Știai că ai o armă secretă în comunicarea cu ceilalți, pe care nu o valorifici?

Timp de citire: 5 minute

Inițial scrisesem:
„Știai că ai o armă secretă în comunicarea cu ceilalți pe care nu o folosești suficient?”
și mi-am dat seama că unii dintre voi m-ar putea întreba ce înseamnă suficient, așa că am transformat titlul în cel de mai sus.

Dar despre ce armă vorbesc?

Cu toții o cunoașteți și v-ați fi putut folosi de arma secretă în rezolvarea situațiilor din viața curentă, de genul:

„Tu nu mă înţelegi!”,
„Nu asta am vrut să spun!”,
„Nu eşti atent la ceea ce-ţi spun!”
Ai auzit replicile acestea, poate că le-ai și folosit. Au dus la rezolvarea situației? Cu siguranță nu.

Dar despre ce armă secretă și neutilizată vorbim?
Exact, despre ASCULTARE.
Dar nu orice fel de ascultare! Atenție – nu am scris AUZIRE, ci ASCULTARE.
Am scris un articol pe această temă: În relația cu ceilalți: auzim sau ascultăm ?

din care, în continuare, am să-ți prezint câteva idei, numai cât să fac legătură cu cea ce doresc să îți ofer astăzi. Scriam în articol că există mai multe nivele de ASCULTARE:

Auzirea ca nivel superficial al ascultării

• a auzi – înregistrarea undelor sonore din vocea unei persoane,
• nu presupune a fi atenţi la ceea ce spune celălalt (!) – upsss, recunoaște cineva așa ceva?

Ascultarea normală

• este utilizată în nivelul conversaţional uzual,
• în mintea celui care ascultă se declanşează amintiri, întrebări, comentarii sau întrebări de genul “Ce înseamnă pentru mine lucrurile pe care le aud?” sau “Este aceasta o problemă şi pentru mine?”.

Ascultarea selectivă

• persoana care ascultă intuiește ce se întâmplă cu cel pe care îl ascultă, este empatică, contextul este filtrat de conținut,
• selectează cele spuse pentru a concluziona.

Ascultarea conştientă

• este cea în care nu judecăm,
• dialogul intern al celui care ascultă este redus la 0 (adică în timp ce îl ascult pe celălalt nu mă gândesc la o mie de alte lucruri),
• apelează la intuiţie.

Te invit să parcurgi întregul articolul de care îți spuneam pentru că vei găsi acolo lucruri neașteptate, așa că îți mai las încă odată adresa, ca să îți vină mai ușor:

https://pauladrosescu.ro/relatia-cu-ceilalti-auzim-sau-ascultam/

De ce să cunoști teoria aceasta despre ascultare?

Pentru că, în viața de zi cu zi, de multe ori vorbim cu prietenii, colaboratorii sau cu părinții, copiii și uneori în urma acestor interacțiuni apare o nemulțumire/frustrare că nu suntem înțeleși, că nu am fost susținuți, că nu ne-am exprimat așa cum ne-am fi dorit. Cu alte cuvinte, în urma interacțiunii apare este o stare emoțională negativă, la unul sau mai mulți participanți la comunicare.

De ce se întâmplă așa?

Pentru că de cele mai multe ori AUZIM ce se spune, dar nu ascultăm activ.

Ascultarea activă este un proces prin care stabilim o legătură cu celălalt, facem un efort de a îl înțelege, creăm o legătură de încredere sau ne conectăm la el/ea. Numai prin dezvoltarea acestei abilități putem deveni „ascultători apreciații”, acele persoane de care toți avem nevoie, într-un moment sau altul al vieții noastre.

Ce presupune ASCULTAREA ACTIVĂ?

În esență, lucruri pe care le știi, dar cărora nu le-ai acordat atenția cuvenită:

• concentrarea pe ceea ce dorește persoana să transmită
  • experimentarea stării de copil dispus să învețe ceva nou
  • să înțelegem sensul celor spuse, să păstrăm în minte întrebarea: „De ce îmi spune celălalt ceea ce-mi spune?”
  • să ne luăm un pic de timp ca să ne gândim un pic înainte de a comenta ceva, să sumarizăm ceea ce am înțeles de la celălalt și să identificăm dacă este util celuilalt – în engleză cuvântul THINK este explicat și din altă perspectivă, care are legătură cu ceea ce tocmai spuneam: T = true (adevărat), H = helpful (de ajutor, util), I = inspiring (inspiră), N = necessary (chiar este necesar, este nevoie?), K = kind (este amabil, drăguț ceea ce spune)?

La teorie cred că toți suntem buni, dar cum ajungem la ASCULTAREA ACTIVĂ?

Uite mai jos o listă în care vei descoperi rapid, în doar câteva minute, care îți sunt armele secrete de care ai nevoie într-o comunicare reușită – nu  este necesar să le utilizezi chiar pe toate în aceeași conversație (!):

• semne nonverbale: contact vizual direct (să ne uităm la cel/cea cu care vorbim, nu în telefon, la TV,), să dăm ușor din cap în semn că înțelegem ce ni se spune, să zâmbim, să evităm să facem gesturi care pot distrage (să ne jucăm cu un pix care face zgomot)
• încurajarea conversației: „…așa, și…..”, „Ahhaa!”, „Ohh!”, ”Când!”
• verifică claritatea mesajului: „Stai așa să vedem dacă am înțeles bine….”
• concluzionează înainte de a îți exprima părerea: „Ce ai dorit să transmiți este…..?” , „Ceea ce spui, pentru mine este ca și cum…..”
• când nu dorești concluzionarea, poți folosi reflectarea informației: „Pare a fi foarte important pentru tine…!”
• utilizarea pauzelor înainte de a spune ceva are rolul de a atrage atenția că urmează să spui ceva important – de obicei, îl întrerupem ce celălalt, nu îl lăsăm să termine
• utilizarea tăcerii fie ca acordare a unui timp de gândire, fără presiune, sau pur și simplu ca o modalitate de închidere a unei discuții care nu pare productivă/constructivă pentru noi
• utilizarea întrebărilor spre soluții, nu spre menținerea în zona emoțională care blochează identificarea rezolvărilor: „Ce crezi că s-ar fi întâmplat dacă….?”
• validarea înțelegerii situației prin care trece celălalt: „Înțeleg prin ce treci și sunt alături de tine. Pot să te susțin cu ceva?”
• oferirea de feedback, dacă acesta este cerut, sau accentuarea consecințelor: „Ce s-a întâmplat ultima dată când ai luat o astfel de decizie?”
• exprimarea a ceea ce simt și de ce, astfel încât discuția să se clarifice: „Știu că ai putea să îmi reproșezi foarte multe, să continui ca până acum, dar ceea ce eu am nevoie este…..!”

și……..

• de departe cel mai important element care transformă o discuție în ascultare activă este exprimarea sentimentelor/emoțiilor – ceea ce cele mai multe ori nu facem, ne este frică să exprimăm ceea ce simțim. Emoțiile sunt, de departe, cea mai importantă cheie spre celălalt, spre deschidere și crearea încrederii: „Îți simt sentimentul de frustrare/îngrijorare/anxietate…”

Care sunt semnele că celălalt NU ne ascultă activ?

• Ne întrerupe sistematic din ceea ce dorim să povestim, prin întrebări care nu au legătură cu conținutul povestirii
  • Începe prin a ne da sfaturi sau ne spună ce să facem – cam toți avem alergie la sfaturile experților, mai ales dacă sunt scoase din context: „Cred că cel mai bine pentru tine este să…!”
  • Adoptarea unei poziții de superioritate: „Săraca de tine, eu nu aș….!”, „Dacă aș fi fost în locul tău, eu nu aș fi…!”
  • Deturnarea atenției de la ce vrei să povestești spre ceva care nu aveai de gând să spui (cu alte cuvinte, fiecare cu agenda sa)
  • Utilizează cuvântul „De ce?” frecvent – ceea ce conduce în zona de explicații, defensivă, în care sigur nu doreai să ajungi
  • Utilizează încurajări în care nici ei nu cred sau care sună tare fals: „Nu este cazul să îți faci griji!”

Sunt autori care vorbesc despre necesitatea de a te pune în locul celuilalt. Din perspectiva mea, nu cred că este necesar să fim două persoane în aceeași suferință, ci este suficient să fim empatic/ă cu celălalt, să îi arătăm disponibilitatea de a îl/o susține, să ascultăm activ, să adresăm întrebări care să îl/o ajute să iasă din situație. Repet: ok, mă pun în locul celuilalt, după care ce urmează? Cu ce îl ajut că sufăr și eu? Cum rezolvă această poziționare situația? Mi se pare mult mai util să-mi păstrez claritatea mentală și emoțională, și să îl/o scot din situație prin direcționarea spre acțiune.

Tot ceea ce ți-am scris mai sus este posibil să știi, parțial sau integral; sunt informații care sunt foarte bine descrie în teoriile comunicării, în coaching sau în terapie.

Aș vrea să mergem împreună la nivele mult mai profunde al ascultării: unul poate însemna să învățăm să ne ASCULTĂM CORPUL!

Eu am fost educată să mă încred în logica și mintea mea. Dar despre corp nu mi-a vorbit nimeni. După ce am fost bolnavă, am învățat să îmi ascult corpul – ai aici Povestea mea.

Semnalele pe care le transmite corpul sunt subtile, necesită răbdare pentru a fi înțelese și, mai ales, să lăsăm orice fel de prejudecată la o parte. De ce sunt atât de importante aceste semnale?

Toate informațiile ajung în corpul nostru prin intermediul celor 5 simțuri (văz, auz, miros, gust, kinestezie), la care se adaugă suprafața pielii (atingerea). Receptorii din aceste organe (ochi, nas, limbă, ureche, piele, mușchi) au capacitatea de a decela informații care nu ne sunt întotdeauna accesibile, dar care ajung în mintea noastră subconștientă – de exemplu, noi percepem numai o parte din banda de frecvență sonoră, vizuală etc. Aceste informații, de care noi nu suntem conștienți, generează în corpul nostru reacții care pot fi de acceptare, respingere sau indiferență. Tocmai aceste reacții subtile ne sunt utile în comunicare, dacă vreți este un fel de intuiție care ne dictează ce, cum, când și cu cine relaționăm .

Pentru a reintra în legătură cu organismul nostru, iată câțiva pași foarte simpli, dar care necesită perseverență. Înainte de a intra în exercițiu, te rog să te gândești la un proiect/plan la care lucrezi. Ok, cu gândul la acel plan te invit să parcurgi următorii pași:

Pasul 1: Deconectează-te de lumea exterioară și de presiunile din jur. Permite-ți să îți iei câteva minute numai pentru tine – fii fără grijă, că problemele le vei găsit tot acolo unde le-ai lăsat, nu ți le ia nimeni. Ar fi de dorit să stai într-un mediul liniștit, confortabil

Pasul 2: Concentrează-te timp de câteva minute pe respirație. Observă inspirul/expirul, calitatea și temperatura aerului. Ai grijă ca atunci când respiri maxilarul să nu fie încleștat, ci să lași maxilarul relaxat, chiar să atârne un pic.

Pasul 3: Imaginează-ți că mintea ta poate scana părțile corpului, poate identifica tensiuni și senzații, poate sesiza postura corpului.

Pasul 4: Care este rezultatul scanării? Sunt părți din corp care sunt tensionate, care necesită altă poziție, care necesită să le mobilizezi, să le întinzi, să te reașezi?

Pasul 5: În urma respirației, relaxării și reașezării corpului, te simți mai aproape sau mai departe de tine? Te simți mai bine cu tine? Respiră liniștit și calm: inspir liniștit, calm, și expir prelungit, ca și cum ai vrea să dai afară tot ce nu-ți mai trebuie.

Pasul 6: Adu-ți aminte de proiectul/planul tău. Respiră și identifică prioritatea în ceea ce ți-ai propus, și cum îți dictează corpul să acționezi. Te rog să nu fii mirat/ă dacă se va schimba ordinea/prioritatea. Mintea gândește lucrurile pe baza unor algoritmi pe care tu ți i-ai introdus. Corpul, dacă i se permite, acționează pe baza informațiilor din mediul exterior, de multe ori mai subtile și neștiute de noi, dar mult mai exacte pentru că vin din accesarea câmpurilor morfo-informaționale (energetice) care ne scaldă pe noi, oamenii.

Ți-a plăcut exercițiul? Este tare fain și foarte ușor de aplicat, iar rezultatele le vei identifica după ce îl vei practica mai multe zile consecutiv.

Ca o concluzie, ca să poți avea o comunicare de calitate, o interacțiune benefică pentru tine, învață să asculți oamenii dincolo de sunetele pe care le produc, să ajungi în zonele în care permiți informației să vină spre tine și corpul să îți dicteze ce să spui, cum să acționezi, dacă este bine să o faci. Este ca un fel de abandonare în a primi, fără să mai filtreze mintea informațiile și fără să mai comenteze sau să-și dea Ego-ul cu părerea. Transmite-le minții și Ego-ului că nu le concediezi, că vor fi în continuare lângă tine, dar că îi vei da cuvântul și CORPULUI, astfel îți vei lua puterea înapoi, vei deveni „întregul” care ai fost programat la naștere să fii, iar calitatea vieții ți se va schimba! Cu siguranță! Garantez!

Aș vrea să nu ne despărțim decât după ce îmi lași un comentariu legat de cum ți-a plăcut ceea ce am scris sau cât de util ți-a fost materialul.