Nu ai voie să….!
În cadrul ședinței de coaching de ieri, domnișoara din fața mea povestea ceva și „Nu pot!” apărea repetitiv.
Am întrebat-o ce înseamnă „Nu pot!” pentru ea și cum a ajuns la această concluzie.
Au urmat câteva momente de tăcere profundă.
După care am mai întrebat: „Cine ți-a spus că nu ai voie, că nu poți să …?”
Ce doresc să subliniez?
Când suntem copii și explorăm lumea, adulții din jurul nostru ne restricționează – nu discutăm motivele, reale sau imaginare, ci numai faptul că ne repetă:
„Nu pune mâna!”
„Nu poți să……!”
„Stai, nu ai cum să……!”
„Nu ai voie să ….!”
Toate aceste interdicții sapă adânc, adânc în mintea noastră, se cuibăresc în cele mai profunde și întunecate unghere ale subconștientului.
Dacă ar sta acolo cuminți, ele, interdicțiile, nu ar fi nici o problemă, dar exact când avem mai multă nevoie de susținere sau lucrăm la un proiect important, își fac simțită prezența și fac ce știu ele mai bine: ne sabotează.
Mai multe poți citi aici:
Despre cum ne sabotăm singuri nu numai prin interdicții ci și prin „părerea celorlalți” poți citi aici:
Ne sabotează pentru că mintea subconștientă percepe că ceea ce vream noi să facem este periculos, așa că programele de protecție sunt activate, implicit și interdicțiile.
Și așa ajungem să amânăm, nu reușim să ducem un proiect la finalizare, simțim că acționăm cu frâna de mână trasă, ni se face frică să….
Toate acestea și multe altele ni se întâmplă prin activarea interdicțiilor la stimuli percepuți ca fiind periculoși.
Ce este de făcut?
Sunt două zone de răspunsuri:
Zona I: Dacă ești tânăr sau adult și ai deja interdicțiile „plantate”, întreabă-te:
Nu pot pentru că este o limită/ regulă?
De ex. Nu pot să mut un dulap cu 3 uși singur/ă este limită fizică, reală,
sau
Nu pot să merg la……nu am cu ce să ajung fizic acolo.
Dacă nu este limită fizică sau legată de reguli impuse, atunci Nu pot este limitativ și restrictiv și acționează automat.
Asocierea Nu pot devine:
Dacă ar exista o minimă soluție care ar fi aceea?
sau Dacă aș putea, cu ce aș începe?
sau Dacă mi-aș DA VOIE care ar fi prima mică acțiune?
sau Dacă mi-aș da voie ce aș realiza?
Învață să îți spui mai frecvent:
Am voie să….și contrabalansează restricția existentă din mintea ta.
ZONA II dacă ai copii sau ești profesor/educator înlocuiește:
„Nu pune mâna!” cu Dacă pui mânuța se întâmplă….Asta vrei?
„Nu poți să……!” cu Te ajut eu numai pentru că este nevoie de mai multă forță!
„Stai, nu ai cum să……!” cu: Hai să facem ceva care este potrivit pentru vârsta ta!
„Nu ai voie să ….!” cu: Poți să faci cum vrei tu, numai că să nu spui că nu ți-am spus! Decide singur/ă!
Știu că ce propun eu este o variantă mâncătoare de timp și creativitate în răspunsuri, dar acesta este prețul pe care îl plătim pentru a ne crește copii sănătoși și deplini!
Aș vrea să anticipez și o posibilă întrebare: Ce facem dacă copilul răspunde constant cu Nu vreau! la orice spunem noi?
Da, o provocare!
Totul se reduce la schimbarea perspectivei.
De multe ori fiecare dintre noi rămâne pe „poziție” și așa se naște confruntarea (indiferent dacă este vorba despre cea dintre părinți-copii, parteneri, șef-angajați, etc).
Partea bună este că cel mai ușor este să interacționăm cu copii!
Da, știu că este greu de crezut,
Pot să ofer o variantă și sigur că fiecare poate construi altceva, dar măcar este un punct de plecare.
Părintele spune ceva și copilul răspunde cu Nu vreau!
Părintele: Super! Este foarte bine că știi ce nu vrei. Spune-mi ce vrei! Dă-mi 3 variante! – este genul de reacție pe care copilul nu o anticipează la dumneavoastră și tocmai elementul surpriză îl destabilizează și îl determină să înceapă dialogul.
Variantele de răspuns ale copilului sunt:
1. nu știu
2. începe să enumere
3. se gândește
Părintele poate răspunde la varianta:
1. Nu știu – ahaa, perfect, ai ajuns să nu știi și să nu vrei – ce urmează? Nu ar fi mai bine să facem ….sau …..? (ceva ce deja ați spus să facă)
2. Dacă spune ce vrea și ceea ce își dorește, nu este ce-i propuneați dumneavoastră, puteți să acceptați una dintre variantele lui: Ok, facem ce propun eu inițial ca apoi, să poți face x, y, z din ce îți dorești!
3. dacă răspunsul nu vine imediat se poate să reacționați dumneavoastră: Ok, cât te mai gândești, începem prin a face….și apoi este super și ideea ta!
Știu că poate suna prea stufos sau pompos, dar cu răbdare din partea dumneavoastră lucruri pot deveni și amuzante.
Îmi aduc aminte, când era fiica mea mică și îi spuneam să-mi de trei variante, la un moment dat mi-a spus: Bine, renunț că văd că îți place jocul ăsta cu variantele și eu nu mai vreau să-l joc!
Zi minunată cu Soare în Suflet!
Cu drag,
Paula
