Pierderi, șoc, Ego și conștientizări
Cum să spargi tiparele limitative?
Zilele trecute am trăit o stare de șoc care venea după o altă stare de șoc din ziua precedentă. Au fost momente în care mi-am simțit mintea scurtcircuitată, incapabilă să gândească. Mă simțeam cumva suspendată între lumea reală și una atemporală, aspațială.
Despre ce a fost vorba? M-am trezit de dimineață cu dorința și curiozitatea de a experimenta – mai ales că în ultima perioadă Viața mă uimește și mă face să fiu fascinată de prezența ei. Nimic nu prevestea ce urma să se întâmple! După ce „m-am aburit” cu mirosul și savoarea cafelei preferate în tihna dimineții, în trilul păsărelelor, m-am apucat de lucru. Brusc, mi-am amintit că de câteva zile doream să caut o informație pe hard-disk-ul extern.
A fost un moment „memorabil” pentru că am reușit o contraperformanță greu de egalat: am spart un hard – disk extern care era back-up-ul(!), și la mai puțin de 24 ore laptopul meu a cedat nervos în urma updatarilor pe care el le ceruse – adică am rămas fără date și fără programe pe laptop. Nu știu dacă ți s-a întâmplat așa ceva, dar crede-mă că este din categoria lucrurilor pe care nu dorești să le trăiești.
Bine, Și ce fac eu acum? era singura întrebare care circula prin mintea mea.
Prima tendință a fost să ignor situația: mi-am luat bătrânul Toshiba și am început să mă uit la filme – pur și simplu eram incapabilă să evaluez pierderile, îmi era frică să confrunt dezastrul pe care îl făcusem cu un click!
Sigur că nu puteam să-mi petrec toată viața uitându-mă la filme. Așa că, a doua zi am trecut la evaluarea situației. În NLP (Programarea Neuro-Lingvistică) traminer predau un proces care ajută în astfel de situații:
Cum să spargi tiparele limitative?
Poate că nu faci legătura dintre situația povestită și tiparele limitative, dar te asigur că ea există. Pașii tehnicii sunt foarte simpli:
- Recunoașterea problemei/situației
- Identificarea cauzei situației
- Identificarea motivației de a merge mai departe
- Reprogramarea modului de gândire
- Calea/căile de acțiune
- Procesul de autoperfecționare
Este clar pentru toată lumea că o problemă/situație nu poate fi rezolvată la nivelul la care ea s-a produs. Este necesar să schimbi perspectiva, abordarea și starea emoțională din care faci abordarea. Cum?
M-am concentrat pe respirație: am urmărit-o ca ritm, amplitudine, senzații pe care mi le produce, am încercat să o fac să fie mai amplă.
Apoi,
Mi-am schimbat poziția corpului (despre semnificația acestei modificări am scris un articol aici: Memoria mușchilor)
Practic, m-am detașat de situație prin:
- recunoașterea faptului că este o situație care îmi creează foarte mult disconfort
- concentrarea pe respirație aduce „liniștirea minții”
- schimbarea fiziologiei modifică tipul de emoții pe care mușchii îi generează.
Toate m-au ajutat să merg în poziția de OBSERVATOR, așa cum spunem în NLP, poziționare disociată de problemă/situație – să văd situația din altă perspectivă.
Respirația + schimbarea poziției + poziția de Observator au făcut să pot identifica:
Ce m-a făcut să mă simt atât de „suspendată” și fără resurse?
Și apoi, mi-am adresat o cascadă de întrebări de explorare care ajută identificarea cauzei situației și a motivației de a merge mai departe:
Pot să schimb situația? – Clar că nu! Pot doar să caut o altă perspectivă.
Care ar fi noua perspectivă care să mă ajute?
Ce pot învăța din ceea ce s-a întâmplat? – ca sugestie: la această întrebare dă-ți voie să zăbovești mai mult, pentru că este posibil să îți vină în minte câteva variante, dar mai pot fi și altele, mai profunde, care nu ies așa repede la suprafață. Așa că folosește și întrebările:
Ce altceva am mai învățat? –
Și ce altceva am mai învățat?
….și dacă procesul ți se pare o pierdere de timp, îți sugerez să te uiți la acest video
https://www.facebook.com/watch/?v=1554736414624034
Ce altceva am mai învățat? Apropo de timp, mi-am dat seama cât de mult permit celor din jur să-mi facă agenda, cât de mult permit să fiu distrasă.
Ca exemplu, după ce m-am explorat și analizat prin acest proces, Iată câteva dintre lecțiile pe care pot sa le împărtășesc cu voi:
- decât o fugă permanentă, mai bine atenție la prioritizare
- valoarea mea intrinsecă este diferită de performanțele laptopului cu care mă identificam
- să redevin Eu fără falsă modestie
- să-mi dau timp să analizez
- să fac mai des conexiunea minte-inimă.
În timp ce parcurgi pașii tehnicii, te invit să îți urmărești cuvintele pe care le utilizezi! Ele sunt o comoară nebănuită pe care poți să o folosești pentru ca să îți schimbi perspectiva, să identifici ce te blochează, să conștientizezi modul de gândire – am dat peste un material foarte scurt care subliniază exact importanța modului de gândire în raport de cultura din care provenim:
https://www.facebook.com/watch/?v=10160444721205652
În situațiile în care reușești să formulezi foarte clar care este problema și să identifici cauza ei reală, îți vei da seama care este motivația, ce îți dorești și unde dorești să ajungi/fii.
Când ajungi la pasul legat de găsirea motivației intrinseci, atunci calea de acțiune și etapele pe care dorești să le parcurgi sunt implicite și ți se relevă de la sine, de cele mai multe ori.
După ce am identificat: care era de fapt problema și cauza ei, și care ar fi pilonii pe care să-mi sprijin motivarea, a fost foarte simplu să-mi schimb perspectiva și modul de a privi ceea ce mi s-a întâmplat. Deși poate părea ciudat, acum am mult mai multă încredere în mine, în ceea ce pot și știu. Prin acest demers de introspecție am obținut nu numai o altă perspectivă, cât și o altă stare din care să fac lucrurile. Îmi este limpede ce să fac ca să ajung unde îmi doresc.
Calea de autoperfecționare are legătura cu dorința firească spre cunoaștere, dezvoltare și evoluție. Când realizezi că poți face lucrurile diferit, începi să îți dorești să mergi la cursuri, să afli noi tehnici și metode, să citești, dar și mai important să constați cum funcționează toate acestea în viața ta.
În final, toată situația a fost despre cum să mă descurc fără toată informația care era înmagazinată în laptop (credința mea limitativă fiind că nu pot fără acele informații) și despre cum să permit Relaxării, Bucuriei și Creativității să fie partenerii și prietenii mei!
Zile magice binecuvântate, cu drag!
Paula
P.S. Nu uita să îmi trimiți un feed-back-ul legat de articol sau de un subiect care este important pentru tine. Mulțumesc!
