Tu îți controlezi viața sau viața te controlează pe tine?

 

Zilele trecute am avut o întâlnire foarte specială.
Cu un băiat care face tenis de performanță.
De cum am deschis ușa cabinetului, am avut senzația că mă teleportez într-o lume fără culori sau bucurie, cenușie, tristă și foarte rece. Când îi priveai – pe părinți, dar mai ales pe băiat – puteai crede că toate necazurile lumii apasă asupra lor! Puștiul era încercănat, privea în jos, mergea cu umerii lăsați, evita să mă privească atunci când vorbea cu mine, era supărat rău de tot! Vorbea în niște termeni apocaliptici: „că a pierdut, că l-a bătut, că nu s-a putut concentra,
Viata-este-asa-cun-o-percepi-tucă nu i-a ieșit nimic pe teren, că s-a enervat, că…” alte câte și mai câte.

Sigur, părinții nu credeau că lucrurile stau chiar cum spunea puștiul, adorabil în felul în care suferea.

În timp ce mă uitam la el, îl ascultam, am simțit că, până nu își va goli sacul de amărăciune, nu voi putea interveni. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc la ce spunea un prieten de familie părinților mei, mai demult: Copii mici, griji mici. Copii mari, griji mari!
De unde și până unde această analogie? – poate că este întrebarea care vă vine acum în minte.
Cuvintele pe care le folosea acest copil, se asemănau foarte mult cu cele pe care le-am auzit de nenumărate ori spuse de adulți în contexte diferite: femei care dau divorț, soții înșelate, bărbați alcoolici, șomeri, bătrâni „uitați” prin azile, oameni care nu reușesc să promoveze, persoane frustrate cronic, nemulțumiții în serviciul de permanență, managerul furios și lista poate continua.
Ce au în comun toți aceștia, de la puștiul din cabinet, la managerul furios?
Toți folosesc cuvintele cu conotație negativă ca să se plângă de ceea ce nu le reușește!
Da, este normal, face parte din program ca din când în când să nu reușim. Cred că tocmai nereușita dă farmec vieții, pentru că, altfel am merge pe calea succesului ca pe un drum lin, fără să ne zguduie ceva și ne-am cam plictisi. Nereușita ne dă, din timp în timp, răgaz să analizăm și să reanalizăm ce facem, pe ce cale suntem și, mai ales, ne oferă un prilej unic:

Să ne aducem aminte de cine suntem!
Din ce în ce mai des, noi NU MAI SIMȚIM REALITATEA!
Din ce în ce mai des am început să gândim realitatea, să o interpretăm în funcție de ceea ce am fost învățați să gândim, deci după standardele unora și altora, mai puțin după ale noastre.
Am ajuns să gândim despre viață, despre ceea ce este bine/rău, despre ce vrem să avem/obținem, și nu să trăim viața!
Viața înseamnă conștiență, adică capacitatea de a percepe ceea ce este în jurul nostru, a fi deschis, a fi în prezent, a non-judeca. Uneori ni se poate părea că viața devine un haos pentru că noi avem senzația că nu mai controlăm lucrurile, pentru că, fără să realizăm, nu mai suntem stăpânii propriilor vieți.

Viata-3

Buddha afirma: „Durerea stării de încarnare este inerentă, dar suferința este inutilă!”  Sau, altfel spus, orice fel de durere este acceptabilă în comparație cu suferința. Suferința este o prelungire mentală a durerii dintr-un anumit moment. Toți putem trece prin perioade cu realizări mai puțin dorite (am învățat să evit cuvinte care au conotație puternic negativă, cum este eșec, clacare, ratare, insucces; acum folosesc cuvinte precum: realizări mai puțin dorite, feedback nepotrivit, situație perfectibilă/pe care doresc să o schimb).

Foarte des, în situații critice, uităm cine suntem!
Situația în care ne găsim este una trecătoare, care poate fi schimbată!

Cine suntem, ca indentitate, se schimbă cu mult mai greu.

Piramida-DiltsNoi, ca oameni, suntem o construcție care pornește din mediu, la care se adaugă comportamente, capabilități/abilități, ajunge la credințe, peste care așezăm valorile, pentru ca în final să ajungem la identitatea noastră, la EU. (afrmația se bazează pe modelul elaborat de Robert Dilts – Piramida nivelurilor neurologice). Asta se va întâmpla, dacă ne vom aduce aminte că LIBERTATEA de A FI CINE NE DORIM vine în momentul în care NE CONTROLĂM comportamentele, abilitățile, credințele și valorile NOASTRE, și nu pe ale altora.
Suferința emoțională cronică, prin care trec unii dintre semenii noștri, își are originea în centrarea pe ceva care nu poate fi controlat: nu poți să îți controlezi soțul/soția, nu poți să controlezi ce gândește altul, nu poți controla jocul din teren al adversarului dacă nu ai o tactică a ta, nu poți controla ce gândește copilul. A te posta pe o astfel de poziție este abonare la suferință cronică, fără posibilitatea de a fi tratată.

(desenul este preluat de pe site-ul http://www.nlp-evolutiv.ro/nlp/spiritualizarea-nivelelor-logice-2)

Dacă revenim la puștiul de la tenis, în acea situație am făcut câteva lucruri foarte simple, dar extrem de importante pentru el:

Pasul 1. L-am ascultat și am fost acolo pentru el: uneori părinții sar în „ajutorul” copilului, prietenii în ajutorul celui în suferință. Acest „ajutor” vine din exterior, este după modelul celui care ajută și se prea poate să nu îi fie de folos celui în suferință. Hai să fim cinstiți cu noi – câți dintre noi nu ne-am simțit mai bine după ce am povestit ce ni s-a întâmplat, după care lucrurile nu mai erau chiar așa tragice. Prin ascultare, i-am dat importanța pe care considera că o merită.

Pasul 2. Identificarea resurselor proprii. După ce „își varsă” din sacul de suferință, începi să poți purta un dialog. Inviți pe cel implicat să își aducă aminte de o situație din trecut în care a avut succes sau a obținut ceea ce a vrut. Acolo, în trecut, își are resursele pe care singur va învăța să le acceseze. Simpla redirecționare a gândului spre o situație plăcută detensionează situația. Am scris despre relația gând – emoție – postură – respirație – acțiune – gând în câteva articole anterioare:

 Drumul de la fericire la nefericire și retur: http://www.gandireperformanta.ro/drumul-de-la-fericire-la-nefericire-si-retur/

Cum să-ți fie bine cu emoțiile tale: http://www.gandireperformanta.ro/422/  .

Pasul 3. Pas în viitor: inviți adultul/copilul să se vadă într-o situație similară din viitor, plin de resursele pe care tocmai și le-a regăsit, să trăiască momentul cu ceea ce a regăsit, să gândească cum ar trebui să gândească, cam ce ar putea simți. Cu acea stare de bine poate să revină în prezent și să se bucure de ceea ce a regăsit.

Anthony Robbins spunea:„Indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, AVEM CONTROL asupra a ceea ce se petrece în INTERIORUL nostru, nu în exterior!”

Aș fi vrut să fii lângă mine ca să poți vedea cum s-a transformat puștiul! Pur și simplu i-am adus aminte de ceea ce știa.

Dragă cititoare, dragă cititorule, te invit la un exercițiu simplu, de numai 1-2 minute.

  • Adu-ți aminte de o situație/problemă sau de un moment în care lucrurile nu ți-au mers așa cum ți-ai dorit.
  • Dă-ți câteva clipe și ascută-te ce ai de spus în legătură cu acel subiect. Poți chiar să-l și repovestești. Important este să identifici ce ți-a lipsit în situația/problema respectivă.
  • Ce ai fi avut nevoie ca să nu ajungi la acel deznodământ, ca să nu reacționezi așa cum ai făcut-o?
  • Acum, te invit să îți schimbi poziția: îndreaptă spatele, respiră de câteva ori mai amplu, uite-te la ceas sau spre o plantă/geam.
  • Visand-cu-ochii-deschisiDă-ți voie ca pentru câteva clipe să călătorești în trecut, cândva când într-o situație similară ai avut toate resursele cu tine, ai reacționat potrivit, ai făcut lucrurile așa cum ți-ai dorit. Bucură-te de ceea ce a fost, trăiește acea realizare din nou, încarcă-te cu energia acelui moment, simte ce ai simțit atunci, vezi/auzi/miroase ceea ce a fost atunci. Amintește-ți ce ai gândit.
  • Cu toate resursele revino în aici și acum, în prezent.
  • Fă-ți o listă în minte sau scrie pe o hârtie care au fost lucrurile pe care în trecut le-ai făcut bine pentru ca începând de acum să știi pe ce te poți baza.

Pare o joacă de copil, dar lucrurile importante se fac cu relaxare și cu plăcerea jocului, nu cu încrâncenare și stres.

Cum a fost exercițiul pentru tine?
Cât de util ți-a fost?
Poți să împărtășești cu noi experiența ta? Poate că și alții ar putea învăța din ea!

semnatura-paula-drosescu

Până data viitoare, cu drag,

Paula

 

Lasă un comentariu

Share
Tweet
Share