Cum pot să scap de emoțiile negative?

Timp de citire: 4-5 minute

Articol înregistrat și în format audio.

Încep prin a-ți spune ceea ce știi deja: nu poți face nici o scamatorie ca să scapi de acea emoție negativă!
Dar totuși poți face ceva!
Ce anume?
Ai răspunsul mai jos, sub forma a trei mini povești.

Nu cred că sunt oameni pe planetă care, într-un anumit moment al vieții lor, să nu fi simțit furie, teamă, supărare, tristețe, amărăciune, îngrijorare, anxietate, amenințare, blocaj, demoralizare, lipsa sensului, rușine, etc. ….nu toate aceste emoții la un loc, dar măcar una să o fi simțit intens, dar intens de tot. Și după ce a simțit acea emoție a apărut și gândul:

„Cum pot să scap de ceea ce simt și să nu mă mai gândesc la asta?”

La un moment dat, a venit la cabinet o doamnă care trecuse prin multe cursuri de dezvoltare personală, știa o groază de tehnici și metode pentru controlul emoțiilor.

Subiectul ședinței a fost faptul că mereu i se spunea, de către cei de la locul de muncă și din familie, că are o atitudine ostilă. Ea a lucrat cu ea, dar nu reușea să identifice care sunt cauzele primare ale acestei atitudini și, prin eliminarea acestora, să devină mai prietenoasă.
Prin întrebările clarificatoare din Coaching, a ajuns la rădăcina problemei; șirul invers al traseului emoțional a fost:

ATITUDINE OSTILĂ care acoperea
un COMPORTAMENT AGRESIV
provenit din FURIE.

Doamna a lucrat pe emoția primară – Furia, dar care nu avea numai această linie de declanșare pe care am descris-o mai sus. Mai avea o rădăcină cu următorul traseu:

RIDICULIZARE
UMILIRE
FURIE

Cum funcționau cele două circuite? De câte ori simțea că este ridiculizată (real sau imaginar), se declanșa emoția de umilire care îi producea furia neputinței de a-și demonstra valoarea. Ajunsă în furie, se făcea joncțiunea cu celălalt circuit: furie – comportament agresiv și/sau atitudine ostilă. Comportamentul agresiv apărea când se putea manifesta ca atare, în timp ce atitudinea ostilă era evidentă când anumite reguli sociale o constrângeau să se  manifeste.

Întrebarea prin care s-a putut demonta mecanismul de decuplare a celor două trasee mentale cu rădăcină în furie a fost:

Ce simți de fapt dincolo de ostilitate, agresivitate, ridiculizare, umilire?
(Cum ai denumi emoția din spatele acestor emoții?)

Prin anii 2003-2004, nu mai știu exact, am fost la un curs de dezvoltare personală și una dintre întrebările mele către trainer a fost:

Cum pot să scap de SUPĂRARE și INVIDIE?

Trăiam cu aceste două emoții într-o relație foarte ….intimă, ca să spun așa! Era un triunghi în care îmi trăiam viața, aproape că mă sufocam sub presiunea celor două, mergeam cu greu mai departe.
Eu am întrebat cu multă seriozitate. Așteptam un răspuns care să îmi liniștească mintea mea super alertă, în căutare de informații cu care să se împăuneze și mai mult.

Trainer-ul (de fapt o englezoaică pe care ulterior am luat-o ca model!) s-a mulțumit să îmi trimită un zâmbet cald cu un mustăcit pe care nu l-am înțeles. Eu doream un răspuns, nu un zâmbet, pentru că problema mea este una serioasă, nici habar nu aveți prin ce am trecut eu! – îmi spuneam, în timp ce așteptam să vorbească.
Și m-a întrebat doar dacă rămân la tot workshop-ul de 3 zile.
La un moment dat, pe parcursul zilei 1 a întrebat dacă avem neclarități. Eu am revenit cu aceeași întrebare. Ea cu același zâmbet.
Ziua 2 de training, eu aceeași întrebare, ea același zâmbet.
Ziua 3 de training, idem ca în ziua 2.
Cred că vă dați seama de nivelul de frustrare în care ascultam ceea ce spunea!
Și nu știu cum, în bula mea cu tot felul de emoții care mai de care mai negative, au pătruns 2 întrebări:

Cum am ajuns să am acele emoții?
Care au fost criteriile de comparație pe baza cărora am ajuns să fiu invidioasă?

Două întrebări dintr-un foc, ambele la fel de dureroase pentru Ego-ul meu de atunci!

Cum am ajuns să am aceste emoții?
Sigur emoțiile nu apar, așa, din bun senin, ci sunt un rezultat a ceea ce fiecare experimentăm/trăim.

Ce experimentăm este rezultatul trăirilor interioare – a trecutului, a emoțiilor pe care le-am avut în viață – sau are legătură cu exteriorul: regulile externe impun să trăiești anumite emoții (de ex. la o înmormântare regulile spun să nu râzi, să fii trist, să plângi, să jelești).

Și apropo de ceea ce experimentăm, Mooji are o povestioară foarte faină despre cum facem loc emoțiilor negative în viața noastră!

După o beție, un tip se trezește într-o închisoare: în barul în care petrecuse cu „PRIETENII” și cu multe pahare de whisky a început să se ia la ceartă cu un alt petrecăreț. De la ceartă la bătaie nu a mai fost decât un pas. Iar acum, era pe patul închisorii și încerca să își amintească ce s-a petrecut, ce a făcut de a ajuns acolo. Avocatul său i-a plătit cauțiunea destul de piperată. În drum spre casă, omul nostru își promitea că nu va mai ieși din casă cu ACEI „PRIETENI” gălăgioși și cu care, de câte ori ieșea în oraș, de atât de multe ori fie plătea amendă, fie cauțiune! A mers și s-a odihnit promițându-și să își schimbe modul de viață.
Spre seară, pe la 6-7, a auzit, în fața casei, o mașină claxonând prelung.
A recunoscut mașina în care erau „PRIETENII”.
Și-a adus aminte ce își promisese, așa că nu a răspuns.
„PRIETENII”  au claxonat în continuare, și din ce în ce mai insistent.
Omul nostru stătea în casă, curios să afle cum se va sfârși totul.
„PRIETENII” s-au dat jos din mașină și au venit la ușă. Au început să sune și să bată cu pumnii în ușă. Omul s-a uitat pe vizor și a simțit că îi era rușine față de „PRIETENII”  care veniseră să îl scotă în oraș. Așa că s-a hotărât să întredeschidă ușa și să le spună că, de acum în acolo nu mai sunt prieteni și că își dorește un alt fel de a trăi.
Întredeschide ușa, trage aer în piept și până să spună ceva, „PRIETENII” erau deja în casă și comandau, la telefon, mâncare și băutură.
Undeva în miez de noapte, vecinii au chemat Poliția pentru că era o gălăgia de nedescris.
Și ghiciți unde și-a petrecut omul nostru noaptea?

Sigur că în poveste, cuvântul „PRIETENII” are dublu înțeles:

• cel obișnuit, de oameni cu care împărțim timpul, vacanțele, momentele importante din viața ta,
• dar și sensul de EMOȚII, care se lipesc de noi și de care aparent nu mai putem scăpa!

Cu alte cuvinte, ajungem să experimentăm

CEEA CE PERMITEM SĂ FACĂ PARTE DIN VIAȚA NOASTRĂ
pentru că deschidem UȘA acestor „PRIETENI”

Și așa ajungem ca în viața noastră să se întâmple tot ce este în acord cu gândurile noastre – încet, încet viața noastră devine din ce în ce mai „neagră”, ni se întâmplă lucruri neplăcute, numai nouă, facem loc ghinionului și hazardului în cotidianul trăit, începem să nu mai avem așteptări constructive, mă uităm numai după tot ce este negativ.

Orice gând negativ creează spațiul pentru alte noi gânduri negative – în acest spațiu se formează emoții negative și stări negative cu care NE OBIȘNUIM, începem să credem că este modul în care funcționăm; ai observat că sunt oameni care sunt supărați și încruntați înainte să le spui ceva, născuți gata supărați?

Emoțiile negative sunt rezultatul gândurilor pe care le avem și cu care ne hrănim.

Ce hrănim?

Îți aduci aminte de exemplu pe care ți l-am dat cu supărarea și invidia mea? Până nu învățăm ca de fiecare dată când NE SURPRINDEM/CONȘTIENTIZĂM că avem emoții negative să ne adresăm următoarele întrebări, nu avem cum să dizolvăm acele emoții:

Cum am ajuns să am acele emoții?
Care au fost criteriile de comparație pe baza cărora am ajuns să resimt o anume emoție?

Iar, dacă mai rămâne ceva din emoție, înseamnă că nu ai ajuns chiar la rădăcină. Doamna despre care îți povesteam la început a făcut o constare care este ușor de reținut: emoțiile astea sunt ca niște foi de ceapă, unele peste altele. Ca să ajungi la centru (emoția primară) este util să dai la o parte straturi după straturi și să lăcrimezi la fiecare strat!

Și acum, după atâtea povești, voi concluziona clar și pe pași de acțiune:

Pas 1 – CONȘTIENTIZARE + DEFINIRE: constat că am o emoție negativă sau un comportament care nu-mi place – definesc exact ceea ce simt, cât mai clar și din spectrul emoțiilor de bază (după Plutchik: furie, silă, mândrie, tristețe, uimire, teroare, admirație, extaz, vigilență) – ca să îndepărtez ceva, trebuie să știu „cu cine lupt”!

Pas 2 – CUM AM AJUNS SĂ AM ACEA EMOȚIE? – care a fost împrejurarea în care s-a dezvoltat acea emoție – fixarea temporală ajută la descâlcirea „ghemului de emoții” din evenimentul respectiv (niciodată nu este o emoție singulară, ci una este mai viguroasă, dar mai sunt multe altele care o „susțin”)

Pas 3 – CARE AU FOST CRITERIILE DE COMPARAȚIE PE BAZA CĂRORA AM AJUNS SĂ SIMT ACEA EMOȚIE? – de ex. nu sunt suficient de bună în comparație cu alt copil, ceea ce mă face să îmi fie rușine de mine, să mă simt iritată că se vorbește despre alt copil mai bun – iritarea se transformă în mânie, care ajunge la furie și astfel ajung să mă manifest cu furie. În acest exemplu, vedem că totul a pornit de la criteriile altora (părinților). Observ că reperele după care se face raportarea nu sunt valabile și pentru mine, emoția negativă ar trebui să se dizolve.

Pas 4 – să fiu foarte atent/ă ce emoții cultiv în Grădina Sufletului Meu.
Îți propun un exercițiu aparent foarte simplu, dar nu te lăsa sedus/ă de aparențe!
Ai nevoie de un borcan cu capac.
Timp de o săptămână GÂNDEȘTE ÎN TERMENII EMOȚIILOR POZITIVE DESPRE TINE!
Dacă te surprinzi gândind negativ, pui un bănuț în borcan și reîncepi numărătoarea de la ziua 1!

Sper să îți fi fost de folos materialul,