfect decât tine”, etc. Comparațiile, modelele și poveștile cu care creștem nu fac decât să ne dea teme și programe după care noi să rulăm.Ceea ce îți propun este să te oprești un pic din alergarea cotidiană și să stai de vorbă cu tine, OMUL.Ia o foaie de hârtie și notează răspunsurile la următoarele întrebări:Care sunt aspectele care îți plac la tine? Adesea vrem să ne confundăm cu modelele care ne sunt oferite. Nu, întreabă-te: Ce-mi place cel mai mult la mine? Cu ce sunt diferit/ă? Care este acel ceva care mă face să fiu unic?Ce este important pentru mine? – nu ce mi se cere la job, nu ce vor părinții, partenerul/partenera?Ce contează cel mai mult și mai mult pentru mine? De ce contează și dacă este părerea mea despre acel aspect sau dacă nu cumva este o părere preluată de care nu am fost conștient/ă până acum? Și la fiecare dintre aceste întrebări vei obține niște răspunsuri care sunt bune oricum, pentru că sunt ale tale. Răspunsurile ți-au venit din mintea logică.Acum aș vrea să mai treci încă odată prin întrebări, de data aceasta imaginându-ți că vorbești cu Sufletul tău! Dacă nu știi unde este localizat este ok. Setează numai intenția de a vorbi cu Sufletul tău (apropo, unii spun că Sufletul este situat în spatele sternului). Vezi cam ce fel de răspunsuri obții acum.Și așa ca o întrebare retorică: Când a fost ultima dată când ai luat o decizie importantă pentru viața ta stând de vorbă cu Sufletul tău?Poate că poate părea fără legătură partea inițială, cu boala și ultimele lucruri pe care le-ai citit.Legătura provine din faptul că atunci când este vorba de corpul fizic suntem ceva mai atenți, mai ales dacă este vorba de boală – mergem a medic, luăm medicamente, ținem un regim, în principiu avem o atitudine. Dar când este vorba despre Sufletul nostru, îl așezăm în cel mai prăfuit ungher al ființei noastre, și nu ținem cont de el.Din liniștea Sufletului putem face lucruri care să aibă o cu totul altă vibrație, să ne conecteze la tot ceea ce este, să percepem informații de care mintea logică nu are (cuno)știință, să reacționăm potrivit situației.Cum ajungem în această liniște?Pur și simplu prin orientarea atenției spre interiorul nostru și asupra a ceea ce dorim și suntem capabili să facem. Adică să stăm mai mult în A FI, să respectăm ordinea firească în care se întâmplă lucrurile în dimensiunea duală: A FI – A ACȚIONA – A AVEA.Am primit această imagine care sintetizează ideile pe care am dorit să le transmit: candTe-aiIntalnitCuTineSă fiu mândru/ă de ceea ce suntSă mă sprijin pe mineSă beau apă care să-mi curețe corpul de deșeurile alimentare și de gândurile negativeSă fiu mulțumit/ă de mediul în care mă dezvoltSă mă bucur dsemnatura-paula-drosescue fiecare moment pe care îl trăiesc.  

Până data viitoare, 

Cu drag, Paula

 

P.S. Te rog să nu uiți să-mi lași un comentariu.

Părerea ta contează foarte mult pentru mine și îți mulțumesc pentru interacțiune!

2 comentarii la „Când te-ai întâlnit ultima oară cu TINE?”

  1. Concentrat si la obiect a fost discursul dumneavoastra. Mi-a placut.
    Dar ce fac atunci cand toate le judec cu sufletul, care vibreaza deseori in dezacord cu cei care ma iubesc sau cu cei care doar ma accepta? Apoi apar dezamagiri pe care nu stiu cu ce sa le vindec. Stiu, trairile si asteptarile e bine sa fie in raport oarecum egal.
    De ani incerc sa aflu cum sa gasesc echilibru in A SIMTI si A FI.

    • Sufletul are menirea de a Fi GGHINUL NOSTRU SPIRITUAL în această viață.
      Ego-ul judecă și așa apare dezacordul/
      Dacă mă întrei pe mine, asteptările nu preau ar trebui să aibă loc în viașa noastră pentru că au o energie de blocare/stopare.

Lasă un comentariu

Share
Tweet
Share