Când ți-ai numărat ultima dată binecuvântările?

Cum mulți ani în urmă traversam o perioadă mai puțin fastă din viața mea.

Totul părea a fi împotriva mea. Avem senzația că trăiesc într-o conspirație. Nimic nu mergea. Totul mi se părea zugrăvit în tonuri de negru, cu ușoare urme de gri!

La un moment dat am întâlnit pe cineva care mi-a spus:

„Numără-ți binecuvântările!”

„Tu nu înțelegi cât de rău îmi merge și tu vrei să văd binecuvântările din viața mea!

Care binecuvântări? Nu este niciuna!

Cred că Dumnezeu s-a întors cu spatele la mine!”binecuvântări

La vehemența mea, răspunsul a venit sec: „Chiar nu este nici o binecuvântare!”

Dialogul s-a încheiat abrupt, pentru că interlocutorul înțelesese că dacă ar fi continuat discuția, nu ar fi obținut nici un fel de înțelegere din partea mea, pentru că nu eram pregătită să înțeleg, eram prea prinsă în filmul în care jucam. A făcut un lucru înțelept: a plantat, în mintea mea, o sămânță de îndoială. A fost ca și cum ai lăsa o ușă ușor deschisă ca pe acolo să pătrundă lumină în cameră. Și la un moment dat, mai târziu, am reîntâlnit întrebarea în materialele de Medicină Tradițională Chineză pe care le studiam. Baaaannnngggggg! A fost o fisă care a căzut la ani distanță!

Înțelesesem, brusc, că binecuvântare nu înseamnă decât să îți dai voie să vezi/simți/auzi.

Ca să pot înțelege, a fost nevoie să ies din paradigma gândirii materiale cu care fusesem crescută, în care succesul se măsoară în acumulări materiale: până la vârsta X faci cutare și cutare, până la vârsta Y cutare și cutare, etc. Când am înțeles că sunt lucruri care nu pot fi cumpărate, dar care sunt de neprețuit, viața mea a căpătat un alt sens, iar presiunea pe care o puneam asupra mea s-a dizolvat ca prin farmec.

În goana nebună a zilelor care ne trăiesc, lucrurile de neprețuit sunt cele care creează momentele de ACUM și AICI: zâmbetele inocente și dezinteresate, atingerea catifelată ca o boare fină, căldura necondiționată a unei raze de Soare, mirosul aluatului aburind, aroma de-mentă a apei din pahar, căldura primitoare a unui așternut proaspăt călcat, lumea de vis dintre paginile unei cărți, plăcerea complice a senzației unui pix în timp ce scrii, explozia culorilor primăvară, albul imaculat al primei ninsori etc. Lista este fără sfârșit, dacă ne gândim la multitudinea de senzații pe care le primim prin canalele senzoriale (vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, kinestezic).

Spuneam de zilele care ne trăiesc și nu pe cele pe care le trăim pentru că de prea puține ori, în iureșul amețitor al zilei, ne oprim să respirăm conștient, să ne uităm la minunățiile din jurul nostru și să ne dăm voie să ne bucurăm! Cel mai des suntem foarte atenți să nu ratăm task-urile din To do List sau din Must List. Urmărirea aceasta ne face să producem repere care ne poartă de la fericire la nefericire, în funcție de atingerea și îndeplinirea lor. De cele mai multe ori dorim să realizăm foarte, foarte multe lucruri, să obținem cât mai mult și cât mai repede, ieri dacă este posibil! Acest „mai mult și mai mult” devine sursa unei presiuni asupra noastră și astfel nu mai suntem atenți la ceea ce avem sau ce este în jurul nostru. În dinamica aceasta dorință –obiectiv – plan de realizare – noi dorințe – mai multe obiective – mai multe lucruri de făcut etc., atenția este mereu îndreptată spre viitor. Parcă purtăm niște ochelari care nu ne permit să vedem decât în depărtare, dar nu și în proximitatea noastră. Și ce să vezi? Viața noastră este chiar în noi și în proximitatea noastră.

Numărarea binecuvântărilor din viața personală nu face altceva decât să aducă pauzele binemeritate de reîncărcare personală – pentru fiecare este foarte diferit: poate fi energizare, sau bucurie, liniște, pace, armonie interioară,  calm, iubire, fericire, etc. Nu trebuie să fie nimeni în jurul nostru ca să aibă grijă de noi, așa că numărarea binecuvântărilor din viața noastră ne aduce liniștea și calmul de care avem nevoie pentru schimbarea perspectivei. Poate să fie soluția pentru rezolvările așteptate.

Exerciții practice:

1.      Dacă nu ai ideea pentru ce ai putea fi recunoscător/recunoscătoare te invit să iei o foaie de hârtie pe care să scrii literele alfabetului. Apoi, să completezi lista: de ex.

A = apa pe care o beau
B = bucuria pe care o simt când vorbesc cu copilul meu
C = cerul infinit și senin

2.      Poți să îți faci o listă de lucruri/oameni pornind de la următoarele sugestii:

Care sunt persoanele dragi ție și pe care te bucură să le vezi?
Care sunt momentele de neuitat pe care le-ai petrecut cu cei dragi (părinți, bunici, copii, colegi, prieteni)?
Care sunt ultimele mici lucruri pe care le-ai făcut pentru tine (ai fost la film, ai mers la o bere în oraș, ai fost la o nuntă, te-ai dus la masaj etc)?
Adu-ți aminte de momente când ai reușit să aduci bucuria celorlalți.
Rememorează 10 glume/bancuri/povestiri pe care le știi.
Ce îți place la tine?
Enumeră obiectele care îți cresc confortul.
Aruncă o privire în dulapul cu haine, pantofi, cosmetice.
Adu-ți aminte că ai avut bani să plătești lumina, întreținerea, gazul, telefonul, mâncarea.
Rememorează cum te-ai simțit în vacanță/concediu.
Ce ți-ai cumpărat pentru a-ți crește performanța în munca ta?

….și lista cu siguranță că poate continua, depinde de tine să adaugi și alte motive să te bucuri și cărora să le mulțumești pentru că fac parte din viața ta, pentru că ai venit în contact cu ele. Vă invit să vă numărați părțile frumoase din viața voastră înainte de a acorda atenție necazurilor, supărărilor, denigrărilor.

Chiar și bolile, necazurile, supărările ar fi util să le privim ca pe niște binecuvântări: aduc în viața noastră niște provocări cărora suntem invitați să le găsim soluții, sunt un bun moment de respiro în care să ne întrebăm dacă direcția în care ne îndepărtăm este una potrivită, sunt o oportunitate de a identifica soluții, sunt lecții din care să învățăm ce să nu mai facem sau cum să nu mai acționăm, ne determină să ne mobilizăm, și poate că nu în ultimul rând ne invită să luăm o binemeritată pauză.

Și dacă nici unul dintre argumentele și exercițiile de mai sus nu funcționează pentru tine, îți sugerez o tehnică din Programarea Neuro-lingvistică: Tehnica „Ca și cum”

Tehnica „Ca și cum” se bazează pe faptul că mintea poate fi „păcălită”, pentru că noțiunile de timp și spațiu sunt noțiuni abstracte, ceea ce face posibil să ne imaginăm sau să pretindem că experimentăm o stare/emoție/comportament/ reacție/situație. Filozoful german Hans Vaihinger a dezvoltat în 1924 procesul “Ca și cum”, prin care ne putem utiliza aptitudinile imaginativ-constructive pentru a ne (re)învăța sistemul creier – corp cum va arăta ceea ce ne dorim, cum va suna ceea ce ne vom spune sau auzi, cum ne vom simți într-un anumit context X.

Nu putem schimba realitatea din jurul nostru, dar ceea ce putem face este să ne schimbăm harta mentală după care reacționăm/ne comportăm. Nu este vorba despre a ne minți singuri, ci despre a schimba modul în care percepem și în care ne reprezentăm anumite situații, de ex: înaintea unui examen ne este frică, ni se pare că este de netrecut acel examen; dar, dacă am parcurs materia, după ce s-a terminat examenul declarăm – „hhmmm, parcă nu a fost atât de greu”, sau „a fost mai ușor decât m-am așteptat!” (adică, față de construcția mentală pe care mi-am realizat-o singur în minte). Cu alte cuvinte, ideea este de a ne condiționa singuri, dar într-un mod constructiv.

Se poate ca cineva să nu fie capabil să își imagineze ceva, sau poate că nu a mai trăit starea pe care dorește să o construiască. Există două variante: fie modelează pe cineva care are acel comportament, fie că îl construiește singur/ă mental.

În Programarea neuro-lingvistică, „modelare” înseamnă că îmi place un mod acțiune/comportament/atitudine pe care îl observ la cineva. Preiau acest mod și îl particularizez la ceea ce sunt, pentru ca apoi să îl integrez și el să ajungă să facă parte din mine.

A doua variantă, cea de construcție, se referă la cazul în care îmi doresc ceva ce nu am mai trăit, de ex: nu am făcut niciodată prezentări în public și acum sunt în situația de a susține o astfel de prezentare. Mă gândesc ce calități îmi doresc să am, cum să mă comport, cum să vorbesc, cum să îmi gândesc prezentarea etc. Cu alte cuvinte sunt atent la elementele care compun ceea ce-mi doresc, le identific în trecutul meu, pentru ca ulterior să le asamblez într-un nou întreg, „Ca și cum” aș avea ceea ce îmi doresc, și mă comport în conformitate cu acest scenariu. Ceea ce se întâmplă este că astfel se generează noi comportamente care să-mi fie utile.

Pas 1. Identificarea experienței dorite – ce doresc, specific?

Ce mod de gândire, simțire, vorbire, comportament, relaționare ai dori să experimentezi? (pentru prima dată, sau să trăiești pe deplin)
În descrierea experienței pe care o dorești folosește toate canalele senzoriale (văz, auz, miros, gust, kinestezie), dar și stări emoționale.
Descrie-ți acea experiență până devine vie și reală.

Pas 2. Experimentează ceea ce ai construit – trăiește ceea ce îți dorești

Acordă-ți permisiunea de a experimenta, de a trăi ceea ce ai construit: vezi imaginile pe ecranul minții tale, auzi ceea ce îți spui sau ți se spune, simte mirosurile și gusturile asociate, percepe senzațiile din corp și pe cele de mișcare. Cu cât experimentezi mai specific, cu atât complexul corp-minte va ști ce îți dorești și cum să acționeze. Este ca și cum fixezi pe GPS locația, iar mașina îți arată pe unde să o iei – la fel și în acest caz, îți setezi intenția, apoi îi arăți minții ce dorești să obții, și mintea subconșientă va ști cum să te conducă în zona dorită de tine.

Dă-ți sau ia-ți permisiunea de a experimenta și treci dincolo de gândurile critice care este posibil să îți apară.

Pas 3. Construirea și trăirea cadrului (trăirea filmului care se va derula)

Construirea și trăirea filmului mental al experienței:

• Ce auzi, ce vezi, ce simți? Care este dialogul tău interior, ce îți spui când trăiești acea experiență?
• Care sunt reacțiile corpului tău?
• Ce observă cei care se uită la tine?
• Observă lumina, culorile și dinamica secvențelor din film.

Pas 4. Verifică și evaluează dacă este ceea ce îți dorești

După ce ai identificat, ai trăit și ai construit ceea ce îți dorești, este momentul să verifici dacă este:

• ceea ce îți dorești cu adevărat,
• util și constructiv pentru tine și cei din jur,
• o oportunitate de a dezvolta noi calități,
• plus valoarea pe care o căutai.

Pas 5. Proiectează filmul în viitor

Proiectează construcția mentală în viitor: pentru o săptămână, un an, cinci ani, într-un viitor nedeterminat.

Îți este utilă?
Îți aduce beneficii?
Cum te face să te simți?
Care sunt consecințele a ceea ce ai construit?

Dacă simți că mai ai nevoie de ceva, poți reveni în aici și acum și reface pașii de la 1 la 4, apoi te proiectezi din nou în viitor.

Când ești mulțumit/ă, revii în aici și acum păstrând construcția și starea de bine.

~ ♥ ~

Să îți fie cu folos, și te rog să lași un comentariu pentru care îți mulțumesc anticipat.

Bibliografie

1.      Anthony Robbins – Putere nemărginită, Ed. Amaltea 2001
2.      Bodenhamer G. Bob, Hall L. Michael: Manual de utilizare a creierului, vol. I, Ed. Excalibur, București, 2008
3.      Hall L. Michael, Bodenhamer G. Bob: Manual de utilizare a creierului, vol. II, Ed. Vidia, București, 2012
4.      Knight Sue: Tehnicile programării neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche, București, 2004
5.      Ready Romilla, Burton Kate: Neuro-lingvistic Programming, john Wiley & Sons, LTD, 2004