De ce nu învață copii în ziua de astăzi

Timp de citire: 6 minute

Aud frecvent în jurul meu cum cadrele didactice se plâng că elevii/studenții nu învață, părinții că profesorii nu sunt interesați să îi facă pe elevi să învețe, copiii că profesorii sunt demodați și în general, că ceilalți participanți la procesul educațional sunt vinovați de eșec, necunoaștere, incultură, neimplicare, nepăsare, demodare, neracordare la nou!

Este ca și cum s-a declanșat un război între tabere: elevi/studenți, părinți, parțial coalizați, pe de o parte, și cadre didactice, pe de altă parte! Și fiecare zugrăvește tabăra adversă în culori sumbre și de pe poziții ireconciliante!

Mă întreb dacă suntem bine?
Oare mai acționăm sau numai reacționăm?
Mă întreb dacă mai gândim dincolo de manipularea și dezbinarea pe care inconștient o agreăm?

În cele ce urmează am să îți ofer perspectiva mea – știu că poate vei ofta și vei gândi că te-ai săturat de teoreticienii peștelui prăjit, dar ceea ce vei citi sunt aspecte practice, concrete de ieșire din situație!

Ceea ce vei citi poate afecta grav Ego-ul tău!
Ești pregătit/ă?

(Am acordul celor implicați să povestesc cele ce urmează.) Acum câteva zile m-a sunat o mămică și îmi povestea prin ce trece: iarăși a început calvarul cu școala, puștiul nu învață și se plictisește la școală, de la an la an notele lui sunt din ce în ce mai slabe și va fi o rușine pentru familie dacă va abandona, nu știe ce să mai facă și a auzit că numai eu (!) mai pot face ceva. Câteva secunde Ego-ul meu a avut tentația să se simtă bine și să pășească cu grație în capcana manipulativă a pasării responsabilității! Mi-am revenit instant și am răspuns că pot să lucrez cu băiatul, dar sunt trei condiții:

  • dacă vin și PĂRINȚII la întâlniri,
  • dacă TOȚI SE IMPLICĂ ACTIV și își DORESC să rezolve situația,
  • fiecare va aduce o LISTĂ CU NEMULȚUMIRI pe acest subiect (fiecare va face propria listă, fără să se consulte cu ceilalți)

Mămica părea bucuroasă că a rezolvat situația, fără să știe ce o așteaptă de fapt!

La întâlnire, încă de la ușă puștiul m-a scanat cu superioritate, m-a analizat și a constat că nu prea corespundeam cu ceea ce știa el despre profesori!

Nu știu dacă cuiva îi vine să creadă, dar lista de nemulțumiri a copilului era pe o pagină și jumătate!

Așa ceva mai rar!

În timp ce citea, eram foarte atentă la ENERGIA din care citea și îmi povestea – la copii, adolescenți poți să identifici, mult mai ușor, de unde este preluată părerea, afirmația, convingerea respectivă, la cine a auzit-o! Și când observi cuvintele și energia lor, auzi și dialogurile adulților din viața copilului. Dacă mai apoi o asculți pe mama și pe tata, se poate identifica și care este aportul bunicilor sau educatorilor la „zestrea” de gânduri, convingeri, valori ale copilului – care nu este altceva decât suma a ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Atenție, nu spun că este bine sau rău, afirm doar că este un fapt din care putem să învățăm și să conștientizăm că modul în care noi, adulții, gândim, acționăm, creăm marchează primii ani de viață ai copilului – sigur că ulterior va începe să gândească, să analizeze, să își construiască propriile valori, dar în copilărie și în adolescența timpurie baza de gândire este copy-paste de la adulții din viața sa.

Aspectele practice pe care le-am promis la începutul articolului pornesc de la principalele întrebări pe care o astfel de situație le generează. Ca să poți rezolva o situație, în primul rând trebuie să o identifici, să o conștientizezi, și apoi să îți dai seama ce îți dorești să pui în loc. Conștientizarea vine din adresarea de întrebări – pentru că numai așa poți face schimbări.

  1. CUM ARATĂ RELAȚIILE DIN VIAȚA MEA?

Dacă cineva are o pagină și jumătate de nemulțumiri la adresa a ceea ce se întâmplă la școală, cam CE FEL DE RELAȚII are? – și când spun relații mă refer la interacțiunea cu: părinți, cadre didactice, colegi, și cel mai IMPORTANT: RELAȚII CU SINE?

Dacă acel copil este într-un război permanent cu ceilalți, dacă mereu își setează mintea să critice fără să pună ceva în loc, dacă ceilalți sunt niște neica nimeni în drum, de ce mai stă în preajma lor?

Chiar toți din jur sunt „defecți”?

Ce caută: numai defecte? Identifică și puncte comune de interes?

Atunci când critici sau găsești numai defecte, înseamnă că te poziționezi deasupra celorlalți, deci le știi pe toate – și atunci ce mai cauți la școală?

Critica mai înseamnă că ai niște sisteme de valori pe care poți să le argumentezi și să le explici, pe baza cărora iei decizi argumentate, dar păstrând mereu în minte CĂ ESTE DOAR UN PUNCT DE VEDERE; O PERSPECTIVĂ din care privești lucrurile și care nu este imuabilă, ci posibil de schimbat. La 13 ani avem oare un sistem de valori bine ancorat în propria persoană, asumat și argumentat?

Dacă păstrezi poziția de critică, devii inflexibil, nu mai ai cum să primești ceva nou – devii ca o baltă cu apă stătută, neprimenită, care începe să miroasă și să îndepărteze oamenii din jur.

Mereu le spun studenților că a învăța nu înseamnă obligatoriu a învăța ceva nou, ieșit din comun, ci a învăța poate să aibă legătură și cu a asocia informațiile sau cu a observa cum să nu faci ceva, cum să nu te comporți, cum să nu…..; dar, ca să observi această diferență, este necesar să ieși din propriile șabloane mentale, să observi și să-ți dai timp să înveți lecția. Cei care procedează așa nu au cum să se plictisească. Plictiseala reflectă insuficientă stimulare mentală, așteptări neîmplinite, pre-formarea unei idei despre o situație.

Noi, adulții, uităm să vedem în celălalt POTENȚIALUL! Din viteza în care trăim, gândim o situație și ne așteptăm ca lucrurile să se întâmple așa cum am gândit – și astfel, judecăm cealaltă persoană din perspectiva a ceea ce dorim, nu a ceea ce a făcut celălalt.

Și atunci de ce ne mirăm dacă copii noștri sunt OGLINDA NOASTRĂ? (Ați observat că tentația este ca să facem din CELĂLALT un nou NOI? – vrem ca celălalt să se comporte CONFORM așteptărilor noastre, să ne citească gândurile, să știe ce simțim, să audă chiar șirul gândurilor noastre. Este ca și cum așteptăm ca celălalt să fie o copie a noastră, dar în același timp vrem să ne aducă nou, diversitate, să ne surprindă!)

  • Care este RESPONSABILITATEA pe care și-o asumă un copil?

A fost educat să ÎȘI ASUME RESPONSABILITATEA MUNCII pe care o depune? – este vorba de copil, iar munca sa este ȘCOALA. De mult prea multe ori considerăm că dacă este mic nu trebuie să gândească, aleagă, decidă sau să acționeze, iar noi, ca adulți, gândim, decidem, alegem sau acționăm în numele copilului! Greșit! Dacă copilul NU a fost învățat să gândească, aleagă, decidă, acționeze, atunci cum va face acest lucru mai târziu? Cu foarte mare dificultate și la primele greutăți va renunța sau se va declara înfrânt.

Dincolo de acest aspect practic, părinții care gândesc, aleg, decid, acționează în locul copiilor transmit cel mai grav mesaj la nivel de subconștient: nu am încredere că vei lua decizia potrivită! Și ne mirăm de ce copiii nu au încredere în ei și, apoi, sunt duși la psiholog ca să le redea încrederea în ei. Serios?

  • CE FEL DE RELAȚII AU PĂRINȚII care au un astfel de copil? Dacă părinții nu se ceartă/bat, sau nu trăiesc cu amantele în casă, nu înseamnă că au relații sănătoase și armonioase. Dincolo de toată teoria, aspectele practice ale vieții de familie sunt mult mai repede integrate în mintea subconștientă și stau la baza formării modalităților de a reacționa ale copilului.

DRAGI PĂRINȚI, DACĂ DORIȚI SĂ LE FIE BINE COPIILOR VOȘTRI, ÎNCEPEȚI PRIN
A VĂ FACE CURAT ÎN VIAȚĂ, A VĂ MONITORIZA OBICEIURILE ȘI COMPORTAMENTELE,
A REALIZA VOI CE DORIȚI PENTRU VOI ȘI, PRIN MINUNE,
VEȚI ÎNREGISTRA SCHIMBĂRI LA COPILUL VOSTRU

Și ca să fie și mai clar ce doresc să transmit: nu poți sădi semințe de stejar și să vrei să mănânci nuc din recoltă proprie!

  • Situații ca cea pe care am descris-o mai sus se întâlnesc și pentru că noi, adulții care educăm copii, NU ÎI PUNEM ÎN LEGĂTURĂ CU EI ÎNȘIȘI. Ca să explicăm cum stă treaba asta cu „sinele”, este necesar să o cunoaștem. Câți dintre părinți au fost educați în acest sens?

Despre ce este vorba? Pur și simplu nu le explicăm că:

…..CEL MAI VALOROS LUCRU de pe lume sunt chiar EI, așa cu oscilațiile și inconstanțele lor, fără a fi perfecți, dar într-o relație minunată cu propria persoană,

…..SUCCESUL/EȘECUL sunt numai niște cuvinte de dicționar care ne împovărează viața, și fiecare poate să își stabilească proprii parametri de parcurs,

…..fără BUCURIE și RESPECT în viața lor nu vor fi integral umani,

…..RESPONSABILITATEA PROPRIILOR DECIZII, indiferent cum sunt ele, este pasul fundamental în evoluție, fără de care nu au cum să ajungă la CREATIVITATE,

…..CRITICA fără a VENI CU SOLUȚII este distructivă, nu constructivă,

…..dacă ești în competiție cu celălalt și îl denigrezi, nu ești tu mai bun,

……și poate cel mai important lucru pe care ar fi necesar să îl „predăm” copiilor: să RĂMÂNĂ în contact cu SUFLETUL lor, pe care să îl ASCULTE și să ÎL URMEZE! Iar noi, părinții să le permitem evoluția așa cum și-o aleg.

……ți-am spus că se poate să nu-ți placă ce scriu, dar totuși te invit să te gândești și să-mi lași un comentariu.

Cu drag!

Paula

Lasă un comentariu

Inscrie-te astazi si vei avea acces la meditatia de energizare.

Sunt de acord sa primesc newsletterul de pe site-ul pauladrosescu.ro ce contine noutati, articole si promotii.

Share1
Tweet
Share