Practica mindfulness

Jon Kabat-Zinn:

„Eu văd mindfulness-ul ca pe o poveste de dragoste – cu viața, cu realitatea și cu imaginația, cu frumusețea propriei ființe, cu inima și cu trupul și cu mintea și cu lumea. Dacă ți se pare că sunt multe de încorporat, așa și e.

Și, din acest motiv, poate fi atât de important  să experimentezi sistematic cultivarea mindfulness-ului în viața ta și, totodată, atât de sănătos ca intuiția ta să se angajeze într-o relație cu experiența ta.”

Probabil că și tu, ca și mine, percepi că timpul se scurge cu o viteză amețitoare, că zilele fac între ele concursul de viteză intitulat: „Care trece mai repede și prin nebăgare de seamă!”, sau poate că observi că mulți dintre semenii noștri se antrenează intens pentru un alt concurs: „Cine reușește să facă mai multe zile fripte celor din jur!” sau „Cum să fim mai violenți!” sau poate alte asemenea…. A fost o vreme când simțeam cum gâfâiam din cauza alergatului prin viață, cum doream să dilat timpul ca ceea ce era pe un To Do List cât pentru trei persoane să încapă în 24 de ore…. A fost un timp când parcurgeam curs după curs, care venea și el după un alt curs, și tot așa ani de zile…. Au fost momente când mi se părea foarte complicat să explic cuiva ce să facă, și mult mai simplu, rapid și eficient să fac eu în locul lui/ei astfel ca lucrurile să se întâmple, așa cum doream, fără să mai aștept de la ceilalți ceva….. Au existat momente în care mintea mea era plină de tot felul de gânduri prin care analizam, comparam, concluzionam…… practica-mindfulness-gandire Am trecut și prin perioada atașamentelor până când am citit ce spunea Mooji:
Dacă este prea dureros pentru tine să renunți la atașamentele tale, atunci nu o face, în schimb încearcă ceva mai ușor… aruncă o privire la ceea ce tu consideri a fi atât de prețios … află cine este cel care renunță și cine este cel care nu vrea să le dea drumul ?”
Și toate până într-un moment în care mi-am dat seama că toate acestea apăruseră în viața mea într-o logică care nu era a mea, că parametrii după care se poate măsura viața sunt alții (vezi și articolul de pe această pagină) că uneori a gândi mult și inutil, repetitiv, poate deveni obositor și derutant pentru gânditor! Și, după ce m-am trezit din buimăceala confuziei, m-am întrebat cu un soi de bun-simț: „Și acum ce am de făcut?” Sigur că ți-ai dat seama că tot ceea ce am scris mai sus este despre ce m-a determinat pe mine să ajung să practic Mindfulness. Când mi-am dat voie să mă opresc din gânditul permanent și să observ ce se întâmplă în jurul meu s-a apropiat timid „Mindfulness” – știu că poți comenta că Mindfulness nu este un personaj, dar eu așa l-am perceput, mai mult decât o simplă meditație.

A fost momentul de conștientizare cultivată prin menținerea atenției și susținută în momentul prezent, fără a judeca!

Jon Kabat-Zinn definește Practica Mindfulness ca „o conștientizare, cultivată atent în mod susținut și deosebit: dinadins, în momentul prezent și fără a judeca.” Practica Mindfulness este o formă de meditație, dacă meditația poate fi considerată orice modalitate prin care ne angajăm în: (1) reglarea sistematică a atenției și energiei, (2) influențând astfel, și posibil chiar transformând, calitatea experienței noastre (3) cu scopul de a înțelege gama completă a firii omenești și a (4) relațiilor noastre cu ceilalți și cu lumea. (pagina 9 din cartea Mindfulness pentru începători – Jon Kabat-Zinn, Editura Trei, București, 2016). Îmi aduc aminte de o pildă pe care am citit-o și care mi-a plăcut foarte mult: Buddha și-a predat învățăturile vreme de patruzeci și cinci de ani. Se spune că ar fi afirmat că toate învățăturile sale pot fi cuprinse într-o singură propoziție. Poți să îți imaginezi patruzeci și cinci de ani de învățături profunde distilate într-o singură propoziție? Poate că la început nu va avea sens, dar pe măsura practicii de Mindfulness vei ajunge să fii de acord cu afirmația:

„De nimic nu ții mai strâns ca de EU, MINE sau AL MEU.”

Practica Mindfulness este despre CONȘTIENTIZAREA posturii, a respirației și a tot ceea ce înseamnă viața de zi cu zi – plimbarea, discuția cu cineva, etc. –  cu alte cuvinte:

A FI PREZENT ÎN AICI ȘI ACUM,

FĂRĂ CA MINTEA SĂ MAI FIE ȘI ÎN ALTĂ PARTE.

Mențiune importantă: conștientizarea este diferită de concentrare. Conștientizarea este procesul de a fi conștient. Conform DEX CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate. CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției de a se fixa asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități. CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. A-și îndrepta întreaga atenție sau preocupare într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. Conștientizarea este o observare a ceea ce (nu) se întâmplă, prin ce trecem, dar fără a judeca și fără implicarea trăirii emoționale. Este curiozitatea de a explora. Exact cum face un copil când începe să explorează mediul și obiectele din jurul său: nu știe la ce folosesc, nu are nici un fel de credință sau (pre)judecată. Constată și înregistrează, totul este natural și de la sine, este pur și simplu – când intervenim noi, adulții, cu toate gândurile și amintirile noastre, reușim să stricăm Zen-ul copilului! Conștientizarea aduce bucuria timpului de calitate petrecut împreună cu noi înșine sau cu alții, trăirea intensă a momentului, pacea și liniștea vieții, armonia externă racordată la cea internă. Conștientizarea te face să îl asculți pe cel din fața ta, nu să reacționezi la ceea ce spune (citește și În relația cu ceilalți: auzim sau ascultăm?), ci realmente să îl asculți în ceea ce are de spus. Din starea de conștientizare poți fi atent la nevoile tale emoționale, dar și la ale celor din jur, fără a fi intruziv sau agresiv. Mindfulness reduce anxietatea și stresul, creşte rezistența fața de factorii stresori, ameliorează depresia, combate tulburările de somn sau pe cele legate de mâncatul compulsiv, stimulează funcţionarea eficientă a sistemului imunitar, scade sensibilitatea la durerile cronice. Îndepărtând toate tipurile de factori iritativi ce pot induce, declanșa sau întreține diferite tipuri de afecțiuni, Mindfulness poate crește indirect starea de bine a organismului, ceea ce creşte motivaţia intrinsecă și randamentul productivității muncii. Din starea de echilibru în care ajunge mintea și corpul, nu mai este decât un pas până în zona creșterii capacității de concentrare și decizie, a autocunoașterii, echilibrului emoțional,  liniștii, calmului, armoniei, echilibrului. practica-mindfulness-autocunoastere Gândește-te un pic cât de minunat s-ar putea completa viața fiecăruia dintre noi dacă am aduce trăirile din Practica de Mindfulness în cotidian:

acceptarea senină și fără (pre)judecată, bucuria explorării,

curiozitatea inocentă și căldura care le învăluie pe acestea.

Fie și numai atât.

Deși, de fapt, Practica de Mindfulness este cu mult mai mult. Te invit să te întrebi: Cum e mintea mea chiar acum? …….te rog să nu trișezi și să nu citești mai departe! Întreabă-te: Cum este mintea mea chiar acum? Ia-ți câteva momente și simte-ți respirația. Dă-ți câteva momente de negândire și simte-ți corpul. Când scriu „negândire” mă refer la faptul de a da deoparte vălul de gânduri și sentimente cu care ne acoperim constant, și a savura momentul de liniște de dincolo de acesta. …..și acum întrebă-te din nou: Cum este mintea mea chiar acum? Cam cum este? Este aglomerată sau liberă? Este multă gălăgie acolo, în mintea ta sau liniște? Este agitație sau calm? Gândurile apar înlănțuite, unul după altul, sau apare când și când câte unul? Sunt gânduri repetitive, pe care „le-ai mai gândit”, sau sunt unele noi, surprinzătoare? Sunt gânduri liniștite sau vulcanice, agresive? Sunt succesiuni de imagini sau sunt clare? Treci dincolo de gânduri, de cine crezi că ești, de corpul fizic, de emoțiile care dau năvală ca să fie băgate în seamă, și conectează-te la esența Conștiinței de dincolo de esența materială, conectează-te la Creație. Indiferent ce gândești, indiferent ce simți, pur și simplu dă-ți voie să fii conștient(ă) de acest lucru fără a schimba ceea ce observi. Orice se întâmplă acum în experiența ta, este o trăire care nu este nici bună, și nici rea. Ea doar este! Explorează, în felul și ritmul tău, bogăția și profunzimea celor care se găsesc în interiorul tău, prin conștientizare. Poate că, inițial, pare simplu, dar dacă tu chiar ai aplicat exemplul de mai sus, ai observat ca mai apare câte un gând, că nu prea funcționează detașarea și numai observarea. Este normal. Pentru a te bucura de toate efectele beneficie este util să stai cel puțin 10 minute gândindu-te LA NIMIC! (este un altfel de a spune: Să nu te gândești la nimic!) Cei care predau Practica de Mindfulness spun că sunt necesare în jur de 20 de ore de practică ca să apară efecte pe care să le poți înregistra. Sinceră să fiu, eu nu am monitorizat timpul astfel petrecut. Pentru mine era extrem de important rezultatul, să obțin rezultatul liniștirii minții. Și ce mare uaaaauu a fost să când am savurat „prima liniște a minții!” și conștientizările care o însoțesc! Mindfulness este numai despre a experimenta! Mihai Popa-Radu, fondator al Mindfulness Institute, spunea într-un interviu pentru revista Cariere că a avut primul contact cu această practică în 2007, iar din 2009 l-a integrat în mod consecvent în viața sa. „După 8–10 săptămâni începi să capeți control și să observi efectele: atenție mai mare, reziliență la stres, creșterea nivelului de calm. Dacă se continuă, pot fi obținute rezultate din ce în ce mai bune. Așa cum fitness-ul crește tonusul muscular, mindfulness (păstrând proporțiile) reprezintă un fitness pentru minte și o modalitate de a obține igiena minții. O durată medie necesară pentru meditație ar fi de 15–20 de minute pe zi, dar, cu cât dedici mai mult timp, cu atât vei obține rezultate mai bune”. Pentru cei care nu au exercițiul meditației sau pentru cei cărora le fuge mintea după gândurile care parcă apar din senin, se recomandă centrarea atenției pe senzațiile respirațiilor în corp. Buddha afirma că „respirația conține tot ceea ce îți trebuie pentru a cultiva umanitatea întru totul, mai ales capacitatea de înțelepciune și compasiune.” Menținerea atenției asupra respirației nu schimbă calitatea respirației, deși este posibil să respirăm mai amplu sau abdominal, ci ajută la crearea unei stabilități interne, la a ajunge să simțim ce înseamnă să fim parte din respirație. De fapt, menținerea atenției se referă la relația dintre acea parte a fi cel care percepe (TU) și ceea ce este perceput (obiectul de care te preocupi în meditație). Pentru că sunt informații pe care poate că până acum nu le-ai gândit așa, este posibil să ți se pară Mindfulness ca ceva foarte greu. Poate că ai dreptate, sau poate nu, poate este numai o joacă: Mindfulness este mult prea serios pentru a fi luat în serios! Este un joc între Relaxare, pe de o parte, și Încrâncenare, de partea cealaltă (am scris câte ceva despre acest joc aici. ) Există câteva ATITUDINI FUNDAMENTALE ale Practicii de Mindfulness (după Jon Kabat-Zinn):
  • Absența judecății, pentru a avea posibilitatea de a vedea dincolo de ideile și opiniile automate, neanalizate. Dacă ai să fii un pic atent(ă), totul este judecată. Nu este necesar să judeci judecata și nici să încerci să o schimbi. Este necesar să fii numai conștient.
  • Răbdarea – pentru a fi aici și acum este necesară răbdarea, starea de a fi „în afara timpului de pe ceas”, dobândirea calității de atemporalitate. Unde conduce nerăbdarea? Îmi aduc aminte că am citit o poveste care m-a impresionat, la care am plâns, copil fiind: un alt copil, cel din poveste, dorea să vadă mai repede fluturele cum zboară și a desfăcut crisalida din care acesta încerca să iasă. Ce a urmat? Forțarea ieșirii din crisalidă a condus la moartea fluturelui căruia nu i se dezvoltaseră, încă, aripile!
  • Mintea începătorului are legătură cu adoptarea unei atitudini de învățare, de „nu știu” tocmai pentru a vedea cât mai clar, cât de cât creativ, și pentru a trăi și experimenta din plin viața.
  • Încrederea în conștientizare, în simțurile tale, în corpul tău, în ceea ce ești.
  • Lipsa efortului are legătură cu calitatea atemporală și a spațială a lui „aici și acum!” Mindfulness nu se aseamănă cu nimic din ceea ce ai încercat, experimentat sau orice fel de abilități îți folosești pentru activitățile zilnice.
  • Acceptarea nu în sensul de resemnare, ci în sensul de conștientizare a ceea ce se întâmplă (are multă legătură cu încrederea, de fapt sunt interdependente).
  • Renunțarea se asemănă cu a nu te atașa (de un rezultat, persoană, situație).
La acestea se adaugă următoarele care se dezvoltă concomitent și implicit cu cele de mai sus:
  • Generozitatea
  • Recunoștința
  • Iertarea
  • Bunătatea
  • Compasiunea
  • Bucuria empatică
  • Stăpânirea de Sine.
Un ultim aspect pe care îl scot în evidență în acest material (restul despre Mindfulness vă las să descoperiți singuri) este că meditațiile se pot face și în mișcare! Cred că pe mine prin acest aspect m-a cucerit: da, poți să practici și în mișcare! Adică mergi pe stradă și în timp ce mergi conștientizezi modul în care calci, gradul de flexibilitate al articulațiilor, modul în care respiri, care este postura corpului, dacă sunt dureri și cum se modifică ele  dacă îți schimbi poziția sau atitudinea…etc….. Vă propun să vizionați un film care are la bază cartea (Planting Seeds: The Power of Mindfulness) scrisă de un mare Maestru în Mindfulness: Thich Nhat Hanh. Este frumos ceea ce spune un copil despre Mindfulness: este practic totul. Câtă înțelepciune! Recunosc că acum câțiva ani, când am văzut pentru prima dată imaginea de mai jos, nu i-am înțeles sensul; după ce am început să practic, aceeași imagine este esența vieții: „Fiule, într-o zi, toate acestea vor fi ale tale! practica-mindfulness-esenta-vietii   Este minunată metafora care începe la minutul 1:46: mintea noastră este ca un pahar cu apă (mintea noastră). Dacă turnăm nisip colorat (tot felul de gânduri sau sentimente, emoții) observăm că inițial apa se tulbură, pentru ca treptat, ușor să se liniștească. Liniștirea se face și prin respirațiile abdominale, adică ample, profunde din abdomen.   Ca o concluzie, Practica de Mindfulness este ca și cum ți-ai lua viața înapoi! Ce zici, crezi că vrei? Dacă da, Te aștept cu mare drag, Zile binecuvântate! Paula semnatura-paula-drosescu P.S. Te invit să-mi lași un comentariu. Îți mulțumesc pentru interesul tău!

4 comentarii la „Practica mindfulness”

    • Mă bucur dacă citind rândurile pe care le scriu reușesc să generez stări de armonie și inspirație!
      Multumesc Mugur!

Lasă un comentariu

Share
+1
Share