Ce rol îți asumi în Jocurile vieții?

()

Timp de citire: 8 minute

Ți s-a întâmplat măcar o dată în viață să te simți obosit/ă după o ședință sau întâlnire cu cineva?
Ai simțit o stare de sfârșeală după ce ai avut o dispută cu cineva?
Sau poate că te-ai simțit epuizat/ă numai la gândul de a te apuca de curățenie?
Sau poate că ai simțit, brusc, cum pe umerii tăi apasă o greutate imensă în timp ce erai admonestat/ă, poate pe nedrept de șef…..

Poate că îți pare rău că ai intervenit în disputa dintre cei doi colegi sau un părinte și copil…..
Poate că ai dorit să susții pe cineva și te-ai trezit că ai fost și tu jignit/pedepsit, deși nu tu ai generat totul, ci numai ai dorit să rezolvi situația…..

Ți-au trecut prin minte întrebări de tipul:
De ce mi se întâmplă tot timpul așa ceva?
Am crezut că ea/el este altfel, dar….
Cum oare se întâmplă din nou același lucru?

Te-ai simțit surprins de modul neplăcut în care s-au terminat lucrurile, în același timp dându-ți seama că acel gen de lucruri ți s-au mai întâmplat și altă dată?

Ok, destul cu întrebările, deși aș mai putea continua.
Ești un pic confuz/ă pentru că nu vezi legătură dintre întrebări?
Atunci a venit momentul să îți explic conexiunea dintre întrebările de mai sus și titlul Jocurile vieții.

Te rog să îți aduci aminte de un moment în care nu te-ai simțit bine.
Care a fost primul, al doilea, al treilea gând care ți-au trecut prin cap?

De puține ori ne gândim la noi în termeni de EMOȚII TRĂITE.
De mult mai puține ori ne percepem ca ENERGIE, sau în SCHIMBURI ENERGETICE cu cei din jur. Cel mai frecvent gândim în pași de acțiune, obiective, vise, comportamente, abilități, capabilități, achiziții, (ne)realizări, acumulări, cantități și sigur că poți completa lista cu multe altele care îți vin în minte.

Tocmai pentru a face trecerea de modul de gândire cu care ești obișnuit/ă la claritatea gândirii și percepției, am scris acest articol. Cu ce începem? CU O PAUZĂ……Da, da, ai citi bine! Adică, atunci când nu te simți bine ia o pauză, respiră adânc și cu lăcomie aerul, ca să ajungă până la cea mai îndepărtată celulă din corp.

Apoi, adu-ți aminte că oboseala, lipsa de chef, starea de disconfort, în general lipsa stării de bine pot să aibă una sau mai multe cauze care au legătură cu:

  • ce nu faci bine mai mult conștient: alimentație incorectă, insuficientă hidratare, somn incomplet cantitativ/calitativ, exces de greutate, muncă peste măsură, asumare de mult prea multe activități, ore suplimentare, efort fizic extrem,
  • ce faci inconștient: deschizi larg poarta emoțiilor de vibrație joasă, le permiți să coabiteze (rușine, furie, teamă, frustrare, etc), le ALIMENTEZI cu propria energie și încet, prin nebăgare de seamă, le dai din PUTEREA TA și le permiți să te STĂPÂNEASCĂ, să îți consume din energia cu care ai fost dăruit,
  • ce nici măcar nu te gândești că este important: DEZECHILIBRAREA și DESCENTRAREA ENERGETICĂ, care sunt o consecință a celor două de mai sus, singular sau cumulate. Cu alte cuvinte, ajungi în una dintre situațiile de mai sus, ți se modifică echilibrul energetic, din care apoi acționezi ușor descentrat, apoi se mai întâmplă ceva care se adaugă descentrării și îți amplifică dezechilibrul și tot așa. Dacă inițial era 1 grad deviere, persistența în dezechilibrare accentuează situația. Și dacă peste toată destabilizarea mai vine altcineva cu altă dezechilibrare, îți poți imagina ce se întâmplă.

Acum ai un tablou mai clar cu privire la ce se petrece uneori cu noi? Cu alte cuvinte, când nu te simți bine VERIFICĂ ce emoție simți și care a fost interacțiunea cu ceilalți, pentru că ceea ce facem inconștient și la ceea ce nici măcar nu ne gândim sunt surse importante de pierdere de energie vitală din corp.

Despre cum dai puterea ta altora am scris mai multe articole, dintre toate îți sugerez două care mi se par elocvente:

Acum a venit momentul să ne uităm spre relații și dintr-o perspectivă mai puțin abordată.

Stephen Karpman a introdus noțiunea de Triunghi dramatic, pentru a explica schematic ce se întâmplă între relațiile dintre oameni. Rolurile pe care le descrie sunt:

  • Victimă: este cel care afișează o slăbiciune, dificultate, emoție sau sentimente (de frică, teamă, furie, lăcomie, iritabilitate, instabilitate)
  • Persecutor: critică, umilește pe cineva considerat inferior sau din subordine, cel mai adesea percepe oamenii ca fiind inferiori, non-OK
  • Salvator: sare în ajutorul cuiva care fie cere ajutorul, fie este evident că nu descurcă și așteaptă rezolvarea situației de către o terță persoană; și el îi vede pe ceilalți ca fiind non-OK, se poziționează superior față de ceilalți doi

Persecutorul și Salvatorul nu pot exista fără ca să nu fie o Victimă inițial.

Ce este interesant este că fiecare dintre cele trei roluri jucate conține o desconsiderare, adică fiecare îi consideră pe ceilalți ca fiind non-OK:

  • Victima se desconsideră pe sine, în raport cu Persecutorul pentru că nu discută non-conflictual situația, și în raport de Salvator pentru că este convinsă că are dreptate și caută un aliat care să întărească adevărul
  • Persecutorul și Salvatorul se situează fiecare pe o poziție superioară față de ceilalți participanți la situație, vezi și desenul de mai jos.

Stephen Karpmam a denumit aceste relații interumane Triunghi dramatic pentru că oricând rolurile se pot schimba, de exemplu: cineva din persecutor să devină victimă, etc. – este situația conflictelor care par să nu se mai termine niciodată.

Singura mențiune de natură teoretică pe care doresc să o mai fac este ceea ce completa Claude Steiner afirmând că există două tipuri de Victime:

  • Victime care provoacă, agasează, care declanșează o formă de persecuție tocmai ca să invite un posibil Persecutor să declanșeze jocul psihologic, de exemplu: cazul studenților care insultă profesorii pentru a-i provoca, angajații care nu execută ordinele, copiii care nu fac ce li se cere de către părinți.
  • Victime care caută să fie salvate: se pun în situații dificile, caută ajutor permanent, se văd pe sine ca neputincioase, se plâng mereu și cer în permanență susținere.

Două exemple pot ajuta o mai bună înțelegere.

Exemplul 1: O situație din familie

Copilul este în vacanță, nu are lecții de făcut și resimte o mare eliberare de regulile de peste an. Se joacă, lasă lucrurile împrăștiate, face dezordine în camera sa, poate chiar harababură.

Mama vine obosită de la serviciu și deja se gândește la ce treburi casnice mai are de îndeplinit. Intră în camera copilului și i se face rău de ceea ce vede acolo. Îi spune copilului pe un ton imperativ să își facă ordine în cameră – în acest moment devine Persecutor.

Copilul se simte Victima mamei neînțelegătoare și lipsită de empatie, de care are nevoie el ca și copil. Se supără, se consideră nedreptățit pentru că crede că nu este de datoria lui să facă ordine în cameră – doar altă dată mama a strâns tot, acum de ce nu face același lucru? Se apucă și strânge câteva jucării, dar nu pe toate.

După un timp mama revine în cameră și se așteaptă să găsească ordine, dar constată că este tot dezordine. Se supără și din această stare începe să se plângă că numai ea face în casă treabă, nu mai poate, este obosită, nimeni nu o ajută și pe ea – devine din Persecutor – Victimă. Termină prin a amenința că atunci când va veni El (soțul/tatăl) acasă va rezolva situația altfel – insinuarea unei posibile bătăi. El devine Salvatorul – Mediatorul care va restabili echilibrul.

Exemplu 2: Un caz dintr-o organizație

Un angajat care are obiceiul de a-și lungi pauzele nepermis de mult la o țigară, cafea sau în bucătăria instituției este atenționat de team leader sau de manager – devin Persecutori.

Angajatul percepe atenționarea ca pe o amenințare la securitatea locului de muncă – devine Victimă. Din această poziție continuă să facă aceleași lucruri cu convingerea că are dreptate, că merită pauzele respective, adoptă un comportament ușor sfidător din perspectiva dreptății pe care consideră că o are – este momentul în care schimbă rolul de Victimă cu cel de Persecutor (nu fac ce vreți voi!).

Conducerea îi atrage din nou atenția că se așteptă de la el mai multă înțelegere și mai multă implicare în activitatea firmei – din Victimă cei din conducere se poziționează din nou în Persecutor.

În lumina ultimelor discuții cu cei din conducere, angajatul consideră că este victimă în continuare, așa că decide să se adreseze celor din Sindicat – Salvatori – ca să rezolve situația.

Situația în acest moment este una explozivă:

  • angajatul se consideră Victima nedreptățită împotriva căreia cei din conducere au ceva pentru nu consideră că ar fi făcut ceva semnificativ
  • conducerea este în situația unui angajat „problemă” care nu respectă regulile, care nu este suficient de productiv și care este și rebel – este percepută ca fiind Persecutor deși nu dorește decât să se respecte regulile și în același timp nu dorește să lase lucrurile așa cum au ajuns ca să nu creeze precedente periculoase
  • Sindicatul chemat ca și mediator = Salvator va amplifica ușor situația ca să își maximizeze rolul și poziția.

Cred că foarte important este să vedem ce se poate face în astfel de situații.

Atunci când nu te simți bine sau ești în plin conflict/ceartă, așa cum spuneam și puțin mai sus, începi prin a LUA O PAUZĂ și A RESPIRA adânc și cu lăcomie aerul ca să ajungă până la cea mai îndepărtată celulă din corp. Este un moment foarte bun ca să îți faci o AUTOEVALUARE și să OBSERVI – te rog să constați că este o logică în înlănțuirea întrebărilor de clarificare mentală:

  • Mi se întâmplă repetitiv această situație?
  • Care este secvența de comportament care se repetă?
  • Există niște semne care anunță/prevestesc că voi intra într-un conflict? (o anumită poziție a corpului, o stare de oboseală, vocea ridicată a cuiva, un sunet de alarmă, un anumit cuvânt, un miros, somn insuficient, hipoglicemie, subiect neinteresant, lipsa de timp, etc.)
  • Prin declanșarea acestui conflict/joc psihologic, ce mesaj transmit spre celălalt? (în primul exemplu copilul dorea mai mult timp ca să își savureze copilăria, în al doilea poate că angajatul dorea să i se acorde atenție, să îi fie subliniate meritele, să fie inclus în altă echipă, etc.)
  • Și eu cum am acționat? Ce am făcut/spus?
  • Cum a reacționat cealaltă persoană? Care a fost mesajul pe care mi l-a transmis nonverbal?
  • Din experiența conflictelor anteriore, cum s-a terminat totul?
  • Cum mă simt când fac așa ceva?
  • Cum aș putea să obțin aceeași stare și altfel?
  • Care este relația mea cu mine?
  • Ce ofer eu relației și partenerului?
  • Cum cred că se simte cealaltă persoană?
  • Există o comunicare și la nivel energetic echilibrat, sau este numai una de la nivel de EGO?

Se poate să consideri că procesul durează prea mult, că sunt prea multe întrebări, că…..Tocmai aici este CHEIA: CONȘTIENTIZAREA te ajută să ieși din capcanele comunicaționale și relaționale în care poți intra.

CONȘTIENTIZAREA înseamnă să îți acorzi TIMP și ATENȚIE ȚIE, nu să te grăbești să spui ceva numai ca să ai dreptate.

De acum încolo te invit să îți urmărești reacțiile și vei surprins de ceea ce vei constata.

Și nu uita să lași un comentariu despre articol, tehnicile pe care le împărtășesc cu tine, subiectele care te-ar interesa. Dacă pentru tine este util articolul, nu ezita să dai share și prietenilor tăi tocmai pentru a evita capcanele – mulțumesc!

Pînă data viitoare,
Cu drag,

Paula

Cât de mult te-a ajutat acest articol?

Click pe steluță și votează articolul!

Votul mediu / 5. Număr voturi:

Niciun vot până acum! Fii prima care votează acest articol.

Fii printre primii care află noutăți

Vei primi vești despre noile cursuri, workshop-uri și articole.

Lasă un comentariu

Te-ar putea interesa și...

Fii printre primii care află noutăți

Vei primi vești despre noile cursuri, workshop-uri și articole.

Share
Tweet
Share