Tu cum îți gestionezi eșecurile?

Foarte frecvent aud în jurul meu cuvântul eșec! Nu știu dacă există vreo arie a vieții care să nu primească, la un moment dat, eticheta de eșec! Abordarea EȘECULUI o voi face din două perspective aparent diferite. Te invit să citești cu răbdare! 🙂 Când este rostit cuvântul EȘEC, se presupune că cel care îl spune face o comparație cu ceea ce se aștepta de la copil/elev/student. Comparația este între REZULTATUL la care s-a ajuns și AȘTEPTAREA celui care vorbește. Să le analizăm puțin pe fiecare în parte. REZULTATUL de cine depinde? De copil/elev/student. AȘTEPTAREA reprezintă o construcție mentală proprie a celui care face analiza pornind de la niște informații. Cum apar cele două? canalele-de-comunicare-paula-drosescuRezultatul este o consecință a unui șir lung de procese:
  1. este necesar ca informația să fie emisă
  2. informația trebuie să fie percepută prin canalele senzoriale
  3. mesajul, după ce ajunge la nivelul sistemului nervos central, este analizat, sintetizat și apoi se decide o acțiune – dar toate, absolut toate aceste procese sunt realizate din perspectiva FILTRELOR PROPRII DE GÂNDIRE.
Filtrele proprii de gândire reprezintă toate acele elemente care interfereaza cu informația/evenimentul: limbaj, scală de valori și convingeri personale, decizii, atitudine, amintiri. Pe baza acestor filtre se formează o reprezentare internă care, corelată cu starea emoțională și cu funcționalitatea aparatelor și sistemelor, va determina un rezultat. Fiecare dintre aceste etape sunt determinante în obținerea unui rezultat. De exemplu:
  • Profesorul predă = informația este transmisă. Dar există și varianta ca profesorul să nu predea și să se aștepte ca elevul să știe de la alte discipline.
  • Elevul poate fi atent sau nu, poate percepe sau nu informația transmisă.
  • Elevul este atent și la un moment dat un cuvânt îl perturbă și își aduce aminte că mereu i se spune că nu este în stare sau că nu este apreciat și nu se mai concentrează pentru că el tot nu contează, că mereu sunt apreciați alți elevi.
  • Elevul trebuie să depună efortul necesar apariției rezultatului – obișnuința de a munci constant necesită un efort permanent, sistematic, repetat care nu este un proces facil.
AȘTEPTAREA este o construcție mentală, pornind de la realitate sau nu, care este despre cum își imaginează cineva că se vor desfășura lucrurile, despre cam cum dorește persoana ca situația să evolueze. Deci, așteptarea este despre a imagina, a dori, a spera, a crede că… – este povestea din mintea cuiva. Așteptarea se poate să pornească de la premize reale: un elev/copil are rezultate speciale și merge la o olimpiadă/concurs sportiv. Pe baza rezultatelor anterioare se preconizează un rezultat. Acest rezultat este numai unul potențial, este o predicție de performanță. Nu înseamnă că REZULTATUL REAL TREBUIE să se suprapună celui AȘTEPTAT! Uneori, așteptările pot avea legătură mai mult cu ceea ce ne dorim noi pentru celălalt pentru că noi nu am ajuns să avem – este un fel de proiectare a așteptărilor de la propria persoană spre celălalt, mai potent decât mine! Atenție la această capcană în care putem cădea, ca părinți, ca profesori. Când REZULTATUL se potrivește cu AȘTEPTAREA (ADULȚILOR) = SUCCES toată lumea este fericită. Când REZULTATUL NU se potrivește cu AȘTEPTAREA (ADULȚILOR) = EȘEC! Afirmație FALSĂ! În Programarea Neurolingvistică una dintre premisele de la care se pornește este că:

Nu există eşecuri! Există doar feedback!… doar feedback și atât!

Toate rezultatele acţiunilor noastre reprezintă realizări,

chiar dacă rezultatele nu sunt cele dorite.

Toate persoanele care au avut succes în afaceri, sport, economie, în general în orice domeniu din viață, au avut mai multe încercări până să ajungă acolo unde au ajuns, dar pe toate aceste încercări le-au considerat experiențe. Hai să îi încurajăm pe cei din jurul nostru în demersul acțiunilor, mai degrabă decât să îi judecăm! Să îi întrebăm:
  • cum au gândit înainte de a acționa
  • ce cred ei că le mai trebuie pentru a ajunge la alt rezultat
  • ce pot schimba data următoare care să îi conducă spre alt rezultat
  • cum ar putea face diferit ceea ce au făcut
  • ce obicei/pattern ar fi util să modifice
  • cum ar trebui să privească sarcina pe care o au de rezolvat astfel încât să obțină rezultate diferite (mă refer la care este atitudinea pe care ar putea să o adopte astfel încât să poată aborda sarcina cu o energie constructivă)
  • cum ar putea să elimine o parte din oboseala fizică pe care o au atunci când se apucă se lucreze – și întrebările pot continua în funcție de creativitatea fiecăruia, aici sunt numai câteva exemple.
Îmi place să fiu foarte atentă la cuvinte și la semnificația lor, și uitați-vă ce am observat: Definiția din DEX: EȘÉC, eșecuri, s. n., insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune, înfrângere, nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut. – Din fr. échec Conform DEX eșec este un cuvânt provenit din limba franceză. În limba română este un cuvânt extrem de dur, ca o sentință, în timp ce cuvintele românești sinonime conduc cu gândul spre faptul că o cale/acțiune aleasă nu este potrivită: ne-izbândă, in-succes, ne-reușită, în-frângere (cu sensul de rupere), ne-realizare! Vă invit chiar să închideți ochii și să spuneți cu glas tare cuvintele: eșec, ai picat, nu ai reușit, ai pierdut, nu ești în stare nici măcar de….și să percepeți energia pe care aceste cuvinte o degajă. Este una cu puternic impact negativ. V-ați gândit că, de fapt, este ceea ce se transmite și ce percepe celălalt? Cum să obțină un rezultat mai bun când condițiile externe îl conduc spre vibrații energetice joase?

Lasă un comentariu

Share23
+1
Share