Ai observat cât de antrenați suntem în DISTRAGEREA ATENȚIEI?

Timp de lectură: 5 minute

Varianta audio o poți asculta aici.

Cum îi învățăm pe copii noștri concentrarea?

Îți propun să te gândești ce înseamnă pentru tine concentrarea – când îi spui copilului să se concentreze, ce înseamnă pentru tine acest lucru? Ce ai vrea de fapt să facă copilul?

Primele două sensuri pe care le găsim în DEX referitoare la CONCENTRÁRE sunt importante pentru ceea ce doresc să vorbim astăzi:

1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei.
2. Însușire a atenției de a se fixa asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități.

Când îi spunem copilului să se concentreze și să fie atent, transmitem un mesaj foarte difuz, confuz și imprecis: copilul NU are capacitatea de a opera cu termenii abstracți, ca cei de tipul: CONCENTRARE, ATENȚIE.
După ce că îi cerem acest lucruri, ne supărăm că nu este ATENT și nu STĂ CONCENTRAT în bancă/pe scaun să ne asculte, pe noi, adulții!

Și dacă cumva se mișcă, noi – dascălii/părinții – TRAGEM CONCLUZIA CĂ NU NE ASCULTĂ.
Îi pedepsim/batem pentru că nu ne ascultă când noi i-am cerut să se concentreze, să fie atent. Mintea lui caută OBIECTUL concentrării/atenției și nu îl găsește, pentru că noi VORBIM sau arătăm niște imagini, scriem ceva la tablă. Noi adulții NU AM CERUT SPECIFIC CEVA; AM FOST FOARTE EVAZIVI!

Vezi și articolul Cum dezvoltăm Dezvoltarea personală.

NIMENI NU NE ÎNVAȚĂ SĂ NE CONCENTRĂM,
dar toată lumea ne cere acest lucru!!!!

Și ca absurdul situației să meargă până la capăt: pe lângă faptul că cerem copiilor concentrare, le cerem să o mențină, ca și cum ar avea o practică în acest sens!

Ca regulă generală, este foarte adevărat că suntem dotați „din fabrică” cu tot ceea ce este necesar pentru a avea o viață minunată, numai că noi NU ȘTIM de ce dispunem și nici unde sunt dispuse resursele respective în noi, deci este obligatoriu să fim învățați CE să ACCESĂM și CUM SĂ O FACEM! Altfel spus, ca să facem ceva trebuie să știm că se poate realiza și să avem practica exersării și ajungerii la acel lucru.

Haideți să privim un pic diferit tema discuției: ați observat câte ore pe zi practicăm

DISTRAGEREA ATENȚIEI DE LA CEEA CE FACEM?

Adică, în timp ce facem ceva, răspundem la un salutul unui coleg, ne trece prin cap un gând că avem de făcut ceva diferit ce ceea ce tocmai facem, ne amintim să dăm un telefon sau că nu mai avem săpun și că va trebui să trecem pe la magazin să trecem să cumpăr, etc. După un an de astfel de antrenament, la ce suntem buni? Și ne mai plângem că nu suntem eficienți sau că nu ne putem concentra!

Unii dintre noi ar putea da chiar lecții despre cum să te lași distras de exterior și cât de importanți sunt cei din jur în loc de propria persoană!

Poate că nu te-ai gândit așa, dar doresc să scot în evidență că devenim un MAESTRU în ceea ce practicăm, nu în ceea ce ni se cere sau ne propunem!

Mai mult decât atât, ați observat cum ne plângem că NU NE PUTEM CONCENTRA sau că mintea o ia razna mai tot timpul?

Mai puțini se plâng că sunt DISTRAȘI de la ceea ce au de făcut – cel mai frecvent acceptă ceea ce li se întâmplă.

Și mai este ceva de nuanțat: dacă acceptăm că suntem distrași, găsim imediat un „vinovat” extern – TV, telefon, Facebook, un coleg, un gând – dar niciodată nu spunem:

„Eu nu m-am concentrat suficient de intens încât să NU permit ca ceva să mă distragă!”

Este un soi de atașament de exterior, și este ca și cum EXTERIORUL ar trebui să AIBĂ GRIJĂ DE INTERIORUL NOSTRU!

Ce putem face, cu noi sau pentru copii noștri?
Am sintetizat informațiile în câțiva pași simpli:

Pas 1. Ca să ne CONCENTRĂM, trebuie să înțelegem ce este de făcut

În loc de „concentrează-te”, îi putem spune copilului:

„Astăzi vom citi/scrie/desena/urmări împreună ceva ce te va bucura. Mă vei urmări în timp ce citesc/scriu/desenez și la final îmi vei spune/scrie ce LUCRURI NOI AI ÎNVĂȚAT și ce SĂ MAI EXPLIC ÎNCĂ ODATĂ” –deci, îi spunem foarte clar copilului ce să facă, urmărească și să identifice ce NU ȘTIE, ca să adauge la informațiile pe care deja le are, SĂ FIE PREZENT în procesul de învățare. Practic, nu cer atenție și concentrare, ci observarea informațiilor pe care DEJA le are, ca și cum le-ar întări, lumina din nou și din nou, și peste care ar adăuga cunoștințe noi, suplimentare.

Deci, le dăm copiilor sarcini concrete să:

• urmărească
• identifice
• compare
• adauge informațiile care sunt noi pentru ei.

Pas 2. Repetarea exercițiului de ADUCERE A ATENȚIEI pe ceea ce am de făcut

Este foarte adevărat că sunt tot felul de gânduri care pot să apară, să fim distrași de o sumă întreagă de factori; important este să ADUCEM MEREU ATENȚIA ASUPRA A CEEA CE DORIM SĂ FACEM.

Dacă lucrăm cu copiii, le explicăm că este ok să le mai „zboare” gândurile – important este ce fac imediat ce au constat acest fapt: se întorc cu atenția în prezent. Putem să le explicăm copiilor că atenția este ca un fel de lanternă care luminează gândurile, ca un fel de bilă luminoasă care se plimbă prin diferite arii ale creierului – lumina nu o putem ține pe loc, dar o putem orienta spre ce dorim: să ascultăm, vedem, desenăm sau pictăm.

În acest moment, este de menționat faptul că ATENȚIA și GRADUL DE CONCENTRARE se ATRENEAZĂ, adică pas cu pas, cu răbdare și ZILNIC.

Și dacă copii nu văd la noi, adulții, cum ne concentrăm, cum stăm să citim o carte, cum povestim un film, cum desenăm, NU AU CE MODEL SĂ URMEZE!

Pas 3. Cum te-ai simțit observând cât de multe lucruri știi?

Ai observat că după ce vizionezi un film, un spectacol, sau citești o carte bună te simți minunat?
Te-ai întrebat de ce? Pentru că face apel la ceva ce știi, ai gândit la fel, al simțit în același sens. Nu pentru că ți-a adus nu știu ce informații care te-au lăsat cu gura căscată, nu; ți-ai activat cunoașterea din tine! Este ca și cum ai lumina cu o lanternă o zonă din creierul tău, și astfel se formează noi conexiuni nervoase.

Când eram elevă nu am auzit nici un adult din viața mea care să mă fi întrebat cum mă simt! Aceasta este o întrebare-cheie pe care să o adresăm copiilor: „Cum te-ai simțit astăzi la școală?”

„Cum te-ai simțit după ce ai ascultat…..?”
„Și tu ce ai simțit atunci?”

ORICE INFORMAȚIE CARE ARE ATAȘATĂ O EMOȚIE VA FI REȚINUTĂ.

Pas 4. Repetă câteva lucruri pe care le-ai învățat astăzi

Repetiția este o reactivare a rețelelor neuronale formate, și are rolul de fixare a informației; este ca și cum ne-am „antrena” mușchiul mintal. Cu cât construim un schelet mai amplu de informații, cu atât vom putea să umplem golurile mai ușor, pentru că avem de ce „să legăm” informațiile, învățăm logic și integrat.

Eu observ la studenții mei că unii nu au capacitatea de a urmări cursurile – nu că nu ar vrea, ci pentru că nu au „scheletul informațional” pe care să adauge și pentru că nu au exercițiul de a practica concentrarea.

Sper să îți fi fost util materialul și îți mulțumesc anticipat pentru feed-back, îl aștept cu mare drag.
Te invit să dai share – poate prietenii tăi pot beneficia și ei de informațiile din text.

……și nu uita să te înscrii la Newsletter, pentru că acolo trimit săptămânal tehnici și metode pe care le poți folosi cu efect imediat pentru îmbunătățirea stării de bine.

P.S.: Ahaaa, și te mai rog să îmi spui care ar fi subiectele de interes pentru tine pentru a le putea aborda în viitoarele materiale!
Mulțumesc!