Cum întrerupem mâncatul emoțional?

Timp de citire: 8 minute

Poate că de ceva vreme te „lupți” cu câteva kilograme în plus care se „încăpățânează să te părăsească” sau poate că ai auzit persoane din jurul tău care vorbesc despre așa ceva. Nu am să îți recomand diete sau rețete miraculoase, nu sunt medic nutriționist. Însă vreau să vorbim despre:

MÂNCATUL EMOȚIONAL

și despre faptul că

schimbarea modului de gândire nu este una opțională,
ci o necesitate care stă în puterea ta.

Poate că vei gândi că glumesc pentru că ai mai încercat de multe ori și nu ți-a reușit.
NU, nu glumesc, hai să îți arăt cum poți să faci schimbarea mentală.

Zilele trecute, cineva mi-a cerut părerea despre o emisiune în care o nutriționistă vorbea despre regulile generale de care să ținem cont când slăbim. Brusc, a apărut în mintea mea o întrebare care nu avea legătură cu subiectul:

Ce reprezintă alimentele pentru tine, Paula?

A fost un mare uauuu! Recunosc că nu m-am gândit niciodată la alimente în acest fel, dar șirul de gânduri declanșat a fost punctul de plecare pentru ceea ce vei citi mai jos: există persoane care mănâncă pentru că organismul lor a epuizat rezervele energetice – au muncit fizic sau intelectual suficient de mult/intens încât și-au epuizat combustibilul energetic. Și mai există o a doua categorie de persoane, care mănâncă emoțional.

Înainte de a citi mai departe, drag(ă) prieten(ă), ia-ți un pic de timp și gândește-te:

Ce sunt alimentele pentru tine?
De ce mănânci?
Cât și când mănânci?
Preferi să mănânci singur/ă?
Ce obiceiuri alimentare ai?
Ce alimente preferi?

Ai intuit perfect că nu există răspunsuri corecte sau incorecte. Fiecare a răspuns prin propria sa reprezentare despre ce reprezintă mâncarea – mâncatul.

Poate că întrebările au scos la iveală niște informații pe care anterior nu le-ai observat sau poate că ai remarcat niște obiceiuri legate de alimentație.

Poate că, pentru tine, alimentele sunt numai o sursă de energie sau poate una de plăcere, o recompensă, o formă de socializare, un mod prin care să îți exprimi iubirea/recunoștința.

Indiferent de cum ai răspuns la întrebările de mai sus, aș vrea să fie clare diferențele dintre cele două tipuri de foame cu care ne putem confrunta, așa că am sintetizat informațiile:

Foamea fiziologică

Foamea emoțională

– se instalează treptat       – poate fi „păcălită” cu un pahar cu apă – poate să mai aștepte dacă faci ceva care este super fain pentru tine sau foarte urgent – este deschisă la „oferte”, nu este imperativă (adică, poți mânca ceea ce este, fără mofturi) – o resimți în stomac – când simți că stomacul este aproape plin, ai tendința să te oprești – după ce mănânci, simți o stare de bine, bucurie, relaxare

– se instalează brutal, pe neașteptate (nu este neapărat ora mesei), fără semne premonitorii (ușoare ”ghionturi” prin stomac) – nu poate fi păcălită cu nimic, nu cedează – senzația de disconfort resimțită în corp este acută, crește în intensitate – este însoțită de o necesitate imperativă de un anumit aliment   – o poți localiza în diferite părți ale corpului (revin cu explicații mai jos) – chiar dacă simți că nu mai ai loc în stomac, îți place ceea ce consumi deci, continui să mănânci însă tot nu te saturi – după ce ai mâncat îți reproșezi că ai mâncat, te simți vinovată/vinovat, îți este rușine de tine și de corpul tău, te simți ca ultimul om care nu are pic de voință

Ce declanșează foamea emoțională?

• Stări, sentimente, emoții: stres, supărare, furie, supărare, anxietate, plictiseală, lipsă de ocupație (concediu), aniversări, sărbători
• Locuri: mergi în locuri încărcate de amintiri pe care dorești să le retrăiești
• Persoane: asociezi o persoană cu starea de bine – când mergi la părinți la masă, mănânci mai mult, chiar dacă nu îți este foame, pentru că îți aduce aminte de ce bine era în copilărie
• Acțiuni/obiceiuri incorecte: ai cumpărat/gătit prea mult și nu vrei să arunci, obișnuința porțiilor de mâncare mari, recompensa pe care adulții o oferă unui copil care a fost „cuminte” sau care a făcut ce se așteptau ei să facă, socializare.

Deci, foamea emoțională are la bază o EMOȚIE – 40% dintre cei care nu reușesc să dea jos kilogramele dorite de fapt ar fi necesar să își gestioneze emoțiile, știai?

Scopul articolului de astăzi nu este teoria, ci aspectele practice.

Așa că hai să vedem ce se poate face – îți ofer o perspectivă mai puțin întâlnită.

Noi, ca ființe, suntem formați din mai multe corpuri: fizic, emoțional, mental, cauzal, spiritual, atmic, etc. Dintre acestea, corpul fizic este cel mai bine studiat pentru că este material, poate fi identificat ușor prin cele 5 simțuri, despre el știm mai multe, este locul în care apar diferite tipuri de boală când ceva nu funcționează corespunzător. Cine se ocupă de refacerea fizică? Medici, asistente medicale, infirmiere (în spital), kinetoterapeuți, maseuri, osteopați, chiropracticieni, terapeuți.

Despre corpul mental, chiar dacă nu îl denumesc așa, se ocupă medicii psihiatri și psihologii, unii terapeuți.

De suferința corpului emoțional de multe ori nici nu suntem conștienți, ce să mai vorbim de tratament! Considerăm suferința ca normală, face parte din „călirea Spiritului”, „lasă că trece”, „toți au trecut prin asta”, „dacă nu suferi, nu înțelegi situația”, „băieții nu plâng”, „acesta nu este comportament pentru o fetiță” și alte astfel de mentalități care nu fac decât să suprime orice fel de manifestare emoțională. Am spus-o și cu alte ocazii: nu avem educația emoțională care să ne pregătească pentru o viață de calitate, învățământul este numai o „dresare mentală” (bună numai pentru un segment al vieții) și nu are nici o legătură cu ce abilități ne sunt necesare pentru a aduce calitatea trăirii în viața noastră.

Pentru că nu există o EDUCAȚIE EMOȚIONALĂ și pentru că noi, oamenii, avem tot felul de reacții emoționale la ceea ce ni se întâmplă, ajungem să acumulăm și reprimăm emoțiile. Atât timp cât ele nu au fost procesate și mesajul care le-a generat nu a fost învățat, emoțiile nu sunt decât ASCUNSE, fără să dispară. Deci, ele rămân și ne erodează în tăcere liniștea interioară. Și ca să fie și ele, emoțiile, băgate în seamă, se manifestă cum pot: de ex. mânia – pietre la fiere, suferință hepatică, închiderea în fața iubirii – hipertensiune arterială, etc – mai demult am scris un articol despre emoții din perspectiva Medicinii Tradiționale Chineze în care explic ciclurile de emoții constructive și distructive – îți las aici link-ul ca îți fie mai ușor; ai ocazia, când ajungi pe site, să te înscrii și la newsletter ca să primești informații noi, unele preferențiale, numai pentru cei abonați:

https://pauladrosescu.ro/cum-actioneaza-emotiile-asupra-starii-de-sanatate/

Cu alte cuvinte, corpul ne dă mesaje pe care noi nu știm să le interpretăm. Nu este vina nimănui că nu știm, că nu am fost educați, dar după ce citești acest articol nu mai ai nici un motiv să nu INTRI ÎN CONTACT CU TINE, Ființa minunată care ești, dar care nu te percepi așa pentru că ești acoperită de toate regulile sociale posibile!

Concret, ce poți să faci?

Pas 1: să intri în contact cu emoțiile tale!

Teoria sună cam așa: există mulți autori care s-au ocupat cu studierea emoțiilor și a reacțiilor rezultate din acestea. Unele date și studii sunt convergente, altele nu. O imagine destul de completă a stărilor și trăirilor emoționale a oferit Steven J. DeRose în articolul său The Compass DeRose Guide to Emotion Words unde descrie nu mai puțin de 800 de cuvinte în limba engleză care descriu emoțiile! Stai, nu dezarma, că facem ca lucrurile să fie mult mai simple.

Există o unanimitate care acceptă că există emoții de bază din care apoi, rezultă altele:

• Robert Plutchik: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dezgust, Surpriză, Încredere, Anticipație
• Paul Ekman: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Dezgust și Surpriză
• W. Gerrod Parrott: Bucurie, Tristețe, Frică, Mânie, Surpriză, Dragoste.

Sau pe scurtătură: de mai multe ori pe zi, verifică ce simți – întreabă-te:

Ce simt acum în legătură cu ce se întâmplă?

Pune eticheta emoțională pe care o consideri tu valabilă pentru tine, nu ce spun ceilalți că ar trebui să simți!

Pas 2: Exercițiu de respirație: „DA”!

Respirația corectă și amplă conectează inteligența corpului cu cea a minții, astfel ajungem la emoțiile care ne vorbesc, dar pe care nu le auzim din cauza zumzetului continuu al gândurilor.

Dr. Gay Hendricks în cartea „Conscious Breathing” face următoarea afirmație: „Când trăim o emoție puternică, prima reacție este să nu respirăm. Este un reflex de protecție de tip „luptă și fugi” declanșat de sistemul nervos. Imediat după aceea, suntem inundați de adrenalină, iar sistemul nostru nervos simpatic intră în acțiune determinând ca inima să bată cu putere și respirația să se precipite.” Cu alte cuvinte, lipsa respirației favorizează „acumulările” emoționale.

Îți propun un exercițiu de respirație cu care nu te-ai mai întâlnit:

RESPIRAȚIA „DA”:

Te așezi pe scaun – fără să îți sprijini spatele – și timp de:

• inspir timp de 6-7 secunde + ridic numai fruntea (capul) spre cer + tragi umerii în spate + accentuez curbura lombare = este o deschidere a toracelui, este ca un fel de DA spus Universului
• expir timp de 6-7 secunde + lipesc bărbia de piept + rotunjesc întreg spatele și las umerii să cadă în față
• Repeți 7 cicluri (un ciclu = inspir + expir)

Ca să îți fie mai ușor, poți pune mâna stângă pe piept și palma dreaptă pe abdomen – astfel vei conștientiza mai ușor mișcările de apropiere și de depărtare a mâinilor, implicit mișcarea toracelui și spatelui.

Fă-ți o scanare a corpului și constată cum te simți la începutul exercițiului, pe parcurs și la final.

Pas 3 Dizolvarea emoțiilor negative/ a senzației de foame, a stresului, anxietății

Adu-ți aminte de o situație în care ai simțit îngrijorare, anxietate.

Cu gândul la acea situație, începe un nou set de 7 inspir + 7 expir, după modelul descris la punctul 2. Pe măsură ce „respiri” situația, o și vezi/simți cum se dizolvă, destructurează, atenuează, diminuează.

Am început cu îngrijorarea și anxietatea pentru că acestea se resimt în spațiul dintre stern și stomac și pot fi foarte ușor confundate cu senzația de foame fiziologică!

Astfel poți face diferența dintre foamea fiziologică și cea emoțională… Foarte simplu, nu este așa? Poți practica ? Fă acest exercițiu ori de câte ori ai senzația de foame și vei vedea ce se întâmplă – te rog să îmi lași un comentariu și să împărtășești rezultatele cu noi. Mulțumesc!

Pas 4 Dizolvarea oricărei situații emoționale negative – facultativ

Poți să faci acest pas dacă pe lângă foamea emoțională mai simți și alte emoții: tristețe (ca o apăsare în torace), stres (umeri și gât încordați), frică (senzația de frig la spate)  – citește articolul pe care ți l-am recomandat, uite mai pun încă odată link-ul aici:

https://pauladrosescu.ro/cum-actioneaza-emotiile-asupra-starii-de-sanatate/

Pasul 4 constă în a repeta ce ai făcut la Pasul 3 concentrându-te pe cealaltă emoție pe care o resimți, doar atât de simplu!

Pas final: mulțumește-ți ție că ți-ai dat voie să intri în contact cu tine și că ți-ai permis să îți aloci timp pentru Sufletul Tău!

Îți aduc aminte de ce îți scriam inițial, scopul acestui articol a fost de a te susține în
schimbarea modului de gândire și
conștientizarea faptului că totul depinde de tine, ai puterea necesară de a face acest lucru.

După ce aplici ceea ce am împărtășit cu tine, te invit să lași un comentariu – mulțumesc!