Cum faci trecerea de la Zona de confort spre Evoluția (Dezvoltarea) personală

Bine te regăsesc în primăvara teoretică și în același timp, în plină iarnă autentică! Observi că, mai nou, până și anotimpurile ne creează confuzie! De ce scriu până și…pentru că în cadrul ședințelor de Coaching sau al cursurilor de NLP (Programare Neuro-Lingvistică) apare din ce în ce mai des un subiect, formulat diferit de fiecare persoană, dar care are ca esență faptul că oamenii simt că: … viața lor are nevoie de altceva,se îndreaptă într-o direcție nepotrivită, … este necesar să facă altceva în viața lor, … așa nu se mai poate ….. … în principal, nu simt Bucuria și Fericirea de a Fi prezenți în viața lor. Și ca urmare a ceea ce simt, descriu o mare confuzie legată de faptul că nu știu cum să gestioneze situația.

Cineva îmi spunea că are senzația că merge prin beznă în viața sa!

Așa că, ce zici dacă am parcurge împreună pașii spre partea autentică din fiecare din noi, cea care știe ce și cum este potrivit pentru noi? În ultimii ani, auzim tot mai mult despre cursuri de dezvoltare personală. Personal, am luat contact cu formările de acest gen în 2001. Atunci a fost un moment în care simțeam că: „așa nu mai merge!”, „viața mea merge într-o direcție greșită!”, „nimic nu mi se părea a fi în regulă” cu mine, cu viața mea, în familia și în cariera mea. Nu voi repeta povestea mea pentru că o găsești aici: Medicina Altfel. Despre cu totul altceva doresc să vorbesc cu tine. Despre cum ajungem în astfel de situații, dar mai ales CUM IEȘIM și CE SE POATE FACE. Cu siguranță că știi afirmația: întotdeauna există două aspecte ale medaliei. Știu că știi, dar o aplici mereu, în orice situație? Dacă am avea în permanență acest aspect în minte, nu am mai avea suișuri și coborâșuri, ci numai denivelări pe parcursul drumului prin viață! Dacă ar fi să vedem partea bună a situațiilor de blocaj, nemulțumire, frustrare, aceasta este că suntem atenți la noi și nevoile noastre, sesizăm că ceva nu funcționează. Poate învățăm cum să nu mai ajungem în astfel de situații, ceea ce este o lecție fabuloasă. Ok, după ce constați că ceva nu este în regulă ce faci? Citești, te informezi, mergi la cursuri/ședințe individuale. Numai că cheia este în altă parte: în ACȚIUNE, în A APLICA, în ASUMAREA RESPONSABILITĂȚII. Ai să spui că este evident, și chiar este, dar dacă ai fi cinstit/ă ai constata din experiență că nu este chiar așa. Sunt persoane care consideră că partea lor de muncă s-a terminat, restul fiind atribuită terapeutului sau trainerului. GREȘIT! Total greșit!

NIMENI NU POATE FACE NIMIC ÎN LOCUL NIMĂNUI!

Suntem crescuți în mentalitatea ca cineva să facă în locul nostru, să vină din urmă și să rezolve situațiile: când copii sunt foarte mici, părinții consideră că aceștia nu pot face lucrurile „așa cum trebuie”, iar mai apoi, s-au obișnuit să le facă ei și le fac mai repede/bine/complet, în timp ce copilului nu i se solicită nimic. Și așa, mult mai târziu, copiii deveniți adolescenți, și apoi adulți, rămân cu ideea că alții TREBUIE să facă lucrurile pentru ei, că lor totul li se cuvine, că ei trebuie serviți, că ei nu este necesar să se mobilizeze pentru că oricum este CINEVA care va rezolva situația. Au învățat sau au fost învățați să rămână într-o zonă de inactivitate din care sunt create numai așteptări, nu și rezultate. Sigur că nu este cazul să generalizăm, dar sunt situații din ce în ce mai frecvente. Una dintre caracteristicile copilului este: CURIOZITATEA. El are nevoia de a explora lumea care îl înconjoară tocmai pentru a o cunoaște, pentru a își forma o imagine mentală despre ce se întâmplă. O face prin SIMȚURILE sale: văz, auz, miros, gust, palpare (să pună mâna). Prin intermediul acestor simțuri, informațiile receptate din mediul extern sunt transmise spre sistemul nervos central și transformate în SENZAȚII. Pe baza senzațiilor din zona senzitivă cerebrală, el decide o ACȚIUNE: să observe în continuare, să asculte, să ducă obiectul la gură sau să îl îndepărteze, etc. Astfel își activează conexiunea cerebrală dintre ariile senzitive și cele motorii (ariile post- și pre- șanțul lui Rolando). Pornind de la acțiunile pe care le întreprinde, își formează EXPERIENȚA – și, ulterior, va ști că dacă face un lucru într-un fel obține un rezultat, dacă vrea un rezultat diferit trebuie să facă ceva diferit – pe principiul încercare – rezultat – încercare – alt rezultat, și tot așa în mod repetat. Apoi, își va dezvolta MEMORIA experiențelor trăite. Experiențele (plăcute/neplăcute) și amintirile vor determina COMPORTAMENTELE și ABILITĂȚILE personale, care sunt ca niște pietre de temelie pentru formarea ansamblului de: CONVINGERI, CREDINȚE, judecăți, SISTEME DE VALORI cu care individul va opera ulterior. Aceste pietre de temelie se formează IDENTITATEA. Din această trecere în revistă a proceselor mentale evolutive ne dăm seama de ce unii dintre noi știu cine sunt, ce doresc să obțină, încotro se îndreaptă viața lor, care sunt pașii pe care îi au de urmat și ce au de realizat. Alții știu câte ceva, iar alții habar nu au ce doresc în se întâmple în viața lor – știu doar că vor să aibă bani, casă, mașină și să se distreze! Robert Dilts este cel care a descris etapele formării identității umane pornind de la Piramida lui Maslow, pe care a modificat-o și a transformat-o în Niveluri neuro-logice ale schimbării, cele pe care le-am descris mai sus.

Cum te pot ajuta aceste informații?

Am să-ți prezint o variantă despre cum aceste informații îți pot utile pentru schimbările din viața ta – (la cursurile de NLP prezint mai multe – despre cursuri ai informații aici: Program NLP practitioner).

Pas 1. Definirea situației

Definește-ți cum dorești să fii. Te observi și constați ce nu-ți place acum în viața ta. Poate că te va ajuta și un articol despre Ariile vieții. Care sunt valorile și convingerile care te-ar ajuta să fii cine îți dorești să fii? Care ar fi abilitățile și comportamentele care te-ar susține să fii cine dorești? Care ar fi elementele din mediu care te-ar susține în demersul tău?

Pas 2: Schimbările

Ce schimbări ar trebui să faci în mediul înconjurător, în comportament, abilități, valori și convingeri ca viața să arate așa cum îți dorești.

Pas 3. Verificarea ecologiei schimbărilor

Dacă faci acele modificări, care sunt implicațiile pentru:
  • tine, familie, prieteni,
  • colegii de la lucru,
  • mediul înconjurător.
Dacă faci acele modificări, care sunt implicațiile pe termen:
  • scurt: sub un an
  • mediu (1-5 ani)
  • lung (5-10-15 ani).

Pas 4. Ca și cum

Acum te invit să îți imaginezi că schimbările au loc: pornind de la mediu, comportament, abilități, valori, convingeri – în această parte a exercițiului este util să închizi ochii și să simți, să vezi, să auzi, eventual să miroși cum schimbările se instalează în corp, astfel încât schimbările să fie ancorate și în corp, nu numai în minte! De multe ori nu ni se întâmplă ce ne dorim pentru că totul rămâne numai la nivel de creier fără să existe corelarea minte – emoții – corp. (ai aici o perspectivă foarte interesantă despre acest complex )

Pas 5. Repetarea și fixarea = CEA MAI IMPORTANTĂ ETAPĂ

Dacă doar te gândești la ceea ce îți dorești sau faci numai câțiva pași spre obiectivul tău, NU ai cum să îl atingi. Repetarea presupune un minim de 29-35 zile, dar NU SUNT SUFICIENTE: este necesar să se formeze noi conexiuni nervoase prin care să circule impulsul nervos, să existe o capacitate locală de a forma neurotransmițători. Ori toate aceste aspecte necesită timp pentru FORMARE și apoi pentru STABILIZAREA circuitului informațional = 29-35 zile + repetare zilnică minim 5-6 luni! Din experiența personală, recunosc că nu este un proces rapid, dar este minunat când ajungi la finalul călătoriei. Timp zilnic de lucru: aproximativ 10 minute. Este indicat să se lucreze maxim 3 elemente de schimbare zilnic, pentru ca mintea subconștientă (cea care va înmagazina toate informațiile și le va transforma în automatisme) să înțeleagă ce este important pentru tine: dacă astăzi lucrezi 5-6 elemente pe care vrei să le schimbi la tine, apoi faci o pauză de 2-3 zile, apoi iar lucrezi, iar pauză, ceea ce îți dorești nu va avea cum să devină automatism pentru că nu este CONSTANT și SISTEMATIC antrenat! Este ca și cum cineva face 10 antrenamente și apoi are pretenția să concureze la Olimpiadă! Și ca să experimentezi zilnic, minim 10 minute, timp de 5-6 luni înseamnă să ieși din ZONA DE CONFORT: este situația sau poziția în care persoana se simte în siguranță, în control, competentă, cu reacții previzibile. Această zonă este formată la rândul ei din alte subzone:
  • zona în care suntem înghețați, blocați, prizonierii propriilor obiceiuri și ai gândurilor repetitive – zona care conduce spre „moartea emoțională a individului”,
  • zona în care ne complacem – ne este bine acolo, ne facem că facem,
  • zona de confort lărgită care le include pe primele și care este o iluzie în care trăim și în care ne autoamăgim.
În afara zonei de confort, există ZONA DE ECHILIBRU, de CREȘTERE, de EVOLUȚIE. Uneori ieșim afară din zona de confort, ne mobilizăm să facem un proiect, reușim sau nu, dar căpătăm experiență și asta face să creștem și să ne extindem zona de confort, să evoluăm ca ființe. ZONA DE PANICĂ este dincolo de zona de echilibru, creștere, evoluție, și implică risc, necunoscut, lucruri/situații neașteptate, experiențe neplăcute, judecată, critică – este zona care generează stres, anxietate. Este în general zona pe care o evităm, de care fugim și în care nu ne dorim să ajungem, pentru că de fapt este zona în care nu mai avem control și de fapt nu ne simțim siguri că vom gestiona situația.

Cum aș putea să ies din zona de confort?

Înainte de orișice, întreabă-te:

Vreau sau nu să fac pași în afara zonei de confort?

Se poate să îți răspunzi că NU, și atunci nu are rost să mai citești în continuare. Dacă răspunsul este DA, uite câteva întrebări orientative care pe mine mă ajută. După ce ai să le citești, am convingerea că le vei găsi pe cele potrivite pentru tine! Ce mă face să stau în zona de confort? Ce doresc să învăț nou? În afara zonei de confort are loc procesul de învățare. Trebuie să te antrenezi sistematic pe a ieși din zona de confort – prin învățare zilnică, să citești ceva nou, să urmărești un audio nou, să practici alte tipuri de exerciții fizice, să îi urmărești pe cei pe care îi admiri pentru ideile pe care le pot aduce în viața ta. Ce am nevoie acum? Cum mă simt acum? Cum îmi doresc să mă simt? Ce m-ar ajuta? Cum aș putea face diferit? Ce am învățat din ce s-a întâmplat? Care sunt stimulii emoționali la care reacționez? Care sunt pașii care m-au condus la acest rezultat? Ce înseamnă pentru mine inconfortabil? Care sunt limitele mele de confort? Cum aș putea ieși din aceste zone? Care sunt ariile din viața mea pe care le pot îmbunătăți? În care dintre ariile vieții mele am stagnat ca evoluție? (În care dintre ariile vieții am făcut cele mai puține schimbări?)

“Tot ceea ce ne dorim este de partea cealaltă a fricii!” Jack Canfield

În final, ca o concluzie: – evoluția vine numai din afara zonei de confort, și mai ales din așa zisele greșeli (în NLP spunem că nu există eșec, ci numai feed-back: dacă faci ceva și nu obții rezultatul dorit, înseamnă că este timpul să alegi o altă cale) – în zona de rutină, confort nu este prezentă pasiunea pentru ceea ce faci – în afara zonei de confort devii mult mai înțelegător cu ceilalți, pentru că perspectivele se lărgesc, capeți o altă înțelegere – dobândirea clarității prin schimbarea perspectivei – dobândirea unor abilități de care nu știai că ești capabil – creșterea încrederii în sine, redobândirea respectului personal – și toate conduc spre o minte centrată și liniștită, de care să te servești eficient. Până data viitoare, Zile magice, cu drag!           Paula P.S. Nu uita să îmi trimiți un feed-back-ul legat de articol sau de un subiect care este important pentru tine. Mulțumesc!

2 comentarii la „Cum faci trecerea de la Zona de confort spre Evoluția (Dezvoltarea) personală”

  1. Foarte adevarat!Este greu sa iesi din zona de confort,cînd zilnic esti stresat,te îngrași avind in fata mereu mîncare mai puțin sănătoasă.

    • Dacă este greu sau ușor dă facem ceva depinde numai de noi și de ceea ce ne propunem.
      Stresul are foarte mare legătură cu presiunea pe care tot noi o punem asupra noastră, cu modul în care ne setăm obiectivele, de cum ne permitem să percem situațiile.

Lasă un comentariu

Share129
+1
Share