Coaching

Dr. Paula Drosescu

Termenul de Coaching înseamnă, conform ICF: “un parteneriat care accelerează ritmul de învăţare al clientului, performanţa şi progresul acestuia pe plan personal şi profesional” sau altfel spus Coaching-ul este un proces de eliberare a potenţialului persoanelor pentru a maximiza propriile lor performanţe, înseamnă a-i ajuta pe oameni să înveţe ei înşişi mai degrabă decât a-i învăţa propriu-zis ceva. Coach reprezintă persoana care este special pregătită pentru a facilita procesul de coaching.

Coachingul este diferit de:

  • Psihoterapia este un proces în care terapeutul participă la reorganizarea personalităţii pacientului. Terapeutul ajută clientul la integrarea noilor înţelegeri de pe parcursul terapiei în comportamentul zilnic. Psihoterapia poate fi definită „mai mult ca o reeducare individuală” (Brammer& Shostrom, 1977);
  • Counselling este un proces ce descrie o relaţie orientată spre învăţare, mediat într-o manieră simplă de „unu la unu” – client/client şi specialist în problema respectivă. Obiectivele ajută clientul să înveţe să dobândească abilităţi noi pe care să le poată folosi în viaţa cotidiană şi pe care să le poată şi adapta. Centrarea se realizează pe ajutorul dat persoanei pentru a ajunge la maximum de potenţial şi să devină pe deplin funcţională ca persoană.
  • Mentoring este un termen general folosit pentru descrierea relaţiei dintre o persoană mai puţin experimentată, numită protejat, şi o persoană cu mai multă experienţă denumită şi mentor. În mod obişnuit mentoring-ul este văzut ca un proces „faţă în faţă” şi, în acelaşi timp, ca un proces pe termen lung între cel ce supervizează şi cel supervizat (Donaldson, Ensher, & Grant-Vallone, 2000).

harta-mentala-coaching

Toate informaţiile din mediul exterior ajung în mintea noastră prin intermediul celor 5 organe de simţ (ochii, nasul, auzul, mirosul, pielea) şi realizează o imagine despre lumea înconjurătoare, imagine denumită HARTĂ sau reprezentare internă. Toate deciziile pe care noi le luăm se bazează pe această imagine a lumii din mintea noastră. Dar HARTA este diferită pentru fiecare dintre noi, experienţele noastră de viaţă fiind şi ele diferite. Astfel, HARTA este unică şi imposibil de a se repeta la două persoane. Rezultatul este că noi avem HĂRŢI diferite pentru acelaşi lucru.

 

Ca o concluzie a acestor definiţii şi a diagramei se poate afirma:

  • counselling-ul învaţă clientul să meargă mai departe pornindu-se de la ceea ce ştie, pornind de la experienţa acumulată, şi ghidat de un specialist,
  • psihoterapia este orientată mult pe identificarea unor cauze care sunt în trecutul persoanei şi tratarea acestora. A existat mentalitatea, pe care o mai întâlnim încă la unii clienți, conform căreia poţi să te adresezi unui specialist numai dacă ai probleme. Ar fi util să fie făcută diferenţa între ceea ce poate face un psiholog şi ceea ce poate face un coach. Psihologul testează dezvoltarea şi ponderea elementelor de personalitate la un subiect, modul în care acesta le utilizează, cum gândeşte persoana în cauză şi apoi poate interveni, prin metode specifice psihoterapiei, la reconsiderarea şi reconstruirea elementelor alterate ale personalităţii. Coach-ul poate ajuta la construirea elementelor care ţin de succesul profesional.
  • mentoring-ul poziţionează clientul în postura de „învăţăcel”, de a prelua informaţii de la un mentor.
  • coaching-ul – este un proces centrat pe necesităţile şi aspiraţiile clientului, pe urmărirea obiectivelor acestuia, pe dezvoltarea personală a subiectului cu intenţia clară de a merge mai departe în atingerea scopului propus.

Poate să vină în sprijinul pregătirii clientului, să ajute la dezvoltarea unor calităţi precum:

  • fixarea scopurilor,
  • menţinerea atenţiei şi concentrării,
  • dezvoltarea inteligenţei emoţionale,
  • rememorarea mentală,
  • vizualizarea.

Coaching-ul presupune o sumă de tehnici, unele care să dezvolte acele calităţi pe care clientul le consideră necesare.

Tehnicile sunt concepute astfel încât să poată fi aplicate oricui este interesat spre procesul de dezvoltare personală.

Tehnicile pot fi utilizate indiferent de vârsta celui cu care se lucrează, condiţia fiind să existe o disponibilitate spre schimbare a persoanei.

Coaching-ul poate fi utilizat numai dacă clienții o doresc cu adevărat.

Tehnicile dau rezultate foarte bune dacă sunt aplicate pentru o perioadă mai îndelungată de timp.

Există şi tehnici cu efect rapid, care pot fi aplicate numai la nevoie. Cele mai multe dintre ele sunt eficiente numai dacă sunt experimentate şi repetate şi din nou repetate. Este un proces de învăţare şi consolidare care poate dura luni, uneori chiar şi ani.

  • Angajarea
  • Atitudinea
  • Auto controlul
  • Auto-evaluarea
  • Auto-cunoaşterea
  • Bucuria
  • Calmul
  • Competitivitatea extremă
  • Comunicarea
  • Concentrarea şi controlul gândurilor
  • Concentrarea în situaţii limită
  • Construirea unui dialog intern de învingător
  • Fixarea obiectivelor
  • Flexibilitatea în gândire
  • Imaginaţia
  • Încrederea
  • Încrederea în sine
  • Menţinerea concentrării
  • Motivarea
  • Pregătirea pentru situaţii critice
  • Proiectarea carierei
  • Perseverenţa
  • Plăcerea lucrului bine făcut, satisfacţia muncii
  • Relaxarea
  • Răbdarea
  • Respectul de sine
  • Stăpânirea anxietăţii
  • Stăpânirea propriilor gânduri
  • Vizualizarea

Lista poate părea cam lungă, dar sunt numai câteva dintre aspectele care pot fi lucrate. Evident că în practică se pot lucra odată unul sau maxim 2 elemente. Pentru fiecare dintre elementele de personalitate există una sau mai multe tehnici care pot fi aplicate. Unele dintre tehnici pot fi aplicate la fel de corect pentru aspecte diferite ale personalităţii. Modalitatea în care sunt utilizate tehnicile ţine foarte mult de experienţa celui care o face, de cât de bine le stăpâneşte şi de cât de bine îşi cunoaşte clientul pentru a alege varianta optimă.

Există şi persoane care şi-au dat seama că au capacitatea naturală de a dezvolta la celălalt parte din elementele din lista de mai sus şi atunci au decis să afirme că fac antrenament mental la clienti. Mai mult, în ultimii ani au apărut pe piaţă foarte multe cărţi motivaţionale. Ideea de bază din aceste cărţi este aceea de „gândire pozitivă”.

Gândirea pozitivă nu este un panaceu universal. A vedea şi partea negativă a unei situaţii sau a lucrurilor poate fi, uneori, cu mult mai util – este mai degrabă ceva de genul „aşa ceva nu trebuie să fac !”

A gândi adecvat în fiecare situaţie este benefic pentru individ.

Coaching-ul nu spune nimănui ce să facă. Coaching-ul este un proces de conducere şi facilitare. Aceasta înseamnă mutarea atenţiei din cadrul relaţiilor de la EU (ca şi coach), TU (client), NOI (împreună) la TU, NOI, EU (exact în această ordine, şi nu alta), în care clientul îşi cunoaşte nevoile sau problemele, soluţiile şi răspunsurile şi este responsabil pentru relaţia de coaching şi pentru progresele pe care el le face.

Coaching-ul nu este un proces de a învăţa pe cineva. Cere multă concentrare din partea celui care-l practică, calităţi excepţionale în ascultarea şi observarea celuilalt, abilităţi în interpretarea limbajului corporal, dorinţa de a îl provoca pe celălalt fără însă a-l confrunta (prin întrebări, prin rezistenţa în a nu face ceea ce clientul poate face singur), cere folosirea unor diferite metode de învăţare şi aplicarea diferitelor sisteme reprezentaţionale, şi bineînţeles cere răbdare şi timp.

Coach-ul ar trebui să îşi dorească şi să fie în stare să analizeze urmările unei şedinţe de coaching, să se auto-analizeze, să nu dorească schimbarea celui din faţa lui în sensul în care consideră coach-ul că este bine şi să fie dispus să înveţe permanent. De asemenea mai este necesară acceptarea feed-back-ului ca o oportunitate a procesului de dezvoltare.

Coachingul este de fapt atitudine. O sesiune reuşită depinde foarte mult de atitudinea coach-ului, dar şi de cea a clientului faţă de sine şi faţă de cei din jur, de mediu, de circumstanţe, de procesul de învăţare şi de autolimitări.

Sir John Whitmore scrie în cartea sa Coachingul performant: „Coaching este ca şi cum ai descătuşa potenţialul unei persoane şi a-i maximiza propriile performanţe. Este un proces de a-l ajuta să înveţe „cum să” mai degrabă decât să „sfătuieşti să”. Ceea ce înseamnă să:

  • accesezi potenţialul persoanei
  • facilitezi persoanei să realizeze schimbările pe care el doreşte
  • maximizezi performanţele actuale
  • ajuţi oamenii să dobândească calităţile dorite şi să le dezvolte
  • utilizezi tehnici de comunicare.

Coaching-ul poate fi util în unele situaţii ca de exemplu:

  • ceva merge bine: orice succes este o oportunitate de a construi încrederea şi garanţia succeselor viitoare
  • ceva nu merge bine: greşelile şi erorile creează bune oportunităţi pentru dezvoltarea ulterioară
  • învăţarea delegării unora dintre atribuţii
  • găsirea unui loc de muncă sau schimbarea celui prezent pentru unul mai bun
  • managementul propriilor aptitudini
  • punerea în aplicare a unor proiecte speciale
  • fixarea obiectivelor.”

Etapele procesului de Coaching

Fixarea unui plan

  • clarificarea obiectivelor
  • stabilirea termenelor, dacă este cazul
  • stabilirea cuantificatorilor și a elementelor care pot fi măsurate

Conștientizarea situației

  • care este starea actuală
  • cum s-a ajuns în această situație, în sensul: care au fost acțiunile/deciziile care au condus spre situația actuală
  • care a fost efectul acțiunilor întreprinse
  • unde este acum și unde dorește să ajungă

Analiza situației

  • identificarea posibilităților
  • lărgirea cadrului de percepție
  • identificarea unor soluții
  • evaluarea alegerilor
  • posibile obstacole care pot să apară

Pașii de acțiune

  • stabilirea clară a acțiunilor
  • definirea responsabilităților
  • agrearea termenelor până la care se îndeplinesc acțiunile
  • care sunt elementele de susținere

Evaluarea

  • verificarea concordanței dintre rezultatele obținute și cele dorite
  • evaluarea ratei de îndeplinire
  • care sunt datele relevante descoperite pe parcursul procesului
  • pașii următori de acțiune

SUS
error: Content is protected !!