Cum treci peste suferința emoțională

Timp de parcurgere: 7-8 minute
Timp de practică: 20 minute zilnic, minim 4 zile consecutiv
Timp de vindecare: în funcție de cât timp dispus/ă să aloci

”Rănile noastre sufletești ne pot sluji drept mijloace de explorare a naturii umane fundamentale, de revelare a celor mai adânci zone palpabile ale inimii și Sufletului – doar să le acceptăm, să ne deschidem în fața suferinței…… fără ezitare, fără a învinovăți pe nimeni.”

~Wayne Muller

Acesta este un articol ceva mai tehnic față de cele cu care te-am obișnuit, este un review rezultat din documentare și dacă nu vrei să îl parcurgi, deși chiar merită, crede-mă, am să îți spun concluziile:

1. perioada de vindecare: este în funcție de cât timp ești dispus/ă să aloci pentru îngrijirea rănilor Sufletești
2. esența a ceea ce doresc să împărtășesc cu tine astăzi este citatul pe care tocmai l-ai parcurs!

Fiecare dintre noi avem porția noastră de suferință în această viața – asta ca să ieșim din iluzia că numai noi suferim și ceilalți nu!

În 1997 Dr. James Pennebaker, psiholog și profesor la Universitatea Austin (Texas), publica un volum cu titlul: Opening Up – The Healing Power of Expressing Emotions în care introducea pentru prima data noțiunea de Jurnal de vindecare.

Studiile profesorului J. Pennebaker sunt relevante deoarece el a avut în vedere o diversitate de grupuri de oameni care au trecut prin situații dificile: veterani de război, persoane care au pierdut pe cineva drag din familie prin sinucidere sau accident, supraviețuitori ai Holocaustului, oameni care au trecut prin divorț sau care au fost concediați fără explicații, persoane care au fost părăsite în fața altarului, adolescenți care au trecut prin primele experiențe emoționale, femei sau bărbați părăsiți când se așteptau mai puțin, persoane cărora le-a luat foc casa – toate aceste grupuri de oameni și-au exprimat în scris gândurile și sentimentele în scris legate de diversitatea de trăiri, sau cele mai profunde experiențe emoționale.

Ulterior, în 2014, împreună cu John E. Evans publică Opening Up by Writing It Down: How Expressive Writing Improves Health and Eases Emotional Pain.

Dr. James Pennebaker a fost un deschizător de drumuri. Studiilor sale inițiale li s-au adăugat alte peste 450 publicate în întreaga lume, care în esență vorbesc despre același lucru: o modalitate individuală de cicatrizare a rănilor emoționale este scrierea în Jurnalul intim de vindecare.

De ce este indicat să utilizăm un Jurnal intim?

Ați observat că în momentul în care îți dorești SĂ NU TE GÂNDEȘTI la ceva, tocmai acolo te surprinzi de câteva ori pe zi, constant și pe parcursul a mai multor zile succesive?

Mintea noastră funcționează ca un copil rebel căruia dacă îi spui să nu pună mână pe un obiect, în secunda 0, după interdicție, ghici ce face copilul? Este cu mânuțele fix unde nu avea voie. Bine, dar cum să faci un copil să nu pună mâna? Îmi aduc aminte experiența cu fiica mea, Ioana: doctorița pediatră mă sfătuia să o las să exploreze ca să își formeze scheme mentale ale corpului. Ioana ajunsese în faza în care explora prizele……și la acea vreme nu existau protectoarele de plastic pentru prize. Așa că singura soluție ca să mă asigur că nu va băga degetele în priză sau alte obiecte a fost să scot siguranțele de la panoul electric și să demontăm prizele pentru ca să se convingă că acolo nu este nimic senzațional și că nu are nimic cu care să se joace. După ce am desfăcut priza, ea s-au uitat ușor mirată, neconvinsă și intrigată. Așa că am trecut la următoarea priză care tot neprietenoasă părea, am continuat cu a treia și când am vrut să o desfac și pe a patra și-a pierdut interesul pentru prize, și-a luat în primire jucăriile ei mult mai colorate, mai provocatoare spre explorare și cu care chiar se putea juca. A doua zi, ca să mă asigur că nu se mai simțea atrasă de „necunoscutul” prizelor, i-am propus să le demontăm din nou. Reacția Ioanei a fost fabuloasă: s-a uitat la mine cu ochii ei mari și căprui închis spre negru, vii și nu a verbalizat, dar și-a încruntat sprâncenele transmițând ceva de genul ”Îmi insulți inteligența, mama! Joacă-te singură!”. După acea zi, nu a mai fost nevoie să o urmăresc pentru că subiectul prizelor era unul închis și neimportant.

Exact la fel ar fi indicat să facem și cu experiențele noastre traumatice. Pașii în acest caz ar fi: explorarea, acordarea spațiului și atenției de care au nevoie pentru manifestare, îmblânzirea și oblojirea, urmărirea treptată a diminuării, diluării și în fina a dispariției experiențelor traumatice de viață.

Efortul de a NU ne gândi la o persoană, amintire dureroasă, situație traumatică este un mare consumator de energie: este vorba pe de o parte, de consumul generat de procesul de amintire, iar pe de altă parte, este consumul rezultat din efortul de a te împotrivi – asta explică de ce trăind mereu și mereu aceleași stări suntem obosiți, apatici, fără vlagă, ca și cum nu am mai avea resurse energetice.

Mai multe informații poți găsi în articolul:

De ce mă simt obosit chiar dacă nu am muncit prea mult

De ce este mai benefic scrisul de mână decât cel la un calculator sau pe telefon?

Când îți acorzi ȚIE 15-25 minute să scrii despre acele emoții mistuitoare și posesive, îți permiți să te apropii de tine, de fiecare parte a ființei tale, să explorezi fără grabă, în tihna interioară, ceea ce simți.

Când analizezi în minte sau scrii la laptop, viteza cu care se desfășoară procesul de explorare este una rapidă ce nu permite atenție și integrarea părților de Suflet pierdute prin emoții – este ca și cum putem alege să mergem cu trenul express știind că pierdem detaliile peisajului. Dacă alegem să mergem cu trenul personal (să scriem de mână), avem timpul de a analiza, a explora, de a ne cunoaște mai bine, a intra în contact cu noi și cu Sinele nostru – ceea ce deschide calea spre refacere și apoi, vindecare.

Nu știu să existe discipline la care să învățăm că Suferinței și Durerii trebuie să le acordăm timpul de a se manifesta și de a ne transmite mesajele pentru care Dumnezeu le permite. Știu doar că atunci când suntem mici ni se spune să nu mai plângem, să lăsăm prostiile la o parte și să punem mâna să învățăm, ca și cum mentalul ne poate „pansa” emoționalul! Aș dori să nu se înțeleagă că promovez starea de victimă în care ne plângem de ceea ce mi se întâmplă, așteptăm ca alții să ne scoată din starea respectivă și alții să facă tot ce este necesar ca nouă să ne fie bine. Atenție, nu asta doresc să transmit prin acest mesaj. Jurnalul de vindecare are rolul de a permite:

– să stai un pic cu tine, în tihnă,
– să te explorezi și examinezi,
– să te analizezi și să stabilești ce dorești să se întâmple din acel moment mai departe,
– să identifici care sunt lecțiile pe care le vei purta cu tine mai departe,
– să decizi ce vei face în continuare,
– să conștientizezi care sunt semnalele ce te avertizeze că ajungi din nou în hățișurile emoționale neplăcute și traumatizante,
– să triezi și să alegi care sunt strategiile care ți se potrivesc, ca să nu se mai repete suferința.

Crearea unui cadru pentru scrierea Jurnalului de vindecare

• a scrie sub presiunea cuiva (terapeut, soț, părinți) nu aduce beneficii – este un proces superficial; deci, scrie când te simți pregătit/ă
• scrie la aproximativ același moment din zi. Creează-ți spațiu în agendă – este ca și cum ai avea o întâlnire cu cineva, un prieten drag – numai că de data aceasta te întâlnești cu tine
• asigură-te că:
  • nu vei fi deranjat 15-25 de minute,
  • stai confortabil,
  • îți este bine,
  • ai căldură,
  • ai un ceai/cafea plin/ă de aromă și aburind/ă;
  • ai caiet/agendă/ foi de hârtie și pix/creion/stilou
• pregătește-te ca atunci când vei scrie despre evenimentele puternic traumatice, starea internă să se schimbe, mai ales în primele zile – nu abandona. Doare, dar numai după ce treci prin durere poți „pansa” rana emoțională și să o vindeci. Bucură-te că parcurgi acest demers și constată ușurarea, liniștea, calmul pe care le resimți cu fiecare demers. Dacă după sesiunea de scris începi să te simți din ce în ce mai rău, oprește-te și ia lua legătura cu un terapeut.
• cel mai important: LA SFÂRȘITUL UNEI ȘEDINȚE DE SCRIS NOTEAZĂ:
  • până la ce nivel de profunzime în exprimarea emoțiilor ai ajuns – poți folosi o scală de notare de la 1 (minim, superficial) la 10 (maxim, profund)
  • felul cum au evoluat emoțiile pe parcursul scrisului – de exemplu: inițial furie intensă – apoi furie atenuată – vină – descurajare – pesimism – iritare – liniște etc.
  • care a fost cel semnificativ moment de revelație din ce ai experimentat prin scris
  • care au fost emoțiile care au dominat – cele pozitive sau cele puternic negative; ai mai jos un tabel orientativ pe care îl poți consulta.
  • fă efortul de recadrării emoțiilor pe care le definești la sfârșitul sesiunii de scris, când îți faci autoevaluarea: în loc de tristețe poți folosi „mai puțin fericit”, îngrijorat/ă – „mai puțin calm”, deprimat/ă – „scos de pe făgașul normal emoțional”. Recadrarea este un mod prin care te autoeduci spre alte conotații emoționale: când spui că ești deprimat te vezi căzut, fără resurse sau energie; când spui „scos de pe făgașul normal emoțional”, îți oferi mintal posibilitatea de a te reîntoarce, a corecta, a redresa; știu, poate părea numai o chestiune de semantică, dar și de vibrație energetică.

Pașii exercițiului practic de scriere în Jurnalul de vindecare

1. Scrie timp de minim 15 minute (optim 20-30 minute) despre ceea ce te frământă în momentul respectiv, care sunt blocajele, care sunt cauzele insomniilor (dacă este cazul) sau ce te face să plângi cel mai mult legat de subiectul respectiv.
2. Durata: 4 zile minim – pot fi consecutive sau în varianta de o dată pe săptămână, în week-end. 4 zile este durata minimă în care mintea subconștientă poate să îți releve informațiile necesare înțelegerii și integrării evenimentului.
3. Descrie-ți evenimentul cât mai clar și complet
   • Ce s-a întâmplat înainte de eveniment?
   • Ce s-a întâmplat în timpul evenimentului?
   • Ce a urmat?
   • Care sunt personale implicate?
   • Ce făceau, simțeau, gândeau? – sigur că din perspectiva ta

ESTE FOARTE IMPORTANT CA CEEA CE SCRII SĂ FIE SCRIS DIN INIMĂ,
NU CA O ANALIZĂ DIN MINTE!

Examinează-ți gândurile, sentimentele și emoțiile din acea experiență.

DESCRIE FIECARE SENTIMENT SAU EMOȚIE CU NUME – se poate să nu ai experiența definirii emoțiilor sau trăirilor, așa că uite un tabel cu informații preluate de la Daniel Goleman în cartea sa Emoții distructive – este numai un tabel orientativ:

MÂNIE	TRISTEȚE	FRICĂ	RUȘINE	DEZGUST	SURPRIZĂ	BUCURIE	IUBIRE
Furie	Supărare	Anxietate	Vinovăție	Dispreț	Mirare	Ușurare	Acceptare
Resentiment	Mâhnire	Nervozitate	Jenă	Aversiune	Șoc	Mulțumire	Prietenie
Exasperare	Îmbufnare	Preocupare	Supărare	Detestare		Binecuvântare	Încredere
Indignare	Melancolie	Consternare	Remușcare	Repulsie		Încântare	Amabilitate
Vexare	Compătimire	Neliniște	Regret			Amuzament	Afinitate
Animozitate	Singurătate	Îngrijorare	Umilință			Mândrie	Devotament
Ostilitate	Deprimare	Teamă				Plăcere	Adorație
Ură	Disperare	Spaimă				Răsplată	Compasiune
		Groază				Satisfacție	Dragoste
		Panică				Extaz
		Fobie				Fericire

4. Poți alege să scrii despre același eveniment traumatic în toate cele 4 zile, sau despre evenimente diferite. Eu sugerez să alegi același eveniment, pentru că explorarea oferă perspective neașteptate și o înțelegere mai profundă, ceea ce conduce spre acceptarea și integrarea lecțiilor rezultate din eveniment. Am întâlnit momente, la mine, dar și la cei cu care am lucrat ulterior, care declarativ spuneau că acceptă situația când în realitate era o acceptare mentală, și nu una profundă la nivel de Inimă și Suflet. Acceptarea se instalează după ce mintea se liniștește, iar beneficiile din jocul emoțional sunt înlocuite cu altele care să fie sănătoase.
5. Păstrează pentru tine ceea ce scrii, tocmai pentru a îți permite să îți deschizi total Inima și Sufletul.
6. Dacă simți că subiectul îți face și mai rău, atunci alege un spațiu mai mare între ședințele de scriere.
7. Când scrii folosește formularea la persoana a III-a singular – EL/EA a simțit… – ceea ce implică o detașare de situația emoțională și permite o desprindere de acele emoții.
8. Scrie ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten bun care trece prin acea situație emoțională. Ce i-ai spune? Cum l-ai încuraja? Cum ai vorbi cu el/ea? Cum ar putea ieși din acea situație?
   NU are sens să folosești cuvinte în care nici tu nu crezi de genul: „Nu are sens să suferi! Nu merită” sau „Peste ani vei râde de situație!” Pentru tine funcționează astfel de afirmații? Nu, deci nu vor funcționa pentru nimeni. Ce poți face este să oferi o perspectivă mai cuprinzătoare, care să includă schimbări constructive.

Ca o concluzie: poate părea complicat, elaborat, sofisticat sau cum vrei să spui. Dacă nu testezi, nu ai cum să îți dai seama de cât de benefic este acest Jurnal de vindecare. Merită fiecare secundă investită în scriere pentru că, în fond, este vorba despre TINE dragă CITITOR, și nimic nu poate fi mai valoros ca INIMA ȘI SUFLETUL TĂU. Recuperează-le!

Asta a fost pentru astăzi.
Ți-am spus cât mult îmi place să primesc comentarii de la voi?
Vă sunt recunoscătoare când mi le oferiți!
Lasă-mi un mesaj mai jos și spune-mi cum te-a ajutat articolul. Mulțumesc!

P.S. Te invit să urmărești e-mail-ul pentru că pregătesc niște evenimente faine pe care nici nu te aștepți să le susțin!
Dacă nu ești abonat te aștept să o faci, mulțumesc!