Cărei realități îi faci loc în viața ta?

Societatea în care trăim este construită într-un mod în care este încurajat consumul de: medicamente, alimente, bunuri de larg consum, plăceri cumpărate, trafic de droguri, etc. și mult mai puțin se dorește ieșirea din paradigma de gândire actuală, cea care poate fi ușor de manipulat. Vorbesc din perspectiva omului care a trecut printr-un cancer stadiul III B, formă gravă și care atunci când a început să povestească despre cum este să intri în contact cu alte Lumi, în afara celei în care trăim, am fost privită cu multă reținere, cu sprâncene ridicate și cu comentarii legate de sănătatea mea mentală. Am fost la congrese medicale unde am încercat să împărtășesc experiența „de dincolo”. Tot ceea ce am obținut, a fost o acceptare plină de subînțelesuri. Așa că ani de zile am comunicat cu mare timiditate, din informațiile pe care le primisem, despre ce înseamnă cancer și boli, în general, dar mai ales despre ce putem face ca să ne vindecăm. Din perspectiva experiențelor trecute, astăzi sunt aici, mai pregătită ca niciodată, să nu mai păstrez doar pentru mine ceea ce știu.

Și știți ceva? Nu „lupta” cu cancerul este grea, ci ceea ce urmează după ce reușești, atunci când îți reiei activitatea. Când privești la ceea ce se întâmplă și știi că lucrurile ar trebui să decurgă diferit.

De ce? Pentru că eu știam că se poate și altfel decât prin medicamente, dar când revii din experiențele astrale, te lovești de ceea ce gândesc 99,99% dintre oameni, gânduri condiționate. A nu se înțelege că acuz modul de gândire al cuiva, doar spun că există și altceva. Și ca o întrebare retorică, știai că sunt mai mulți oameni care fac bani din cancer, decât cei care mor de cancer?

Dacă vrei să experimentezi claritatea gândirii și a decondiționării mentale, te invit să fii alături de mine în continuare.

Ceea ce experimentăm este numai o mică parte din realitatea în care trăim, nu este întreaga realitate. Ceea ce credem noi că este realitate este numai cea la care alegem să ne uităm, este ceea ce alimentăm cu energie, este partea pe care o luminăm din viața noastră. Totul poate să existe simultan: și bine și rău, frumos – urât, plus – minus, întuneric-lumină, etc. Noi alegem spre ce ne uităm, ce încărcăm cu energie, ce aducem în viața noastră și ce permitem să crească în interiorul nostru. Dar toate acestea numai după ce devenim conștienți de care este realitatea în care vream să trăim.

Este o alegere! Noi avem telecomanda propriei noastre vieți și alegem care este canalul pe care să îl urmăm, la care ne uităm (adică spre ce privim, ce alimentăm cu energie, ce permitem în viața noastră)

Atunci când credem că ceva este adevărat, dar credem cu toată convingerea, mintea subconștientă caută date, fapte, informații care ne confirmă/întăresc acele convingeri. Atenția ne va fi atrasă de evenimente și fapte care să ne susțină convingerile – de ex.: Lumea este rea – mereu voi observa, în jurul meu, fapte și situații din care să rezulte că lumea este rea, ceea ce îmi va întări credința despre lume – și treptat voi ajunge la convingerea fermă că lumea este rea. Este un cerc vicios în care intrăm și pe care îl auto-întreținem, prin nebăgare de seamă – ceea ce nu s-ar putea întâmpla dacă am fi conștienți și prezenți la ceea ce ni se întâmplă.

Prin educația pe care o primim, suntem condiționați să privim într-un anume fel lumea. Extinderea conștiinței, despre care se vorbește atât de mult, este despre a percepe multitudinea de fațete ale realității în același timp, a ne antrena atenția să privim/percepem și altceva decât ceea știm deja. Lucrând cu convingerile noastre, transformându-le din negative în pozitive, și apoi privind în jur spre confirmarea noilor convingeri, ne antrenăm mintea să construiască o nouă realitate care, încet-încet să devină familiară pentru noi – la finalul articolului va fi exercițiu în acest sens pe care ți-l recomand cu drag.

Suntem victime ale propriilor convingeri fără să ne dăm seama, și partea cea mai proastă este că le proiectăm și asupra copiilor pe care, apoi, îi judecăm din perspectiva setului de valori pe care ni l-am format pornind de la convingeri insuficient analizate.

Nu am să spun că este ușor să ne schimbăm, să implementăm noi deprinderi și obiceiuri, să le îndepărtăm pe cele vechi. Cel mai greu este să învingi reticența și obiceiurile! Un exemplu care poate ilustra perfect ceea ce vreau să spun: o persoană alcoolică realizează, într-o bună zi, că dacă va continua tot așa își va ruina sănătatea și astfel acceptă să se interneze la secția de dezintoxicare. După ce face tratamentul medicamentos, ședințele de consiliere psihologică și participă la ședințele de grup, ajunge la un moment dat să fie eliberată din spital. Unde se întoarce? În mediul care i-a generat suferința! Se întâlnește cu aceeași oameni de dinainte de internare, care au aceleași comportamente. Cam care poate fi șansa să recadă? Foarte mare, corect? Iar apoi societatea o învinuiește și mai mult și o acuză că nu are voință, că nu luptă. Dar mediul, prietenii s-au schimbat? Vedeți cum arătăm spre celălalt, în loc să ne întoarcem fiecare spre noi?

Reîntoarcerea spre noi ne conduce spre lumea INTERIOARĂ – care, de fapt, este LUMEA REALĂ.

Noi vrem să schimbăm exteriorul, pe ceilalți, când de fapt este necesar să ne schimbăm pe noi. La exterior, cu ceilalți , numai REACȚIONĂM, și apoi, ei reacționează la modul cum am reacționat noi, adică este o luptă a reacțiilor!

De unde apar aceste seturi de convingeri? Le preluăm „nemestecate” de la părinți, educatori, profesori, prieteni, mass media, radio – TV, ziare, medici – toți cei care pentru noi pot reprezenta „autoritate” pe care nu o verificăm, nu o punem la îndoială. Nici unii din cei enumerați mai sus nu au interes să ne educe asupra faptului că LUMEA INTERIOARĂ este reală, pentru că ei nu o pot controla, așa că ne servesc direct modelele pe care noi să le înghițim și prin care ne pot manipula.

Vă dați seama:

……… că permitem celor din jur să ne creeze agenda, în loc să o determinăm noi?

………că dacă fiecare și-ar construi LUMEA INTERNĂ și de acolo am lua decizii, am avea mult mai puțini așa-ziși lideri?

………că imaginația nu ne-o pot controla?

……….ce energie nemaipomenită avem în interior – energia emoțională cea pe care nu o folosim potrivit, și pe care încercăm să o reprimăm prin „controlul” emoțiilor?

………că noi REACȚIONĂM la viață, în loc să ACȚIONĂM să ne construim propria viață?

Care este soluția?

Întoarcerea la noi, spre noi, alături de noi, pentru noi.

Nu, nu este egoism! Este numai o setare a valorilor și o încărcare cu energie a propriei ființe.

Este o construcție a adevăratei persoane care suntem de fapt, și transformarea energiei emoțiilor negative în energie cu care să ne construim, din prezent spre viitor, viața.

Este despre locul în care să aleg să privesc – în interior.

Și mai este despre a înțelege că ceea ce este în exterior este o reflecție a ceea ce este în interior, este o modalitate prin care Universul mă ajută să înțeleg mai bine ce mi se întâmplă. Nu este despre piedici, ci despre a ne curăța mai ușor drumul spre ceea ce putem deveni cu adevărat. Dacă exteriorul este tulbure (ca să nu spun că nu îți place ce trăiești), este pentru că ai permis ca lucrurile nesemnificative să te descentreze și să te abată de la ceea ce ești.

Și îți spuneam de un exercițiu care mie mi-a schimbat viața:

Pe o coală de hârtie faci trei coloane.

Găsește minim 5 convingeri care îți sunt de folos/utile, și 5 care nu îți sunt utile și pe care le ai în prezent. Convingerile pozitive le treci pe o coloană, cele negative pe a doua.

Pe coloana a treia vei nota opusul convingerii negative, formulat pozitiv. De ex: Numai eu nu am noroc! devine scris în coloana a treia – Eu am noroc!

Ce ai de făcut în continuare? Timp de 3-4 zile să te concentrezi numai pe convingerile din coloana a treia și să observi cum își fac loc în viața ta, cum nici nu ai observat.

Te aștept cu drag să-mi spui cum a funcționat pentru tine acest exercițiu!