Nu rezolvarea problemei este soluția!

Am reușit să te intrig?
Perfect, atunci hai să stăm un pic de vorbă!
Sunt situații și situații, eu nu mă refer la cele punctuale, practice: te inundă vecinul – sigur că trebuie oprită apa, îți este foame – îți faci/cumperi ceva de mâncare, etc.
Nu despre aceste situații practice vorbesc eu. Mă refer la situațiile care:
……. îți dau „bătăi de cap”,
…….te fac să exprimi: „de ce eu?” sau ”nu meritam să mi se întâmple asta!”,
…….aduc gânduri de tipul: „profa’ era prost dispusă și mi-a pus 4!”,
…….te-au făcut să devii captivul/captiva emoțiilor de rușine, frică, teamă, frustrare.

Am să pornesc de la un exemplu.

Vă redau o mică parte dintr-o discuție cu o persoană care m-a contactat pentru o întâlnire de coaching:

Eu: care este scopul pentru care solicitați întâlnirea?
Doamna: ca să avem niște discuții elevate despre….
Eu: și care este scopul acestor discuții?
Doamna: numai dumneavoastră mă puteți înțelege, am văzut câte cursuri ați făcut și sigur mă veți înțelege!
Eu: și după ce eu vă voi înțelege, ce se va întâmpla?
Doamna: poate că voi înțelege și eu ce s-a întâmplat!
u: și după ce veți înțelege ce s-a întâmplat ce urmează?
Doamna: ah, nimic, doar să înțeleg, ce nu este destul? A plecat și m-a lăsat baltă! Nenorocitul nu m-a mai căutat!
Eu: și ce doriți să faceți mai departe?
Doamna: nu există mai departe, sufăr și acum (asta fiind în urmă cu 8 ani!). Văd că nici dumneavoastră nu mă înțelegeți, așa că am să renunț la stabilirea unei întâlniri.

Ca să nu fie multă teorie, situația este cam așa:

Doamna suferă după o relație care s-a întrerupt acum 8 ani (hmmmm) – vrea să înțeleagă ce nu a funcționat (super), dar nu va face nimic mai departe (hmmmmm)!
Ahaaa, și atunci la ce mai ajută înțelegerea?

De ce să rămâi blocat în niște emoții care te consumă interior și te împiedică să mergi mai departe?
De ce trebuie să înțeleg eu ceva care nu are legătură cu mine?
Dacă nu am început să plâng cu ea, înseamnă că nu am înțeles-o?
De ce avem nevoie de înțelegerea celor din jur când noi nu ne-o acordăm?
Oare numai „nenorocitul” să fie de vină pentru ce s-a întâmplat?
După ce va avea toate explicațiile pe care este posibil să le aibă, va înțelege? Ce va înțelege?

Discuția de mai sus ne arată cum gândim emoțional și NU suntem învățați să gândim logic! Acesta este motivul pentru care în numeroase articole anterioare vorbeam despre CLARITATE și CONȘTIENTIZARE.

Un pas important în revenirea la „modul claritate și conștientizare” este să reținem că în relațiile interumane suntem coparticipanți la procesul trecerii prin viața aceasta: adică suntem BILATERAL RESPONSABILI de ceea ce se întâmplă, în relativ egală măsură, nu este chiar exact ca și cântăritul fructelor la piață. Cearta/disputa/discuțiile aprinse sunt procese succesive de acțiune – reacțiune – reacție la reacție și tot așa.

Ce însemnă gândire logică în relație? Înseamnă să înțelegem că suntem unici, irepetabili și că putem avea păreri diferite. Arta menținerii relației constă în ideea creativă de a găsi calea de mijloc, și nu a îl face pe celălalt să facă ce vrem noi, sau ca numai noi să facem ce vrea partenerul/partenera.

Și ideal este să mă întreb mereu care este poziționarea mea în relație: dacă îmi aleg rolul de victimă, sigur că suferința este garantată. Dacă aleg să identific soluții, atunci sunt pe calea rezolvării. Și încă ceva: să caut să identific soluții când încă sunt în relație – doamna din exemplul de mai sus dorea să își înțeleagă soțul după acesta plecase și se recăsătorise! Posibilitățile se construiesc în timpul relației.

Pot fi situații în care să spunem „că așteptăm” ca celălalt să ia o decizie, să observe că suferim, că nu vrem să punem presiune pe partener/ă. De fapt, asta este o inactivitate/pasivitate neasumată! Celălalt/cealaltă este vinovat/ă!

Vorbeam de logică și claritate în gândire și să vă prezint perspectiva mea – în situația de față doamna de care vorbeam mai devreme:

• ar fi fost normal să constate că lucrurile nu funcționează cum își dorește –> autoanaliză (= acțiune),
• să vorbească cu soțul și să își spună perspectiva –> informare asupra nevoilor personale  (= acțiune),
• să își asculte soțul, să îi permită să își prezinte partea sa de adevăr –> schimbarea de perspectivă (= acțiune),
• să caute împreună să își armonizeze nevoile emoționale –> disponibilitate de a îi da celuilalt spațiul de care are nevoie și de unde să se echilibreze, ca să se întoarcă dispus să interacționeze (= acțiunea de a se abține în a judeca/analiza/critica chiar dacă nu înțelege = acțiunea de oferire de suport necondiționat partenerului/partenerei),
• să creeze „timpi de calitate” în relație, nu o relație de „sufocare” –> asta presupune să știi să te relaxezi tu, și apoi poți să o faci și cu cei din jur (= acțiunea de a învăța ceva nou, ulterior de a împărtăși),
• verificarea periodică a ceea ce funcționează și ce este de „reajustat” înainte ca relația să se deterioreze -> atenție și conștientizare (= acțiunea de a păstra clar în minte ce îmi doresc și ce am stabilit cu partenerul/partenera).

În momentul în care am gândire clară și sunt conștientă de prezent, pot să păstrez în minte ce îmi doresc + care este calea pe care să merg + care este partea mea de responsabilitate + mă observ în permanență și îmi identific tiparele după acționez. Toate acestea mă centrează asupra mea, nu asupra așa-ziselor defecte ale celuilalt/celeilalte (spun așa-zis defecte pentru că în realitate sunt numai niște trăsături de personalitate exersate; pe de altă parte ce este defect pentru cineva, se poate să fie calitate pentru altcineva). Automonitorizarea mă face să mă cunosc mai bine și la un nivel profund, mă ajută să-mi dezvolt multe comportamente/abilități noi, să îmi identific valorile care sunt importante pentru mine – toate nu fac decât să îmi deschidă perspectivele asupra vieții. După un astfel de proces intern, capacitatea de a îl înțelege pe celălalt este mult mai mare; de fapt, se ajunge nici să nu mai simți nevoia să îl înțelegi, lucrurile decurgând cumva de la sine. A înțelege este un verb care, pentru mine, înseamnă ceva de genul: eu gândesc într-un anumit fel cu anumite clișee, și tu trebuie să vii să te potrivești cu modul meu de gândire ca eu să pot recunoaște informația – sesizați că este o formă de control, foarte rafinată, ce este drept, dar tot la control se ajunge!

În toată discuția de până acum am vorbit numai despre logică și gândire. Poate te întrebi unde este locul emoțiilor/sentimentelor în toată această ecuație.

Acolo unde este IUBIRE, nu mai este loc pentru alte sentimente!

Toate emoțiile de vibrație joasă – rușine, teamă, frică, furie, frustrare etc – sunt construite pe baza unor:

• norme și reguli sociale unanim acceptate, dar niciodată puse sub semnul întrebării
• așteptări rezultate din perceperea incorectă a realității – celălalt trebuie să ghicească nevoile pe care le am în acest moment, de ce am eu nevoie acum,
• povești transmise din generație în generație despre cum trebuie să se poarte bărbatul/femeia
• imagini din filme/cărți/spectacole.

Cu alte cuvinte, noi ne construim în minte o realitate care este diferită de realitatea de la fața locului: din diferența dintre AȘTEPTĂRI și REALITATE rezultă tot felul de trăiri emoționale, pe care lipim tot felul de etichete și le atribuim unor oameni din viața noastră.

Așa apar emoțiile de vibrație joasă, pe care pe măsură ce trece timpul le alimentăm cu alte date din propria imaginație, și ajungem ca la un moment dat, după ani și ani, ceea ce simțim nu mai are legătură cu realitate, ci este numai o construcție mentală!

Atitudinea constructivă pentru noi este să CONȘTIENTIZĂM că ceea ce trăim este o stare emoțională și să identificăm cât din ceea ce simțim este construit, cât este preluat de la cei din jur, cât aparține mediului și cât provine chiar de la partener/parteneră – adică nimeni nu este chiar numai negru, iar noi suntem Ileana Cosânzeana sau Făt Frumos!

Știu că ce scriu eu este un demers care înseamnă:

• PREZENȚĂ în situație și în propriul corp (nu în minte!)
• CLARITATE MENTALĂ
• IDENTIFICARE TIPARELOR COMPORTAMENTALE
• DISPOZIȚIA DE A ACCEPTA SĂ ÎNCEPI SCHIMBĂRILE CU TINE
• GESTIONAREA EMOȚIILOR și învățarea mesajului pe care acestea îl aduc (despre acest aspect, poate că voi scrie un articol separat)
• Comunicare eficientă și conștientă.

Ceea ce ți-am prezentat aici este exact ceea ce predau la cursurile pe care le susțin, sau când lucrez individual:

DESIGN PERSONAL!
= a gândi punctual, situațional +
a-ți gestiona emoțiile și a nu le acumula +
a îți mobiliza energia din corp astfel încât să te susțină +
a te alinia la planul vieții tale

(ultimele două nu le-am discutat în articol; mobilizarea energiei din corp se referă la niște exerciții fizice care stimulează circulația energiei pe meridianele energetice și astfel să îți crești starea de sănătate.

A te alinia la planul vieții tale este un pas foarte profund în conștiință care se poate face după ce ai „curățat” lentilele emoționale și mentale prin care privești viața. Sunt persoane care vin la cursurile mele și mă întreabă Care este menirea lor în această viață? sau Care este scopul lor în viață? – răspund de fiecare dată la fel: hai să facem curată lentila mentală și emoțională prin care privești lumea, să deblocăm energiile din corpul tău, și apoi îți vei identifica scopul/menirea/misiunea în viață!)

Până data viitoare,