|

Emoții care ne îmbolnăvesc (partea I-a)

()

Am scris un articol în două părți: prima, cea pe care o citești acum, este despre aspecte teoretice în timp ce în partea a II-a voi veni cu experiența mea și cu lecțiile pe care mi le-am însușit. Chiar dacă poate părea „sinistru” ca subiect, este unul despre care este util să se vorbească cu mult mai mult decât până acum, dar nu din perspectiva suferinței, durerii, a limitărilor care vin la pachet cu boala, ci prin prisma refacerii priorităților, sistemelor de valori și comunicării cu noi/cei din jur.

În momentul de față, consider cancerul mai mult ca o boală emoțională și/sau spirituală și mai puțin o boală fizică manifestă în corpul fizic.

Cred că aceasta este una dintre explicațiile la întrebarea:

De ce mor oamenii de cancer?
Pentru că medicii se concentrează pe tratarea corpului fizic.
Dar nu în corpul fizic acolo este cauza bolii.
Corpul nostru fizic reflectă ceea ce simțim și gândim.
Trupul exprimă ceea ce este reținut în conștiință și nutrim conștient/inconștient!

David R. Hawkins

David R Hawkins a studiat timp de peste 50 de ani conștiința umană. El afirmă că gândului de VINOVĂȚIE îi corespund emoții: URA DE SINE, AUTOINCRIMINAREA și REFUZUL DE ACCEPTARE A PROPRIEI UMANITĂȚI.

Și merge chiar mai departe, și susține că NU EXISTĂ BOALĂ care să nu aibă la bază sentimentul de VINOVĂȚIE – acesta împreună cu URA DE SINE creează „mediul” propice pentru dezvoltarea unui câmp de energie negativ pe care este foarte ușor să crească toate celelalte emoții negative care favorizează apariția bolilor. Noul câmp energetic care se dezvoltă este unul deviat de la „programul” natural cu care am fost „dotați” din fabricație (naștere).

Așa că ceea ce avem de făcut este să (ne) repunem în câmpul de vibrație în care putem trăi optim.

Cum ajungem înapoi?

Urmărind să atingem din nou parametrii câmpurilor de vibrație favorizante sănătății.

Calea de urmat este: CONȘTIENTIZAREA GÂNDURILOR și a EMOȚIILOR pentru ca apoi, să le schimbăm cu cele care creează câmpul vibrațional propice pentru corpul fizic.

Gândirea colectivă a atribuit cancerului: teama, conotațiile negative, formele –gând asociate. Ceea ce purtăm în noi nu este cancer, ci un câmp de energie negativă. Dacă acumulăm prea multă TEAMĂ INCONȘTIENTĂ, aceasta favorizează pătrunderea în mintea inconștientă a acelor lucruri care inspiră TEAMA, cancerul.

Cu alte cuvinte să fim foarte atenți la ceea ce gândim noi (ce vibrație transmitem) și la ce reguli/cutume ne supunem.

Cum ne schimbăm gândurile?

Prin monitorizarea și conștientizarea permanentă a gândurilor – tuturor ne trec prin cap o mulțime de gânduri, dar unii dintre noi nu le dau voie să își facă de cap, ci le ordonează și își mențin atenția numai pe cei își propun. Asta înseamnă să fim mereu atenți la noi și mult mai puțin asupra celorlalți, să gândim ce este potrivit pentru noi, să știm ce ne dorim, ce vrem să facem cu viața noastră. Pe măsură ce ne schimbăm gândurile, ne schimbăm și chimia corpului.

Marianne Williamson:

„Ca să poți identifica un nou mod de a fi este necesar să înveți un nou mod de a gândi!”

Îți ofer câteva tipuri întrebări care să ne ajute să ne clarificăm gândurile:

Care sunt obiectivele mele?
Ce am de făcut acum?
Cum pot să ating obiectivele?
Care sunt pașii pe care îi am de făcut?
Ceea ce fac acum mă face să fiu mai aproape de obiectiv sau mă îndepărtează de ceea ce mi-am propus?
Sunt la conducerea vieții mele sau ceilalți mă conduc?
Ceea ce aud la TV/radio analize prin perspectiva a ceea ce gândesc?
Criteriile prin intermediul cărora analizez ceva sunt ale mele sau le-am preluat?

Tipurile de gânduri și cuvintele pe care le folosim sunt cele care construiesc câmpul energetic în care plantăm emoțiile. Acum poate că are mult mai mult sens pentru tine, de ce toată lumea vorbește despre faptul că trebuie să acordăm atenție la ceea ce gândim și spunem. Pe această temă îți sugerez un workshop urmat de un program super fain https://pauladrosescu.ro/comunicarea-bat-o-vina/

Cum ne schimbăm emoțiile ?

Pe această temă am susținut webinarii pe care le poți urmări gratuit pe Facebook, sau poți citi articole pe blog-ul meu – dintre care îți recomand:

Așa cum am menționat și mai sus, David R. Hawkins explică pașii pe care îi poate face cineva diagnosticat cu cancer ca să ajungă la vindecare: pașii sunt legați de schimbarea stării emoționale!

Ușor de spus, greu de aplicat mai ales când își bagă coada și Ego-ul.

EGO, sau sinele scris cu „s” mic, este o colecție de concepte, impresii, opinii, senzații (conștiente și subconștiente). Acest ansamblu alcătuiește ceea ce un individ înțelege atunci când se referă la „eu” sau „eu însumi”. Ego are tentația de a ne ține captivi în zona de confort pe care o poate controla foarte bine, în care ne cunoaște reacțiile, în care suntem „previzibili”, deci ușor de manipulat/controlat. Cum pășim în afara acestei zone, cum devenim imprevizibili Ego începe să se manifeste, să se alerteze cănu mai are lucrurile sub control.

Deci, pe de o parte, să ne observăm reacțiile dacă sunt declanșate de ego-ul hipertrofiat, și pe de altă parte, să transformăm stările prin care trecem astfel încât să ajungem la liniștea interioară. Pe mine m-a ajutat foarte mult să înțeleg procesul prin care am trecut, așa că am să îți descriu pașii emoționali pentru acumularea energiei care să facă posibilă ieșirea din boală/suferință, și am să corelez explicațiile cu Scala de Conștiință descrisă de David R. Hawkins:

Scala de conștiință – David R.Hawkins

Vindecarea bolilor grave începe prin eliberarea din captivitatea Vinovăției, Fricii și Urii de sine – emoții care au vibrațiile joase, puternic destructurante pentru corpul uman. Atunci când trăim în câmpul unor astfel de emoții le alimentăm, le dăm puterea, le amplificăm energia. Conștientizarea acestor trăiri permite orientarea atenției spre alte emoții, și astfel ne desprindem încet- încet din câmpul respectiv. Este un proces ce necesită voință, perseverență, în care rezultatele nu „se văd” instantaneu, dar care aplicat constant conduce spre vindecare.

Obișnuiam să mă întreb repetitiv pe parcursul unei zile:

Ce emoție alimentez ACUM?
Îmi doresc ca emoția ….(vinovăție, frică, ură) să mai facă parte din viața mea?
Ce emoție vreau să trăiesc?

Totodată, este importantă reconstruirea Stimei de sine, pentru că atunci când ea este prezentă nu-ți mai permiți să intri în labirintul vinovăției – fricii – urii de sine. Știi cine ești, ce trăsături de personalitate ai, știi în ce direcție mergi – chiar dacă nu alergi sau te împiedici, te ridici și îți aduci mereu aminte CINE EȘTI și TE RESPECȚI numai pentru că ești, nu pentru ce ai. Etapa construirii Stimei de sine implică să îți construiești o VIZIUNE despre cine ești și ce este viața pentru tine, adică să treci mai departe de la etapa de DEZNĂDEZDE și DISPERARE în care crezi că totul este lipsit de speranță, când nu vezi „luminița” de la capătul tunelului, când ți se pare că nu ai opțiuni.

Pe măsură ce lucrezi la SISTEMELE de VALORI și CREDINȚE, apare o treaptă când ai ceva mai multă energie, te ridici deasupra câmpului puternic negativ de energie în care te scăldai și apar întrebări: „Doamne, de ce eu, tocmai eu care am făcut …(cutare și cutare lucru), am ajutat o groază de oameni, …” Lamentarea de genul acesta nu face decât să facă loc altor sentimente de pierdere, regret sau descurajare. Ușa pentru TRISTEȚE este larg deschisă. Viața devine neatrăgătoare, persoana permite DESCURAJĂRII să domine. Până la FRICĂ nu mai este decât un pas, activează cortizolul, hormonul stresului. Organismul intră pe modul de „avarie, de luptă-fugi” și energia este direcționată spre supraviețuire și la nivel subconștient este abandonat procesul de vindecare, permite bolii să se agraveze. Este unul dintre momentele CHEIE spre vindecare – dacă în această fază persoana conștientizează că poate să aleagă între a fi VICTIMĂ și a păstra boala, drumul spre moarte, sau că poate fi RESPONSABILĂ de propria vindecare și resetare a drumului spre vindecare. Aceasta din urmă este categoria oamenilor care încep să caute răspunsuri dincolo de partea medicală. Ca să mergi mai departe din acest punct, este necesar să ai CURAJ – și astfel se ajunge la nivelul câmpului de energie calibrat la 200 din Scala de Conștiință descrisă de David R. Hawkins.

Zona curajului este primul pas SIGUR care duce în tărâmul vindecării, pentru că reprezintă zona câmpurilor neutre din punct de vedere energetic, adică măcar persoana nu își mai face rău singură prin scăldatul în energiile de puternică vibrație negativă care determină ca PH-ul intern să fie acid, adică să creeze un mediu favorabil dezvoltării bolii.

De la nivelul CURAJULUI lumea începe să capete o altă culoare, se întrevăd alte oportunități, mintea începe să permită ideilor creative să o locuiască, Ego-ului încă nu îi vine să creadă ce se întâmplă (că pierde din teren), mai face tot felul de încercări și nu mai reușește să domine, așa cum era obișnuit. De la nivelul Curajului încep să apară și nuanțe ale ADEVĂRULUI, fațete, laturi pe care până nu s-a atins acest nivel, persoana nu le-a acceptat. Este o perioadă în care începe să apară și ACCEPTAREA – poate că am și eu partea mea de vină, nu numai celălalt, poate că nici eu nu am avut un regim de viață tocmai ortodox și m-am îmbolnăvit, poate că nu dețin „tot” adevărul din lume, poate că între „negru și alb, există multe nuanțe de gri pe care încă nu le văd” – Lewis Carroll în cartea Alice în țara minunilor.

Când viața începe să capete culoare, apare SENTIMENTUL DE LIBERTATE, care aduce după sine mai multe opțiuni, printre care și OPTIMISMUL. Acesta este momentul în care boala poate să fie negată, vindecarea devine o certitudine, proiectele de viitor îl ancorează tot mai mult în viață pe pacient.

Aș dori să remarcați câteva zone pe harta conștiinței:

  1. una, chiar la bază, cea de apatie, inerție, de victimizare,
  2. a doua, de bună dispoziției și productivitate,
  3. a treia de performanță de vârf, de dezvoltare personală, și
  4. a patra de sincronicități și întâmplări extraordinare.

Sigur că toți dorim să trăim în cel de al patrulea segment, dar ca să se ajungă aici sunt necesare CLARITATE MENTALĂ și EMOȚIONALĂ, astfel încât să putem înțelege mesajele pe care le primim de la viață.

Un astfel de diagnostic pune între paranteze tot ceea ce a trăit/experimentat cineva până atunci.

Te face să te simți captiv între lumi: cea 3D, a corpului fizic, și cea a Sufletului fără corpul fizic, lumea dimensiunilor nesesizabile de ochiul fizic.

Când am primit diagnosticul a fost ca și cum s-a oprit timpul în loc.

Am avut senzația clară că am pășit într-o Lume Atemporală și Aspațială, în care percepi totul simultan, deja știi ce vrei să știi, auzi instantaneu totul și mai ales, percepi dincolo de imagini.

Și apoi, pe durata procesului de vindecare ți se deschid niște porți de înțelegere și conștientizare care te fac să treci în Lumea Universului Amplu și Infinit, cu o altă ordine unde totul ți se pare mult mai natural.

Când revii în dimensiunea 3D, nu te mai poți potrivi în parametrii la care erai anterior îmbolnăvirii. Mulți dintre cei care au avut experiențe de genul acesta, după vindecare devin ei înșiși vindecători în sensul de a arăta celorlalți calea de întoarcere la Valorile Divine – pentru că persoana diagnosticată cu cancer a încălcat una sau mai multe dintre Legile Universului. Revenirea la restricție, limitare, constrângere, control, privațiuni face ca să nu mai ai cum să încapi în vechile tipare – este ca și cum ai o bluză mărimea 40, dar tu acum ești de mărimea 46 – nu ai cum să mai încapi, decât forțat și frustrat.

Ca să transpun lucrurile acelea speciale într-o ordine logică, ar fi cam așa:

CORPUL reflectă conținutul MINȚII, care la rândul ei reflectă poziția SPIRITULUI – ca să putem să ne recăpătăm sănătatea este important să acționăm la nivelul superior Spiritului, la nivelul CONȘTIINȚEI personale și/sau universale – adică, nu putem rezolva o problemă la nivelul la care ea a fost creată.

Corpul nu se poate explora/experimenta pe sine și necesită să fie coordonat de către MINTE – tot ceea ce experimentăm în corp (senzații, manifestări fizice) nu sunt experimentate în corp, ci în minte. Ai citit bine: experimentarea corpului are loc în minte.

Dar nici mintea nu se poate experimenta pe sine – gândul este o formă de energie care nu poate experimenta fenomenul gândirii.

Nici un sentiment, nici o emoție nu se pot experimenta pe sine, ci numai prin intermediul minții.

Energia trăită este reținută într-un câmp superior minții, în conștiința însăși.

Se poate merge chiar și mai departe, de la nivelul CONȘTIINȚEI la ansamblul câmpului de energie unde se manifestă o vibrație de foarte înaltă frecvență, asemănătoare luminii, CONȘTIINȚEI UNIVERSALE, care este izvorul cunoașterii a tot ceea ce este.

Aceasta este explicația teoretică.

Practic, tot ceea ce spun ai trăit măcar odată: sigur că ți s-a întâmplat să „știi” ceva fără să fi învățat, și când te întreabă cineva: „De unde știi/ de unde ți-a venit ideea asta nemaipomenită?” ești un pic încurcat pentru că nu știi de unde știi și nici nu ai curajul să spui că nu știi. Acea situație este echivalentă cu accesarea nivelului cel mai înalt de conștiință,cea universală în care informațiile sunt disponibile. Un alt exemplu: în timpul somnului îți vin niște idei/informații despre care îți este clar că nu le-ai gândit tu; acela este momentul în care ne conectăm la cea mai pură și atotștiutoare sursă de informații.

Știu că este dificil de acceptat că în afară de mintea omului să fie altceva mai special. Acceptarea are legătură cu eliberarea din zona de control, de confort și abandonarea regulilor/rigorilor. Automat se deschid porțile spre spații vaste neexplorate.

În fața bolii avem două opțiuni: posibilitatea de a regresa și șansa de a evolua, este vorba numai de calea pe care o ALEGEM: spre autovictimizare, autocompătimire, depresie, disperare, sau luăm calea provocării și oportunităților. Când dai nas în nas cu Moartea ai un moment în care vrei să renunți și probabil că Frica te face să te uiți spre Calea alegerilor – poate unul dintre puținele momente când Frica ne ajută într-un sens pe care altfel nu l-am aborda. Întâlnirea cu Moartea este un moment excelent în care ne putem OPRI și să începem să PUNEM SUB SEMNUL întrebării ADEVĂRURILE pe care le CREDEAM și pe care le trăiam până atunci.

Bolile „grave”, considerate așa de către medici, vin în viața noastră ca să ni se arate cât ne-am abătut de la programul nostru de viață! Este o modalitate prin care VIAȚA/DUMNEZEU ne oprește să ne pierdem pe cărările ei, prin care ni se aduce aminte de ceea ce avem de făcut în această Viață cu Viața noastră.

Cu cât boala este mai gravă, cu atât mai severă este și abaterea de la ceea ce aveam de făcut. (Eu nu cred în versiunea că Dumnezeu ne pedepsește pentru ceea ce am făcut, este mult prea ocupat și suntem mult prea mulți ca să își piardă timpul cu nimicuri de genul pedepselor!)

P.S. Te aștept să îmi lași un comentariu sau să îmi adresezi întrebări.
P.P.S. Te invit să rămâi pe fază, urmează și partea a doua din articol.

Cât de mult te-a ajutat acest articol?

Click pe steluță și votează articolul!

Votul mediu / 5. Număr voturi:

Niciun vot până acum! Fii prima care votează acest articol.

Similar Posts

12 Comments

  1. Realizez asta! Când ceva sau cineva îmi tulbură liniștea, starea de sănătate este și ea tulburată pe măsura factorului perturbator.

    1. Oana te mai aștept să citești și alte articole și să constați ce poți aplica.
      Mulțumesc!

      1. Articolul e interesant dar declarația ca Dumnezeu nu are timp sa ne pedepsească ca suntem mulți, e puerila. Mai elegant e sa consideram ca am greșit și sa cerem iertare, convinși fiind ca ne iartă. A spune că nu are timp de noi e o prostie, cu scuzele de rigoare.

        1. Bună ziua Sorin și mulțumesc frumos pentru comentariu.
          Nu am făcut o declarație, ci o afirmație.
          Un text îl apreciem din perspectiva propriul sistem de valori.
          Vă invit să-mi urmăriți logica din care am spus ceva: eu am dorit să subliniez că ne pierdem timpul cu lucruri care nu contează = să ne oprim din a mai gândi că celălalt gândește.
          Dumneavoastră ați dus discuția în altă zonă: că deja am conștientizat că am greșit și preventiv ne cerem scuze.

          Pe de altă parte, concluzia pe care o trageți nu are legătură ceea ce am scris eu.
          Eu am scris că nu are timp să ne pedepsească, dumneavoastră ați scris că nu are timp de noi!
          Sunt lucruri diferite!
          Vă rog să nu îmi atribuiți cuvinte pe care nu le spun și care au un alt sens!
          Mulțumesc!

  2. Reflectie si introspectie…
    Cand fata mea, fosta dv studenta, imi spunea ” mami, imi e asa draga profa, parca eti tu”, atunci am inceput sa ma intreb: oare ma cauta pe mine, care am fost…. ea a avut grija de mine … faceam chimioterapie….fara sa stiti ati fost “mama” de la care a luat iar puterea de a merge mai departe, cand eu nu mai aveam energia, vibratia care sa imi sustina fata…. Ea si-a desavarsit maturizarea, prea devreme( la 7 ani ii murise tatal) iar la 19 eu eram cu energia praf…. Inca incerc sa redevin eu, cea pe care o cauta… de aceea va urmaresc cu interes articolele motivante…sau motivationale. Undeva, pe “drum”, am intrat intr-o
    ” bucla”, de ce, cum, nici nu pot sa ii dau un nume, sa o identific, ca sa ma pot elibera si sa am iar incredere sa privesc sus….

    1. Vă mulțumesc pentru mesaj – este din categoria celor care sunt un adevărat ”balsam” pentru Sufletul meu!
      Da, mesajul pe care doresc să îl transmit studenților este de mobilizare, acțiune și să meargă înainte, să caute soluții, să identifice oportunități, să se deschidă spre a primi informațiile de care au nevoie.
      FELICITĂRI fiicei că și-a dat voie să primească!
      Cât despre buclă, toți întrăm în bucle de acest gen – faptul că ați CONȘTIENTIZAT că sunteți într-o buclă este PRIMUL PAS IMENS spre vindecare.
      Al doilea ar fi: Cum am acționat/gândit/simțit de am ajuns aici?
      Ce pot schimba la mine?
      Și gata, atât de simplu!
      Vă îmbrățisez cu mare respect și drag!

    1. Și eu că citiți, comentați și mai ales că vă place!
      Vă invit să vă înscrieți și la Newsletter ca să primiți informările despre articole și evenimente.
      Mulțumesc!

  3. Pentru mine acest articol este plin de blândețe și mângâiere, cu un șir logic, care este ușor de urmărit. Mulțumesc!

    1. Orsolya mulțumesc frumos că ți-ai luat timp să citești și să lași un comentariu.
      Este exact ceea ce am intenționat să transmit, dacă așa a ajuns la tine, mulțumesc pentru deschiderea de a primi!

  4. Nu am crezut niciodata si nici nu voi crede intr-un Dumnezeu “justitiar”, pentru ca am nevoie ca El sa fie in continuare pentru mine o lumina oglinda a bunatatii si iubirii….sa nu va opriti din scris…va rog eu frumos, cu atat mai mult cu cat acum a inceput sa va citeasca si mama care e o luptatoare…a invins boala si a “fentat” toate “gaurile negre” care ar fi putut-o absorbi pana acum….deci va rog eu frumos, scrieti pentru noi, sufletele care vibreaza si tin mereu capul sus chiar si in fata surprizelor neplacute 🙂 Multumesc

    1. Mulțumesc frumos pentru apreciere!
      Nu intenționez să mă opresc pentru că mi-am dat seama că este o modalitate de a ajunge la Sufletele oamenilor.
      Cred că avem nevoie unii de alții astfel încât să ne ajutăm reciproc în evoluție!
      Vă invit să vă abonați la newsletter pentru că săptămâna viitoare va fi publicat un articol despre emoți și boli.
      Zile senine și binecuvântate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *