Cum parcurgi drumul de la TINE spre TINE?

Timp de citire: 9 minute
Timp de cugetare: cât îți vei da voie

„Adevărata călătorie a descoperirii, adevărata Fântână a Eternei Tinereți
nu înseamnă a căuta tărâmuri noi,
ci a vedea cu ochi noi,
a privi Universul prin ochii altei persoane,
prin ochii a sute de alți oameni,
a privi sutele de universuri pe care fiecare dintre ei le privește,
care sunt fiecare dintre ei……”
Marcel Proust

Articolul acesta este pentru tine dacă:

• a existat măcar un singur moment în care ai simțit că nu ai suficienți bani, resurse, afectivitate, apreciere, că prietenilor tăi nu le pasă de tine
• te simți blocat la locul de muncă și nu reușești să-ți accesezi creativitatea
• ai sentimentul acut că tot ceea ce faci/întreprinzi este în zadar, că nu ești suficient de bun
• când te uiți în jur și instantaneu te compari cu cei pe care îi consideri mai buni.

Există diferite tipuri de visuri, așa cum există tot felul de modalități distincte de a le realiza.
Fundamental ne-am născuți fericiți – un copil nu are conștiința greșelii, el explorează, testează, reface, încearcă din nou și din nou, dar toate le face din starea de bucurie, de fericire, de uimire și din curiozitate.

Ulterior, încep, încet-încet să apară vălurile convingerilor, credințelor, limitărilor și spuselor altora, cu care ne acoperim.
Și, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât mai mult suntem convinși că ceea ce știm este adevărul și nu mai apare dorința de a verifica, de a analiza, de a gândi noi, cu mintea noastră. Așa, prin nebăgare de seamă, ajungem prizonieri în propria minte, o lume a gândurilor în care nu mai au loc Sufletul și Inima.

În acest context, cum ne vom manifesta?
Este clar că nu vom valorifica potențialul pe care îl avem.
Mai mult, nu ne vom manifesta plenar pe noi așa cum suntem, ci amputați de vălurile prin care privim și care ne fac să acționăm hipnotizați.

În viața fiecăruia dintre noi apar momente când lucrurile nu merg de loc așa cum ni le dorim.
Și facem eforturi să ieșim din zona respectivă.
Când ne zbatem, cel mai adesea ne raportăm la valori care sunt externe și care nu se potrivesc cu ceea ce suntem cu adevărat în interior.
Coachingul transformațional este un proces de explorare din exterior spre interior, prin care se reface contactul cu INTERIORUL – este scos din nou la lumină.

În Cursul de Miracole am găsit o afirmație foarte frumoasă:

„Toate Miracolele implică o schimbare în percepție!”

Dacă te găsești în punctul în care ai ajuns la concluzia că ai nevoie de ceva care să-ți schimbe viața în mai bine, PASUL URIAȘ și cel mai important pe care poți să îl faci este:

PASUL 1. SĂ TE ÎNȚELEGI CUM GÂNDEȘTI
și să ÎNȚELEGI CUM FUNCȚIONEZI.

Dacă nu faci acest pas uriaș, nu ai cum să faci schimbări care să fie de durată.

Sigur că poți obține niște rezultate prin copierea a ceea ce vezi sau ți se vinde ca fiind valabil, dar nu va fi o schimbare de durată, profundă, care să nu dispară rapid și în urma căreia să constați că ai revenit în locul din care ai plecat.

Pasul acesta este necesar și pentru Sufletul tău, care are nevoie „să fie văzut” – de multe ori mergem adormiți prin viață, nu ținem cont de INTUIȚIE și de mesajele de la SUFLET și acționăm numai din perspectiva regulilor impuse de familie/societate.

Ce implică acest pas?

Uite câteva elemente:

1. să învățăm să ne analizăm gândurile și modul în care ajungem la concluzii, în care luăm decizii – Care îmi sunt gândurile în cea mai mare parte a zilei?
2. Pe ce bază luăm decizii, sau cum tragem concluziile? Ne informăm înainte, sau luăm de bun ce ni se spune, știm care ne sunt valorile și care sunt top 5 atribute de personalitate de care am nevoie ca să fiu un om integru?
3. Gândurile pe care le tot gândesc îmi aduc ceva în plus, sau mă conduc spre aceleași stări emoționale pe care le-am mai trăit și care nu mi-ai fost utile?
4. Ce nu este în regulă în momentul de față?
   Ce nu-mi aduce confort?
   Ce cred despre situația în care mă aflu?
5. Cum mă simt?
6. Ce simt? – întrebarea are legătură cu emoțiile pe care le simt
7. Ce stare am?
8. Ce îmi transmite starea pe care o resimt?
9. Mă doare fizic ceva, sau este o durere a Sufletului?
10. Simt tensiune în corp?
11. Ce m-a făcut să-mi pierd bucuria?
12. Ce pot să fac ca să ajung înapoi în energia bucuriei?

Așa cum ai observat primele 3 întrebări se adresează mentalului pentru ca să înțelegem modul în care gândim, analizăm, decidem.

Întrebările de la 4 – 12 au ca obiectiv refacerea legăturii dintre minte și corp – marea problemă a multor oameni este tocmai pierderea profundei

LEGĂTURI DINTRE MINTE – INIMĂ – CORP

și în același timp, aceasta este

CHEIA REFACERII STĂRII DE SĂNĂTATE, ȘI A UNEI STĂRI DE BINE.

Întrebările sunt unele orientative – simte-te liber/ă să adaugi sau să scoți ceea ce este potrivit pentru tine, dar inițial parcurge-le așa cum sunt ele scrise; nici nu știi ce beneficii vei avea! Testează, nu mă crede pe cuvânt!

După ce ai verificat cum este pentru tine și ai simțit efectele, poți să le adaptezi. Spor!

Întrebările de mai sus te ghidează spre ÎNȚELEPCIUNEA TA INTERIOARĂ și îți vor reda puterea de a îți aborda viața așa sinuoasă cum este ea – cu suișuri și coborâșuri, dar cu tine la cârma ei.

Uneori putem să ne ridicăm singuri, alteori avem nevoie de un Coach.

Ce poate să facă un Coach?

În câteva cuvinte: te poate însoți în călătoria ta dintr-un punct în altul, spre ceea ce îți propui, dar poate să dea profunzime ființei care ești, să te conducă spre Înțeleptul din tine și să te (re)conecteze cu Intuiția ta.

De ce uneori nu ne descurcăm singuri?
Pentru că suntem implicați emoțional în proces și privim prin văluri. Dacă un struț stă cu capul în nisip poate vedea Soarele? Este cam așa și cu noi, oamenii: privim printr-o fereastră fooooooarte murdară viața, și spunem că viața este nașpa!

Atunci când lucrez coaching, o fac în etape:

Etapa 1 – etapă punctuală: De multe ori ni se întâmplă să dorim să schimbăm punctual niște lucruri: să gestionăm o relație cu o persoană dificilă, să ne menținem motivația, să nu mai amânăm, să obținem o slujbă nouă mai bine plătită, să depășim o frică (de examen, eșec, avion, etc.), să ne recăpătăm încrederea în noi, etc. Acestea sunt situații punctuale pe care putem să le abordăm în coaching, după care viața își reia cursul în aproximativ aceiași parametri pentru că schimbările au fost minime.

Etapa 2 – etapa cauzei principale: Sunt situații în care oamenii vin pentru o situație punctuală, pentru ca ulterior să identifice că ar fi utilă dezvoltarea unor abilități într-un anumit domeniu.

Etapa 3 – etapa privirii de „vultur”, de ansamblu: Există oameni care după ce au parcurs primele două etape doresc să ajungă la modificări profunde, care să pornească de la zero modul lor de a fi și acționa. Aceasta este categoria care ajunge la adevăratul potențial și împlinire.

Dacă ar fi să folosesc o metaforă, ea ar suna cam așa:

• cumperi un apartament, faci curat și te muți = Etapa 1
• cumperi un apartament, dai un var simplu și te muți = Etapa 2
• cumperi un apartament, îl zugrăvești, înlocuiești tâmplăria, schimbi yalele, cumperi mobilă nouă și te muți = Etapa 3

În cartea The Inside-Out Revolution scrisă de dr. George Pransky acesta descrie foarte special procesul acesta etapizat astfel:

„Cu toții avem momente de claritate mentală și stare de bine, chiar și momente de geniu absolut. Până și în extreme ale bolilor mintale, fiecare pacient are momente de „normalitate”, independent de severitatea tulburării sale. La un nivel personal, cu toții am avut inspirații și soluții ce păreau a se ivi de nicăieri pentru a ne salva dintr-o situație. Uneori, înțelepciunea copiilor noștri trece mult peste nivelurile înalte de bunăstare, grație și speranță apărând în momente de criză. Ar trebui, prin urmare, să fie la fel de evident că potențialul uman pentru aprecierea vieții, claritate mentală, creativitate și satisfacție în relații este considerabil mai înalt decât cel manifestat în viața noastră de zi cu zi.
Pe măsură ce ne trezim către propria „scânteie interioară”, începem să ne mișcăm în lume cu mai multă ușurință și cu un simț mai redus de condiționare în ceea ce privește încrederea și starea de bine. Deși împrejurările vieții noastre pot încă părea încâlcite uneori, oamenii nu pot să nu observe o scânteie în ochii noștri, precum și o senzație încântătoare în prezența noastră.”

Conștientizarea modului în care gândim și funcționăm este ca o RECONECTARE LA PROPRIA PERSOANĂ, este ca o întoarcere acasă sau ca o relocuire a propriei ființe.

Deci, Pasul 1 este despre CONȘTIENTIZARE: să te înțelegi cum gândești și funcționezi în situații punctuale, generale sau în ansamblu.

PASUL 2. SPARGEREA BARIERELOR MENTALE,
a PROPRIILOR MENTALITĂȚI

Noi nu suntem gândurile sau mentalitatea noastră. Este adevărat că uneori uităm de acest aspect, și ne identificăm cu ceea ce gândim, suntem, avem.

Noi suntem CEL/CEA care gândește – nu rezultatul gândirii, gândurile. Dacă privim din această perspectivă, atunci ar trebui să dispară atașamentul față de gând – dacă odată am fost capabil/ă de un șir de gânduri, cu siguranță că mai pot genera și altele, pe de o parte; și pe de altă parte, eu sunt cel/cea care le și poate schimba, le pot lăsa să plece sau să vină, pot decide dacă să le gândesc în continuare sau nu.

Dacă am avea exercițiul de a ne uita la gânduri ca fiind trecute, produse din trecut și speranțele/temerile/fricile legate de viitor, un moment care încă nu a venit, atunci vom observa că între cele două momente temporare există o singură constantă: EU, cel/cea CE SUNT ACUM. Și astfel ajung înapoi la mine și la ÎNȚELEPCIUNEA/SPAȚIUL mea INTERIOARĂ.

Ca o concluzie intermediară, după Pasul 1 de conștientizare a modului în care gândim și funcționăm, Pasul 2 reprezintă munca de „spargere” a barierelor și mentalităților.

PASUL 3. CREAREA DIN SPAȚIUL INTERIOR

După întoarcerea spre SINE, în SPAȚIUL INTERIOR, naturalețea cu care decurg lucrurile devine noua „normalitate”. Este un proces fără efort și fără presiune, în care zbuciumul mintal dispare.

Așadar, după conștientizarea gândurilor și a modului în care funcționăm (Pas 1), după munca de îndepărtare a barierelor mentale și a convingerilor, mentalităților (Pasul 2) s-a creat spațiu care să poată fi ocupat de ceea ce suntem cu adevărat și din care ne putem manifesta (Pasul 3).

La începutul articolului îți spuneam că acest articol este pentru tine dacă:

• a existat măcar un singur moment în care ai simțit că nu ai suficienți bani, resurse, afectivitate, apreciere, că prietenilor tăi nu le pasă de tine
• te simți blocat la locul de muncă și nu reușești să-ți accesezi creativitatea
• ai sentimentul acut că tot ceea ce faci/întreprinzi este în zadar, că nu ești suficient de bun
• când te uiți în jur, instantaneu și te compari cu cei pe care îi consideri mai buni.

Acum să vedem cum se aplică ce am scris la invitația de a citi articolul și care ar fi câteva soluții.

Dacă a existat un singur moment în care ai simțit……………….înseamnă că ai fost cu mintea în trecut sau în viitor, și mai puțin în prezent. Deci, va fi necesar să te recentrezi, recalibrezi și nu-ți permiți să mai mergi în astfel de zone.

Poate te întrebi dacă mie nu mi se întâmplă să-mi fac griji, sau dacă toți cei care vorbesc despre reușită, succes, bani nu au astfel de momente. Aș fi ipocrită să spun că nu am astfel de momente, dar atenție – sunt momente, nu perioade de timp. Adică imediat ce mă surprind că nu sunt ok cu mine sau cu emoțiile mele, mă opresc și „mă reconfigurez”!

Dacă te simți blocat la locul de muncă și nu reușești să-ți accesezi creativitatea este mai mult ca sigur că nu mai ești „acasă” în corpul tău și te-ai lăsat „sedus” de exterior. Relaxarea, o baie fierbinte, o carte bună, un film care să te lase cu răsuflarea tăiată, o masă gătită împreună cu prietenii, un copac pe care să-l îmbrățișezi, un desen animat la care să râzi copios, o oră de dansat prin casă, 30 minute de îngrijire a plantelor, niște covoare care pot fi bătute…….soluții sunt numai dacă îți aduci aminte de ceea ce îți face plăcere și te încarcă……. era o replică în cartea Pe aripile vântului în care Scarlett O’Hara își spunea când ceva nu era în regulă sau o supăra: „La asta am să mă gândesc mâine!”

Oare de ce ne gândim ASTĂZI la ce ne supără,
și MÂINE la ce ne face plăcere?

De reflectat!

Dacă ai sentimentul acut că tot ceea ce faci/întreprinzi este în zadar, că nu ești suficient de bun ………..oare chiar este în zadar?
Care sunt criteriile după care faci aprecierea?
Oare nu sunt niște repere externe cu care te compari?
Nu ești suficient de bun/ă în raport cu ce?
În ce moment s-a stabilit lucrul acesta?
Nu ești suficient de bun/ă sau comportamentul/reacția/abilitatea nu este suficientă?

De multe ori putem etichete generalizatoare asupra personalității când de fapt este vorba de reacții, comportamente, abilități care POT FI REEDUCATE/SCHIMBATE! Și apoi, trăim cu acea etichetă care ne taie aripile de a zbura: aahh, nu sunt suficient de bun/ă pentru….nici nu mai fac nimic în acest sens; știu că nu sunt bun/ă, de ce să merg la interviu pentru un post mai bun; mai bine stau în pătrățica mea și îmi văd de treabă, că X sau Y este oricum mai bun/ă decât mine! Ai sesizat autolimitarea dintr-o astfel de formulare, da?

Dacă atunci când te uiți în jur și instantaneu te compari cu cei pe care îi consideri mai buni, atunci este clar că ai preluat reperele externe care îți conduc viața. Atunci când ne comparăm, pornim de la premisa că nu ne suntem suficienți, nu ne validăm singuri, nu ne apreciem/încurajăm singuri și așteptăm ca cineva să vină și să ne laude/aprecieze/vadă/premieze – ca și cum noi nu am putea face acest lucru și singuri!

Și ca o concluzie de final:

Restabilește legătura MINTE- SUFLET – INIMĂ prin PASUL 1, prin care SĂ TE ÎNȚELEGI CUM GÂNDEȘTI și să ÎNȚELEGI CUM FUNCȚIONEZI.

Analizează-ți barierele/blocajele și îndepărtează-le prin PASUL 2, care are legătură cu SPARGEREA BARIERELOR MENTALE, a PROPRIILOR MENTALITĂȚI.

Reîntoarce-te la tine, la ceea ce ești prin PASUL 3, care este despre CREAREA DIN SPAȚIUL INTERIOR.

Asta a fost pentru astăzi.
Ți-am spus cât mult îmi place să primesc comentarii de la voi?
Vă sunt recunoscătoare când mi le oferiți!
Lasă-mi un mesaj mai jos și spune-mi cum te-a ajutat articolul. Mulțumesc!

P.S. Te invit să urmărești e-mail-ul pentru că pregătesc niște evenimente faine pe care nici nu te aștepți să le susțin!
Dacă nu ești abonat te aștept să o faci, mulțumesc!