|

Drumul spre iad este pavat cu mulți de DACĂ!

()

Timp de parcurgere: 5 minute

Poți asculta materialul înregistrat aici:

Ai observat că trăim la/în umbra părerilor celorlalți?

Ți-au trecut prin minte întrebări de tipul celor de mai jos:

Dacă nu fac bine?
Dacă nu este potrivit pentru mine?
Dacă nu sunt suficient de bun/ă?
Dacă nu voi face față?
Dacă nu voi avea un job?

În timpul ședinței de coaching de aseară tânăra cu care lucram îmi povestea cum îi este teamă să publice articolele pe care le scrie de teamă că nu sunt „suficient de bune” și că ar putea fi criticată în legătură cu ceea ce a scris: Cum vor fi primite articolele?

Teama ei cea mai mare era: Dacă ceea ce scriu nu va fi pe placul cititorilor?

Și m-am amintit de cei cu care am lucrat în ultima perioadă și…………am constat că la toți apărea, într-o formă sau alta, lipsa de ÎNCREDERE ÎN SINE. Mai ales în vremurile pe care le trăim, este întreținută această neîncredere în noi și în potențialul nostru.

Și atunci mi-am dat seama că de când suntem copii NI SE CREEAZĂ DEPENDENȚA DE PĂRINȚI, de părerea celor din jur, de ceea ce comentează ceilalți, de alții. Când suntem sugari, părinții ne îngrijesc, ne dau să mâncăm, ne scot la aer. Este normal – pentru că suntem ființe care la acele momente nu ne putem îngriji, nu putem avea de grijă singuri de noi. Dar, pe măsură ce creștem, lucrurile rămân așa – într-o dependență de părinți. În loc ca aceștia să ne învețe cum să ne descurcăm singuri, să căutăm soluții, să experimentăm, ei ne dau „mură în gură”, ”totul de-a gata” – ceea ce seamănă foarte mult cu atitudinea de hiper-protecție, dar care privează de propriile experiențe. O mămică în spunea că face lecții cu copilul de clasa a VIII-a pentru ca să ia note bune și astfel să poată ajunge în clasa pe care și-o dorește pentru că altfel va suferi! Acesta este un exemplu de hiper-protecție, care sacrifică experiențele copilului pentru o dorință de moment, dorință efemeră și care după ce este satisfăcută este urmată de ce?

Vreau să spun că uneori este necesar să evaluăm, noi părinții, dacă ceea ce facem AJUTĂ REAL COPILUL pe termen mediu și lung, dacă îi oferă abilități ca să se descurce și FĂRĂ PĂRINTELE DE LÂNGĂ EL/EA, dacă îi cultivă calități pe care copilul se poate bizui mai târziu, dacă îl ÎNVAȚĂ să gândească sau NUMAI îi oferă pe moment (adică, dacă îl învață  să pescuiască sau numai îi oferă peștele pentru O SINGURĂ MASĂ!)

În afară de DEPENDENȚA CULTIVATĂ, suntem educați în „SPIRITUL COMPETIȚIEI” încă de când începem să socializăm, și nu exagerez: urmăriți, în parcuri, tinerele mămici cum se laudă cu ce face copilul lor, câte poezii învățate mecanic reușesc să spună, câte kilograme au copii, ce mănâncă, cât dorm. Credem noi că dialogurile de acest fel nu se impregnează în câmpul energetic al copiilor?

Sau de câte ori nu ați auzit întrebarea: „Da’ cutare din clasă ce notă a luat? Dar ce de el/ea poate și tu nu poți?”- întrebări carenu fac decât să accentueze stările de: nu sunt suficient de bun/ă, nu merit, nu pot, nu știu, nu are rost etc.

Când ajungem deja adulți, competiția face să uităm să trăim momentele așa cum se întâmplă; în loc de asta, noi le trăim așa cum ne așteptăm să fie, și – ca urmare – rezultatul comparației dintre realitate și planul mental este unul frustrant și se adaugă celorlalte emoții negative pe care le găzduim și le amplificăm.

Pe aceeași temă poți citi și: Părinți emoționali și copii copy-paste.

Tot ceea ce se petrece în viața noastră este pentru și despre fiecare dintre noi. Evenimentele și situațiile prin care trecem sunt pentru a ne ajuta să învățăm, să evoluăm și să ajungem la nivele superioare de înțelegere. Ca să se întâmple asta, este necesar să „NE LOCUIM CORPUL ȘI MINTEA”, adică să fim „ACASĂ ȘI PREZENȚI”. Dacă suntem preocupați să facem ceea ce doresc cei din jurul nostru, să le facem pe plac, să îi mulțumim pe ei, să fim ca ei, pur și simplu ne „pierdem” pe noi – singurii pe care îi putem „controla” și „face să……ceva anume”.

Dacă suntem mereu în reguli, în minte sau în Ego pierdem tocmai mesajele de la viață, de la corpul nostru sau de la emoțiile noastre.

Același lucru se întâmplă dacă trăim în umbra întrebărilor:
Dar dacă nu mă place?
Dar dacă nu va fi pe placul lui X sau Y?

Atunci când nu suntem „acasă”, deschidem larg poarta îmbolnăvirilor – frica este una dintre emoțiile care paralizează, scad imunitatea, ne blochează gândurile logice; FRICA ne ÎNGHEAȚĂ – pe această temă a legăturii Boală – Emoție sunt multe articole, dintre care ți le sugerez mai jos pe cele mai recente; și nu uita ca  după ce le citești să te abonezi la Newsletter, pentru că primești și tehnici de schimbare a stării, meditații sau alte tehnici și metode care să îți facă viața mult mai bună:

Ca să reușim să avem grijă de propria persoană putem folosi o întrebare extrem de utilă și simplă, în același timp:

Eu sunt mulțumit/ă de starea pe care o am ACUM?

În funcție de ce răspund, pot urma pași simpli:

DANU
Atunci continui ceea ce făceam,
caut o cale de amplificare starea de moment
Mă întreb:
Ce pot să schimb?
Cum pot schimba?
Este în puterea mea să fac aceste schimbări?
Ce pot aduce suplimentar și benefic în viața mea?

Ca să poți sta de vorbă cu tine, este NECESAR SĂ FIE LINIȘTE în jurul tău.

Liniștea nu se referă la absența ZGOMOTELOR, ci la a nu mai permite regulilor și părerilor celorlalți să vină peste noi – acesta este adevăratul bruiaj, tumultul care ne distrage, vacarmul de tip „fata morgana” spre care ne îndreptăm, vorbele fără conținut și logică, gălăgia obositoare și vlăguitoare.

Este posibil ca să nu ne placă interiorul, pentru că nu este pe placul nostru modul în care „l-am dotat”. În loc să ne întrebăm de ce nu ne place, preferăm să abandonăm acel „interior”, singurul pe care îl avem la dispoziție, care să ne susțină sau care să ne ofere resursele de care avem nevoie.

Nevoia de validare exterioară (ești important, ești bun, contezi pentru mine) apare pentru că NOI suntem cei care NU ne validăm – suntem obișnuiți să NI SE SPUNĂ, când am putea să NE SPUNEM; avem nevoie SĂ AUZIM pe alții spunându-ne în loc SĂ O FACEM NOI.

Ce ar fi să îi învățăm pe copii că ei POT FILTRA informațiile și pot decide ce să facă, și să îi încurajăm să ia propriile decizii?

Preferăm să cultivăm în copii noștri mai degrabă frica, teama, supărarea, tristețea în locul bucuriei, fericirii și curajului de a merge mai departe indiferent de ce se întâmplă.

Am fost educați că tot ceea ce contează este ceea ce se vede, când în realitate tot ceea ce NU SE VEDE este ceea ce ne „locuiește” și face parte din PĂSTRAREA INTEGRITĂȚII SUFLETULUI. Puterea de a trece peste obstacolele și piedicile pe care ni le pune viața vine din NEVĂZUTUL INTERN, și nu din PĂRERILE TRECĂTOARE ALE CELOR DIN JUR.

Nu suntem crescuți în cultura lui „ÎMI DAU VOIE” să experimentez și la final, când trag linie SĂ MĂ BUCUR DE MULȚUMIREA parcursului, de BUNA DISPOZIȚIE produsă de ceea ce s-a declanșat în interiorul nostru, de VESELIA ȘI VOIOȘIA noilor trăiri.

Nu suntem crescuți în cultura lui ÎMI ASUM PROPRIILE EXPERIMENTE, EȘECURI, NEREUȘITE, REZULTATE diferite de ceea ce îmi doresc.

Și revin la ceea ce îmi spunea aseară tânăra căreia îi era teamă să publice ceea ce scrisese cu drag și pasiune: Dacă ceea ce scriu nu va fi pe placul cititorilor?

Atunci când lipsa de încredere sau îndoiala se cuibăresc în noi, este necesar să apelăm la câteva întrebări care să ne aducă aminte cine suntem și care ne sunt reperele:

Pentru cine crezi că se întâmplă ce se petrece în viața ta?
Ție îți place ce scrii/compui/faci?
Dacă ceea ce ai scris ar fi scris de altcineva, iar tu ai citi, ți-ar place mesajul?

„Valoarea ta nu scade doar pentru că ceilalți nu sunt în stare să îți vadă meritele, contribuția, calitatea!”

Și nu uita să te abonezi la newsletter, din formularul de mai jos, sau la canalul meu de youtube.

Cât de mult te-a ajutat acest articol?

Click pe steluță și votează articolul!

Votul mediu / 5. Număr voturi:

Niciun vot până acum! Fii prima care votează acest articol.

Similar Posts

2 Comments

  1. stiu ca este off topic dar chiar as vrea sa stiu parerea dvs despre covid si daca se poate despre vaccinurile pentru covid care se pregatesc sa vina si in tara la noi. Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *