(R)Evoluția internă – Ziua 5

Ceea ce citești acum face parte dintr-o CĂLĂTORIE (R)EVOLUȚIA INTERNĂ care are ca scop, să te susțină în a avea parte de ceea ce îți dorești.

Ce a fost până acum?

Ziua 1: PASUL CLARITĂȚII și CONȘTIENTIZĂRII – Ce-mi doresc cu adevărat?
Ziua a 2-a: NU PERMITE NEGATIVITĂȚII SĂ FACĂ PARTE DIN VIAȚA TA!
Ziua a 3-a: ÎNCEPE CU TINE ÎNSUȚI/ÎNSĂȚI – Chemarea la suprafață a liniștii din adâncul tău!
Ziua a 4-a: PERMITE-ȚI SĂ FII DIFERIT! – Învață-ți Sufletul să cânte!

Despre toate acestea poți (re)citi aici:
https://pauladrosescu.ro/category/revolutia-interna/

…….și în continuare:

Ziua a 5-a: CÂT DE MULT TE IUBEȘTI?

Cum îți merge cu aplicarea pașilor anteriori? Tare mult m-aș bucura să-mi scrii și să să-mi spui cum te pot susține. Mulțumesc!

Mărturisesc că, dacă acum câțiva ani în urmă cineva mă întreba „Cât de mult te iubești?”, reacția ar fi putut fi ceva de genul:
Asta este dovadă de egoism, cum să te iubești pe tine mai mult decât pe ceilalți?
………și dacă se uita mai insistent la mine și nu părea convins de răspuns, completam repede, ca la școală:

Dar eu mă iubesc!
Astăzi îmi este evident că atunci nu era așa!

Am fost la multe cursuri unde trainerul (femeie sau bărbat, în egală măsură) atrăgea atenția: ca să ajungi să te înțelegi cu ceilalți, este necesar să te înțelegi pe tine și să comunici optim cu tine! Și ca să poți face așa ceva nu este necesar DECÂT să te iubești pe tine. Super! Dar dacă nu știi cum stă treaba cu iubirea de sine, ce faci?

Sunt sigură că sunt persoane care nu înțeleg despre ce scriu pentru că ele sunt NATURAL iubitoare, calde, trăiesc într-o zonă în care Iubirea este acolo. Ele trăiesc în Iubire – este adevărat că sunt destul de puțini.

Sunt alte persoane care au ales să iubească selectiv, numai pe cei din familie. Această categorie de oameni nu prea stă să facă inventarul a ceea ce simte, nu știu să descrie iubirea, dar simt intens, pentru ei și familia lor, sunt generatori de energie minunată în mediul familial.

Și mai este o a treia categorie de oameni care au primit o educație în care valorile importante au fost altele decât Iubirea, sau poate că au trăit într-un mediu conflictual în care era război, nici vorbă de iubire unul pentru celălalt sau pentru sine sau ultimele două subcategorii combinate! Când în copilărie trăiești sub un astfel de asediu, mai târziu, ca adult, nici nu prea ai cum să recunoști Iubirea…..pentru că trebuie să o fi cunoscut, în prealabil!

Și pentru că, la un moment dat ne propunem să începem cumva în a ne iubi pe noi înșine, îți sugerez să ne uităm la definiția IUBIRII: afecțiune puternică pentru cineva sau pentru ceva, sentiment puternic de simpatie și admirație pentru cineva sau pentru ceva, atracție față de cineva.
Ciudat este faptul că suntem educați ca să simpatizăm și admiram mai degrabă pe cei din jur, după niște valori care ne sunt inoculate (injectate) de când suntem cu Pampers, decât să ne valorizăm pe noi! Atunci când ne prezentăm propriile valori ni se spune că ne lăudăm, nu?

David R. Hawkins consideră că Iubirea ajunge să dezvolte un câmp energetic ce devine în mod progresiv necondiționat, neschimbător, permanent pentru că sursa se află în însăși persoana care iubește, nu este dependent de factorii externi.

Dacă privim din perspectiva definițiilor de mai sus, A IUBI devine astfel:
……. o stare de A FI, nu este ceva ce trebuie făcut, obținut, deținut.
……..un mod de a ne raporta la NOI cei prin care ajunge în exterior atenția, implicarea, acceptarea, înțelegerea, iertarea dezinteresată.
…….un proces care se dezvoltă de la SINE în INIMĂ, în nici un caz nu este un proces mental, explicabil și inteligibil, intelectual.
…….capacitatea de a ieși din punctual / particular și a crea un cadru mai larg al situațiilor.
……un dizolvant al poziționărilor extreme, în special al negativității, oferind posibilitatea recontextualizării și ieșirii din gândirea duală.
……o acțiune de accesare a INTUIȚIEI, fără a mai trece prin filtrele mentale ale informației.
……stimulul producerii de ENDORFINE la nivelul creierului….și ce stare minunată se produce, nu este așa?
…….o cale spre mulțumire, calm, echilibru, împlinire, bucurie, satisfacție, stabilitate, realism, aliniere cu Sine și propriile valori, stare de bine necondiționată și relaționare armonioasă, expansivă.

Și în final, toate însumate nu fac decât să ne crească calitatea vieții și paradoxal, procesul odată declanșat, se autogenerează și autorecompensează. Sigur că este un proces evolutiv, care se parcurge treptat.

Pe palierele joase ale conștiinței umane, Iubirea poate fi condiționată și identificabilă cu romantismul, pasiunea, dorința, posesia sau gelozia. Cum ne dăm seama că ceea ce simțim este pe nivelele inferioare de conștiință? În măsura în care lucrurile sau oamenii care au fost obiectul „iubirii” nu mai prezintă interes după ce au fost obținute/atinse.

Te-ai gândit vreodată care este antonimul, opusul IUBIRII?
Poate că unii veți răspunde….URA. Dar nu este chiar așa….
Am menționat mai sus faptul că: Iubirea conduce la mulțumire, calm, echilibru, împlinire, bucurie, satisfacție, stabilitate, realism, aliniere cu Sine și propriile valori, stare de bine necondiționată și relaționare armonioasă, expansivă. Din perspectiva acestei definiții, FRICA este cea care se opune IUBIRII. Și dacă chiar vrei să îți îmbunătățești calitatea vieții atunci direcționează-ți atenția spre a dizolva fricile.

Sigur că nu vorbesc despre frica reală, iminentă când putem fi atacați de urs, de ex. Mă refer mai ales la fricile imaginare pe care sistematic le alimentăm cu gândurile repetitive. Dacă le vom observa cu mai multă atenție vom observa șirul: FRICA care servește drept acoperire pentru FURIE – că nu știu, nu vreau, sunt forțat/ă, nu cred, nu am chef, îmi dau seama că dacă mă organizam rezolvam altfel, că nu pot controla sau că oamenii nu fac așa cum gândesc eu, etc. FURIA la rândul ei, acoperă o SUFERINȚĂ EMOȚIONALĂ: rușine (nu vreau să se știe că nu știu), teamă (să nu descopere că….), frustrare, nemulțumire (lucrurile nu decurg conform planului gândit de mine), etc. În momentul în care ajungem la emoție și identificăm ce am fi avut nevoie cu adevărat la momentul respectiv, atunci se instalează vindecarea care face loc Iubirii.

Chiar dacă procesul este aparent mai lung, este cel care poate face diferența: vrei o casă frumoasă, construiești o temelie solidă!

Și uite și câteva întrebări care pe mine m-au ajutat foarte mult să mă automotivez în parcurgerea procesului de Vindecare spre Iubirea de sine:

Cât de mult te iubești?
De ce să aștepți să-ți dea ceilalți ce nu îți dai singur/ă?
În modul în care ai fost crescut/ă existat iubire?
Așa vrei să îți crești copilul?

Cu drag, pe mâine!

Paula

2 comentarii la „(R)Evoluția internă – Ziua 5”

  1. Îmi plac articolele d-voastra care mă fac să analizeze sentimentele vizavii de mine și de cei pe care îi iubesc.O să vă urmăresc în continuare și Mulțumesc

    • Și eu vă mulțumesc pentru împărtășirea plină de emoție.
      Vă sugerez să vă înscrieți la Newsletter – acolo veți primi și alte informații care nu sunt postate!

Lasă un comentariu

Inscrie-te astazi si vei avea acces la meditatia de energizare.

Sunt de acord sa primesc newsletterul de pe site-ul pauladrosescu.ro ce contine noutati, articole si promotii.

Share213
Tweet
Share