De ce să îi lăsăm pe copii să se murdărească?

„Nu pune mâna că te murdărești!”

„Vezi că te stropești!”

„Nu te duce acolo că este cîîhhh!”

„Ia cu lingurița, nu mai mânca cu mâna!”

„Nu mai duce la gură toate porcăriile!”

„Nu te mai juca cu….!”

Lista sigur poate continua.

Ce au în comun?

Interdicții pentru copii.

Oamenii sunt dotați cu cea mai grozavă mașinărie din lume, denumită creier.

Ca orice mașinărie și creierul funcționează după cum este programat. Deci, are nevoie să-i fie instalat un program.

Ca să se formeze programul este necesar ca inițial să existe niște stimuli care să circule pe niște căi neuronale și să ajungă în anumite zone specifice ale creierului (arii cerebrale capabile să primească & analizeze informația).

Stimulii nu sunt altceva decât informații care vin din mediul extern, din interiorul corpului și de la mușchi, oase, articulații.

Stimulii acționează prin intermediul organelor noastre de simț:

– ochi (văz),

– urechi (auz & echilibru),

– nas (miros),

– buze & limbă (gust)

– piele (informații legate de temperatură, tact, presiune)

Informațiile de la organele noastre interne și de la mușchi sunt colectate prin alți receptori, dar ajung tot la nivelul creierului unde sunt procesate, analizate.

Atunci când un copil duce jucăria sau orice fel de obiect la guriță el obține niște informații foarte utile prin intermediul buzelor și limbii: care este densitatea/textura obiectului, gustul, volumul obiectului.

Prin repetare, ulterior va ști că obiectul care arată într-un anumit fel și are o anumită culoare are anumite proprietăți și folosește la…. Deci, poate să stocheze acea informație și să o folosească altă dată.

Dacă în procesul de explorare părinții ar avea răbdare și ar repeta numele obiectului liniștit și rar, copilul ar învăța mult mai repede!

La fel se întâmplă cu pipăitul: copilul pune mânuța ca să obțină informații legate de obiect.

Informațiile nu se pot obține decât prin propriile organe de simț, în zadar explicăm noi că nu pot fi transmise experiențele senzoriale.

Atunci când copilul sare în băltoaca plină de noroi învață să aprecieze distanța, adâncimea, volumul, vede ce se întâmplă – toate sunt informații pe care creierul le procesează și le pune în foldere separate, dar legate de alte foldere și așa își formează rețele neuronale prin care vor circula, ulterior, informațiile.

Dacă noi, adulții intervenim în acest proces de informare, explorare, dezvoltare informațională și asociere de date cum să se mai dezvolte creierul copilului?

Numai din ce spunem noi, adulții nu se poate.

Numai din ce vede pe telefon/tabletă, nu se poate.

Îi trebuie timp de procesare, adică să se joace fizic cu obiecte, să interacționeze cu ceilalți, să facă schimb de jucării.

Dacă noi vrem un copil curat, îl privăm de informații utile venite din mediu.

Dacă vrem un copil care să nu țipe, nu va avea noțiune legate de intensitatea și volumul sunetelor.

Dacă vrem ca un copil să nu alerge, nu va ști să se coordoneze, să-și folosească corpul și îl condamnăm la sedentarism, nu va avea plăcerea mișcării și nici nu își va crește rezistența la boli (cu cât vine în contact cu diferiți agenți patogeni din mediu își dezvoltă și imunitatea),

Ne plângem că rezultatele elevilor sunt cele care sunt.

Ne-am crescut copii cu telefonul și tableta în față, deci fără stimuli diverși, fără să ajutăm la formarea căilor neuronale, fără să îi fi ajutat să gândească/analizeze/decidă, așa că nu este cazul să ne mai dăm ochii peste cap.

Originea rezultatelor slabe este încă din primii ai de viață când ne-am crescut copii cu telefonul și tableta. De ce nu de loc bine? Pentru că pe aceste instrumente smart imaginea se succede foarte rapid, nu este timp de analiză & procesare & copilul nu trage o concluzie despre situație și informația zboară!

Vă rog să nu mă credeți pe cuvânt și faceți următorul test: stați 15 minute pe o rețea de socializare și rulați informațiile pe ecran.

Apoi, verificați câte informații ați reținut.

Și gândiți-vă că voi adulții de astăzi atunci când erați copii încă vă mai jucați în parc, nu ați crescut numai cu telefonul în mână.

Ca o concluzie, copilul știe natural și intuitiv să exploreze.

De ce să îl privăm de experiențe numai ca să nu spălăm rufe, să nu strângem jucării, să nu curățăm ghetuțele de noroi?

Toate activitățile pot fi realizate împreună cu copii: explorare și mai diversificată fără să punem la socoteală relația părinte – copil care se dezvoltă la alte cote. Despre această relație povestim altă dată!

COPILUL TĂU ARE NEVOIE SĂ EXPLOREZE!

Și te rog dă share la informație!

Zile pline de experiențe!