Drumul de la fericire la nefericire si retur

Fractura“Vai, ti-ai rupt mana!. Trebuie sa fii tare nefericita!”, mi-a zis intr-o zi o cunostinta cu care m-a intalnisem intamplator pe strada.

Da, suferisem un accident, dar nu eram nefericita. Si de ce sa fiu nefericita???? Cuvintele doamnei mi-au creat un disconfort auditiv si sufletesc. Este adevarat ca traisem o intamplare ……

Povestea unui accident cu final asteptat

Pe 31 iulie, pluteam, ca de obicei, in lumea mea. Mergeam pe strada, mai degraba alergand. Eram impreuna cu unul dintre cei mai dragi prieteni, Antony Robbins, care-mi vorbea de pe unul dintre audiobook-uri. Constiincioasa, faceam eforturi sa iau si notite mentale, in acelasi timp! Se pare ca de aceasta data nu mi-a mai reusit la fel de bine.

La un moment dat, ma impiedic, initial ma dezechilibrez, ma redresez numai pentru o fractiune de secunda, insa picajul spre sol nu mai era sub control. Se aude un buffff, dar nu din reportofon. Eu eram cea care aterizase, un pic cam fortat!!! Dau sa-mi adun lucrurile de pe jos, numai ca acest lucru care este aparent banal s-a dovedit extrem de dificil! Soc! Mana stanga refuza sa se supuna comenzilor mele! Si ce sa vezi? Avea si o forma ciudata, cam angulara, cam umflata. Se suparase pe mine, se facuse de culoare visinie de furie, suparare sau poate din cauza durerii ??!!!

Ai ghicit: am facut o fractura, una complicata, cu mai multe oase rupte, ca si cum nu era suficient unul singur! Dar nu despre aventurile la UPU vreau sa vorbesc acum, desi poate ca ar merita!

……..dar cuvintele care au fost spuse de doama respectiva erau mult prea dure…hai sa le privim mai in detaliu!

VAI!

…………pret de cateva minute am continuat sa vorbesc cu persoana care-mi spusese “Vai, ti-ai rupt maina!. Trebuie sa fii tare nefericita!”. Ma simteam coplesita de situatia in care ma aflam. Umerii mi s-au lasat, tristetea punea stapanire pe mine, lacrimile bateau la usa ochilor, gata-gata sa dea navala! Si toata aceasta modificare de stare fizica si mentala in numai cateva fractiuni de secunda!!! Uuuaaauuuu!!!! In timp ce toata negativitatea punea stapanire pe mine, de undeva de foarte departe se auzea un clinchet! Era clopotelul de alarma care fusese tras de bunul meu prieten, Subconstientul, care m-a ajutat si de aceasta data.

subconstient-2

Mesajul pe care Subconstientul mi-l semnalase are foarte mare legatura cu modalitatea, extrem de simpla, in care ni se induc actiuni, comportamente, stari emotionale. In viata de zi cu zi, uneori chiar fara voia noastra, manipulam sau suntem manipulati. Daca ar fi sa discutam pe afirmatia de mai sus, primul este cuvantul „Vai!” Ati oservat ca exista persoane care in fata unei situatii iesite din comun au tendinta de a se plange, de a se lamenta. „Vai!” creeaza un cadru, de cele mai multe ori negativ. Nu prea spunem „Vai, ce bine imi este!” sau „Vai, ce bine ma simt!”, ci mai degraba suntem tentati sa afirmam „Vai, ce ma doare….!” sau „Vai ce mult am de lucru!”… Este ca un fel de cuvant care hipnotizeaza si aduce, cel mai frecvent, negativitatea in mintea si corpul nostru.

Un al cuvant „magic” – TREBUIE!

Programarea neuro-lingvistica descrie cuvantul „trebuie” ca parte din categoria de operatori modali de necesitate – o clasa de generalizari. Operatorii modali de necesitate stabilesc reguli: ce este necesar si adecvat. Numai ca aceste reguli sunt stabilite, de cele mai multe ori, dupa sistemele de valori ale altora si nu ale persoanei in cauza! Cuvinte de genul „ trebuie”, „nu trebuie”, ar trebui” sau „nu ar trebui” sunt cuvinte care te limiteaza si care plaseaza actiunea in domeniul posibilitatii. Daca este un „trebuie” pe care ti l-ai stabilit singur si care te ajuta sa ajungi acolo unde doresti, este foarte bine. De exemplu, „Trebuie sa scriu acest articol astazi!” In acest exemplu, sensul lui „trebuie” este de vreau. Daca poti inlocui „trebuie” cu „vreau”, „pot”, „cred” atunci sensul cuvantului „trebuie” devine unul benign, care provine din propriul sistem de valori. Daca simti sau resimti „trebuie” ca o impunere sau restrictie atunci ai cateva intrebari prin care sa faci o analiza a optiunilor pe care le ai si mai ales prin care sa te decizi ce sa faci, astfel incat sa fie o situatie, pe cat posibil, win-win cu interlocutorul:

„Ce se intampla daca nu fac asta?”,

„Ce ma obliga sa fac acest lucru?”,

„Presupun ca nu as fi nevoit/nevoita sa fac acest lucru, cum ar fi?”,

„De ce nu?” sau „De ce da?”.

Acestea sunt intrebari care permit evaluarea regulilor, ratiunilor si a consecintelor din spatele operatorului modal. Dupa evaluare, fiecare stabileste pasii de urmat. O intrebare care te poate scoate din capcana lui „trebuie” poate fi:

„Ce s-ar intampla daca as face lucrul acesta altfel? Cum altfel, mai specific?”

Posibile intrebari pentru „Vai, trebuie sa fii tare nefericita!” ar putea fi:

„Ce alta stare ai putea alege?”

„In ce stare emotionala ai vrea sa fii, acum?”

„Ce emotie pozitiva poti experimenta, acum?”

……mai spusese doama si…..TARE NEFERICITA!”

Nu stiu care dintre cuvintele spuse m-au „agatat” cel mai mult, dar cu siguranta „nefericita” m-a revoltat maxim! De ce? Simplu: nu imi dau seama care este legatura dintre o situatie fizica (nu pot sa-mi folosesc mana pe termen limitat) si identitatea mea ca persoana (eu sunt Paula si nu ma definesc a fi nefericita). Pe de alte parte, eu consider ceea ce mi s-a intamplat ca un repaus, o intoarcere spre mine, un timp pe care sa il petrec cu mine, o pauza necesara invatarii lectiei din spatele accidentului. De ce sa fiu nefericita cand de fapt acesta este un pas pe calea evolutiei mele? De multe ori proiectam asupra celor din jur propriile sisteme de valori, ii judecam prin prisma tiparelor noastre de gandire si ii programam cum sa gandeasca. Daca ar fi spus „Esti intr-o situatie nefericita!” reactia mea nu ar fi fost atat de puternica.

Inainte de a incheia, as vrea sa impartasesc cu tine replica unui mester care a venit sa repare ceva prin casa:

„Aha, buna ziua doamna! Ce ati patit? V-ati acidentat la schi pe iarba ?”……diferenta de abordare, nu?

Atentie la cuvintele pe care le folosesti de cele mai multe ori!

Cuvintele pot fi ca niste nestemate care sa straluceasca si sa fie admirate de toata lumea sau sa ramana brute, neprelucrate. Totul depinde numai de tine.

Alegerea cuvintelor este extrem de importanta pentru noi si pentru ceilalti:

Gand-emotii

…..si asa se intra intr-o bucla pe care tot noi o intetinem: cuvinte cu sens negativ, emotii/stari negative, actiuni mai putin reusite, ganduri negative, etc.  Alegerea este numai la aprecierea fiecaruia dintre noi!

Poate ca dupa ce vei fi citit articolul vei folosi cu mai mare atentie cuvintele. Iti propun un exercitiu care pe mine m-a ajutat foarte mult:

1. Primul pas este sa iti auzi/analizezi cuvintele pe care le spui.

2. Pasul doi este sa reformulezi ceea ce ai spus/gandit folosind intrebari de genul:

„Ce altceva as fi putut spune?”,

„Cum altfel as fi putut spune?”

3. Pasul trei este sa asculti ce spune cel din fata ta, sa nu ii dai replica si sa gandesti daca are sens pentru tine (acest pas va fi cel mai delicat pentru ca suntem obisnuiti sa re-actionam si nu sa actionam in sensul celor pe care le gandim!!!)

4. Pasul patru: sa-ti acorzi un mic bonus de cate ori reusesti sa nu mai re-actionezi si te pozitionezi in actionare conform cu ceea ce gandesti. Atentie, bonusul sa nu fie financiar, ci numai simbolic: o melodie, doua minute de visare, un zambet in oglinda…

 

Astept comentariile tale si te invit sa impartasesti cu noi cum procedezi in situatiile in care te simti manipulat/a.

Pana data viitoare, cu dragsemnatura-paula-drosescu

Paula

P.S. incepand din 27 septembrie 2013 organizez o noua serie de cursuri NLP unde vei descoperi magia cuvintelor si cum sa traiesti starile de excelenta pe care le meriti.

Delalii pe blog si la adresa: paula_drosescu@yahoo.com

4 comentarii la „Drumul de la fericire la nefericire si retur”

  1. Paula,
    Daca iti spun ca ai scris frumos, de fapt stii asta. Daca iti confirm ca ai facut o introducere interesanta folosindu-te de cateva cuvinte, pentru ca in final sa ajungi la promovarea cursului tau, si asta o stii.
    Ce am mai sesizat printre randuri, e ca doamna respectiva nu a intrat in rapport cu tine, punand o gravitate mult mai mare decat ar fi fost normal. Ideal ar fi fost, nici sa nu pomeneasca de un lucru grav, ci doar sa incurajeze (daca era cazul). Apoi, cuvintele care ai spus ca te-au deranjat cel mai tare, parerea mea e ca nu a fost neaparat semnificatia expresiei, asa cum este obisnuita lumea, ci pentru ca ti-a atribuit-o la nivel de identitate, cand normal era sa ramana cel mult la nivel de comportament, in cadrul piramidei nivelurilor neurologice. [Termenii “persoana” si “comportament” sunt diferiti].
    Sper ca bratul tau este acum ok si s-a prins fiecare os foarte bine.
    Te urmaresc in continuare cu placere.

    • Buna GG si multumesc pentru comentariu.
      Accidentul mi-a adus aminte de unele dintre lucrurile frumoase de care uitasem…cum ar fi ca imi face mare placere sa scriu.

      Daca tu crezi ca am scris articolul ca sa fac reclama la curs, ai dreptate.
      Daca tu crezi ca am scris articolul ca sa impartasesc dintr-o experienta prin care trec (si nu pentru promovarea unui curs) ai dreptate!

      Eu am scris pentru ca pur si simplu asa am simtit nevoia, pentru ca in ultimele 20 de zile lumea mea s-a schimbat profund, pentru ca am vrut sa acord cuvintelor/gandurilor locul pe care il merita in viata noastra atat de invadata de noncalitate!

      O zi minunata si un suflet senin!

  2. Imi pare rau pentru accidentul tau, e minunat ca ai putut sa-i gasesti si valente pozitive…
    Am trait in mod similar, in prima tinerete, o stare de ariceala cand o doamna binevoitoare, fosta diriginta, pe care am avut-o 8 ani, deci nu o persoana oarecare, o persoana fata de care ti-ai dori sa te mandresti cu cate ceva, mi-a decalarat “vai, imi pare rau pentru tine!”. In ce context? Ne intalnisem dupa mai multi ani, si ii povesteam cum am reusit profesional, cu multa truda dar si satisfactie insa si cum am trecut printr-un divort. Tocmai acest aspect a dorit ea sa-l sublinieze din tot ce-i povestisem. Cel mai rau imi pare ca dupa atata vreme, nu pot uita…

    • Liliana multumesc pentru apreciere.
      Da, am vrut sa scot in evidenta valentele pozitive, cum scrii tu.
      Asa cum scriam si in articolul Cum sa-ti fie bine cu emotiile tale http://www.gandireperformanta.ro/422/ este foarte importanta pozitionarea fata de situatia sau evenimentul respectiv.
      Se intampla ca uneori sa ne “urmareasca” o situatie ca cea relatata de tine. In articolul Cum sa-ti fie bine cu emotiile tale am prezentat cateva solutii.
      Cu drag,

Lasă un comentariu

Share
+1
Share