Capcana unui cuvânt: Eșec!

Eșecul nu este eșec! Eșecul este numai feed-back! În continuare am să argumentez acest punct de vedere care poate că vă va schimba perspectiva din care percepeți anumite aspecte din viața voastră.
„Oamenii normali nu ştiu că totul este posibil.”    ~ Winston Churchill
Mulți dintre oameni visează să facă, să aibă, să fie. Și totuși, în parcursul de la gând la realizare, se întâmplă ceva. Ceva care îi împiedică să-și trăiască propriile vise, să ajungă acolo unde și-au propus. De ce se întâmplă așa? Un posibil răspuns este: Frica de eșec! Vom vorbi despre cele două aspecte, frică și eșec, pe rând. Pentru majoritatea oamenilor, eșecul este un cuvânt care poate avea diferite semnificații, dar toate cu conotație negativă: nu sunt bun, numai eu nu obțin, nu sunt în stare să…., ceva din ceea ce am făcut nu funcționează, am pierdut pentru că nu…., nu am avut….etc. Cuvântul eșec este folosit, în egală măsură, de oameni cu pregătire diferită, din medii diferite, pentru situații diferite și pentru a exprima că s-a obținut un rezultat diferit față de cel așteptat! Nimic nu scapă unei astfel de etichete, nici un domeniul al vieții noastre nu este exclus. Imediat ce apare ceva nu este cum ne dorim și/sau cum am programat, etichetăm situația ca fiind un eșec!

Eșecul nu este decât o etichetă!

Uitați-vă ce frumos îl învață Will Smith pe un puști:

„Să nu lași pe cineva să îți spună că nu poți face ceva!”

[huge_it_video_player id=”2″]   Vă invit să vă aduceți aminte cum ați învățat să mergeți, să scrieți, să folosiți periuța. Sau mai simplu, dacă aveți copii, să îi urmăriți cum învață ei. Când un copil învață să meargă ce se întâmplă? Inițial, face eforturi să se ridice în picioare. La început nu-i reușește. Mai încearcă, și la un moment dat, se ridică și se cam clatină, pentru că este dificil să coordonezi cei peste 250 de mușchi! Ei, da, face eforturi pentru că este mai important faptul că vrea să meargă decât efortul depus pentru a obține ce-și dorește. Cade, se ridică, și la un moment dat reușește să stea mai mult în picioare, poate să facă chiar un prim pas. Și tot așa, mai hopa, mai sus, mai la dreapta sau stânga reușește să nimerească o direcție de deplasare, cam șerpuită, ce-i drept. În următoarele luni își perfecționează poziția în mers: își găsește echilibrul, alternanța pașilor și cadența. Apoi, trece la următoarea provocare: alergarea, apoi săriturile, escaladatul copacilor etc. Crezi că există, în mintea copilului, o singură clipă când să apară gânduri de tipul:

Am ratat ridicarea! Numai mie mi se întâmplă să cad! M-am făcut de râs! Nu sunt în stare de nimic!

….sau orice poate fi similar! Nu, hai să fim serioși. Nici vorbă. Copilul își dorește să se deplaseze și să exploreze lumea (scop) și pentru asta face eforturile sistematice: cade – se ridică – cade – iarăși cade –se ridică etc. Nici urmă de etichetare a situației: există un scop și niște acțiuni care trebuie îndeplinite ca să le îndeplinească pentru ca să ajungă la scop. Dacă nu ar exista această succesiune simplă, astăzi, noi, ca adulți, nu am beneficia de multe dintre automatismele motrice achiziționate în decursul anilor. Și noi, adulții de astăzi, tot așa am învățat.

Eșecul este un rezultat nedorit, neașteptat, neprogramat și nu se transmite genetic!

(am întâlnit persoane care spuneau ceva de genul: „nimeni din familia mea nu a avut succes!”)

Pentru ca să apară eticheta de eșec, trebuie să fie cineva care decide ce este bine sau rău, ce se poate sau nu, ce se așteaptă de la noi sau nu, cum este mai bine să facem ceva sau cum să nu facem ceva. Cuvintele cheie sunt legate de faptul că CINEVA DECIDE ca ceva să fie într-un anume fel, după niște criterii care au sens pentru decident. Cu alte cuvinte, este vorba despre a analiza, a judeca un rezultat/o acțiune dintr-o perspectivă prestabilită. Dar rezultatul poate fi diferit de AȘTEPTĂRI (ca sunt construite). Asta nu înseamnă că este eșec, este un altfel de rezultat. Dacă doresc un rezultat specific, este util să reanalizez pașii/acțiunile realizate și să identific ce ar trebui să schimb în ceea ce fac, ca să obțin ceea ce îmi doresc! De ex.: am lucrat cu sportivi care simțeau că sunt într-o zonă de blocaj, că nu mai obțineau rezultate deși, se antrenau intens. I-am întrebat care erau obiectivele pentru următoarea etapă. Răspuns: să îl/o bat pe X și să ajung măcar în turul III al competiției (mă refer la cazuri concrete din tenis). Și ce îți dorești să se întâmple, legat de tenis, cel mai mult și mai mult? Să câștig concursul! Din exemplu se observă o diferență clară între ceea ce își dorea și ceea ce stabilise să se întâmplă. Granița dintre cele două este foarte fină: dacă îl „bat” pe adversar/ă și ajung în turul III nu înseamnă că am câștigat competiția, deci nu pot spune că la competiția respectivă am avut un eșec deoarece nici măcar nu mi-am propus să câștig, nu mi-am centrat atenția spre a mă mobiliza să câștig, să joc cât de bine pot, să îmi aduc aminte de ceea ce am lucrat în antrenament.

Este important să îmi stabilesc întâi un scop și apoi pași prin care să obțin ceea ce doresc să obțin.

Dacă rezultatele nu sunt pe măsură, este util să analizez cum am acționat și ce pot să schimb în acțiunile întreprinse. Îmi vine în minte o replică din Alice în Țara Minunilor: Alice, aflată în încurcătură,  întrebă Pisica din Cheshire, care rânjea atârnată într-un copac, la câţiva metri distanţă: – N-ai vrea să-mi spui, te rog, încotro ar trebui să merg de aici? – Asta depinde în mare măsură de destinaţia la care vrei să ajungi, spuse Pisica. – Nu-mi prea pasă unde -, spuse Alice. – Atunci nu contează încotro o iei, spuse Pisica. – Atâta vreme cât ajung undeva, adăugă Alice ca o explicaţie. – A, asta se întâmplă negreşit, spuse Pisica. Cu condiţia să mergi suficient de mult.

Eșecul este feed-back și este fundamentul succesului vieții!

Dacă ai să citești biografiile oamenilor de succes, vei vedea de cât de multe încercări au avut parte aceștia. Dacă le-ar fi perceput ca eșec, progresul nu ar mai fi fost posibil! Ce ar fi dacă în loc de eșec am folosi: feed-back, rezultat neașteptat, provocare, pași de acțiune mai puțin inspirați, acțiuni aflate în neconcordață cu scopul.

Serge Kahli King, maestru hawaian Kahuna spunea foarte frumos: „Eu nu fac greșeli. Eu nu obțin întotdeauna ceea ce îmi doresc, dar nu fac greșeli!”

Thomas Halva Edison, binecunoscut pentru descoperirea becului, dar și pentru multe alte invenții,  a văzut o provocare în nenumăratele sale încercări:

să învețe din rezultatele neașteptate și să recicleze conceptele dintr-un experiment care nu a dat rezultate la altul!

În video de mai jos ai și alte exemple de oameni celebri care nu au reușit de prima dată ceea ce și-au propus, m-am gândit că poate te motivează și pe tine să continui să acționezi. Al doilea aspect, la care spuneam că voi face câteva mențiuni, se referă la FRICĂ (în deschiderea articolului scriam că un posibil răspuns la întrebarea: Ce îi împiedică pe unii oameni să trăiască așa cum își doresc, este: frica de eșec.)

Frica, teama, îngrijorarea sunt emoții care mențin atenția pe ceva din trecut care oricum nu mai poate fi schimbat.

În situația în care nu am obținut un rezultat favorabil am lipit o etichetă cu o emoție de vibrație joasă pe trăirea din momentul respectiv. Emoția este numai modul în care noi am perceput situația din perspectiva propriilor așteptări sau a așteptărilor proiectate de anturaj asupra noastră. De câte ori ne aducem aminte de situația respectivă, retrăim emoția negativă – dacă am fi corecți cu noi, nu rezultatul în sine ne deranjează acum, când ne gândim la trecut, ci trăirea emoțională pe care dorim să o evităm (despre emoții și gestionarea lor urmează să apară articolul Cum te poți transforma din pesimist în optimism?). Unii spun că nu vor să mai repete greșelile în viitor. Este o proiectare a unei trăiri din trecut într-un viitor. Dacă suntem mai atenți, este de fapt o pendulare între trecut – viitor, fără ca atenția să fie fixată în prezent. În prezent, în momentul de față este ceea ce poate să preîntâmpine rezultatele nedorite, acum, în prezent construim viitorul. Dacă noi alimentăm frica din trecut și pe cea din viitor, cam câtă energie ne rămâne pentru a ne concentra pe prezent cu acțiunile și trăirile aferente? Am găsit un material în care se spunea, că aproximativ 20% din energia de care dispunem este consumată de creier pentru procesele mentale. Dacă este adevărat, însemnă că singuri ne programăm să funcționăm cu 20% mai puțin din capacitatea de care suntem capabili. Și dacă din ceea ce rămâne mai folosim o parte ca să alimentăm obsesiv trecutul și viitorul, atunci de ce ne mai miră că avem rezultatele pe care le avem?

Frica de eșec (trecut) și anxietatea (viitor) reprezintă absențe din prezent!

Pași sub forma unor întrebări pentru a depăși blocajul și a merge mai departe spre ceea ce îți dorești

Atunci când ai tentația să constați un eșec, ia situația ca pe una care te va ajuta să crești și învață-te să îți adresezi minim 8 întrebări simple: 1.       Care este scopul meu, de fapt? Ce doresc să obțin? 2.       Este potrivit pentru mine? (în sensul că după ce voi obține ceea ce îmi doresc, ce voi face cu rezultatul) 3.       De ce trăsături de personalitate am nevoie pentru a atinge scopul? Pentru a îmi atinge scopul, am acele trăsături, sau este necesar să le dezvolt inițial pe acestea, și apoi să îmi ating scopul? 4.       Ce am obținut până acum? 5.       Ce feed-back pot să-mi dau până acum? 6.       Ce am învățat din ceea ce s-a întâmplat? 7.       Dacă lecțiile au o conotație negativă, cum aș putea să le transform astfel încât să mă susțină, în prezent și viitor? 8.       Care sunt parametrii pe care îi pot stabili pentru atingerea succesului? Care ar fi„bornele” de parcurs care să îmi indice că sunt pe drumul pe care mi-l doresc? Și cu răspunsurile acestea toate: mergi cu încredere alături de tine și cu tine, fără să te mai sabotezi singur/ă, fără să te mai critici! Ahhaaa! Și încă ceva: decide-te că indiferent de ceea ce se întâmplă, vei continua să explorezi! Îți mulțumesc că ai ajuns să citești tot articolul și pentru că îmi vei lăsa un comentariu. Promit să răspund! Până data viitoare, Cu drag semnatura-paula-drosescu

2 comentarii la „Capcana unui cuvânt: Eșec!”

    • Una dintre modalitățile prin care putem să ne asigurăm că am înțeles ce spune celălalt este să reformulăm în cuvintele noastre și să întrebăm dacă este ceea ce a dorit să transmită.
      Dacă nu ne înțelegem noi pe noi, nu știu ce să comentez, o întrebare utilă poate fi: ”De fapt, eu ce îmi doresc cel mai mult, și mai mult!”
      Și eu vă mulțumesc pentru comentariu.

Lasă un comentariu

Share350
Tweet
Share