Despre moșteniri reale sau imaginare

Eu vă spun sincer că nu mai pot* să îmi păstrez calmul când aud afirmații de genul:

Starea asta am moștenit-o de la mama/tata/din familie!

Așa era și mama/tata, mătușa/bunica!

Zilele trecute lucram cu o domnișoară de 24 de ani care a solicitat o consultație pe o temă de nutriție – am acordul ei să scriu despre ceea ce am discutat. Dar, din dialogul cu ea și din anamneză, a rezultat că nu alimentația este cauza simptomatologiei ei, ci emoțiile pe care le trăia și de care nu era pe deplin conștientă.

Viață de adult trăită după cum am învățat

Ani la rând m-am întrebat:

„De ce dacă toți suntem educați în același sistem formal, reușim să fim atât de diferiți? De ce reacționăm neașteptat în condiții identice?”

Sunt sigură că și tu te-ai întrebat, iar dacă ai o explicație diferită de ceea ce voi împărtăși, te rog să-mi lași un comentariu. Mulțumesc!