Cum trecem de la frică la iubire?

În copilărie, foarte mulți dintre noi, făceam lucrurile din frică.

Sunt atât de multe forme de frică.

Cele mai frecvente sunt frica: de eșec/succes, a nu fi iubit/ă, de a fi părăsit/ă, de a nu fi criticat/ă, de a nu pierde bani, de sărăcie, de schimbare, de respingere, de a lua o decizie, de viitor (anxietate), de a nu fi făcut de rușine, frica că primești prea mult și nu meriți, de a fi pedepsită, de boală, de singurătate, de a vorbi în public și cea mai profundă și sabotoare este frica de moarte și lista poate continua.

Dar dincolo de denumire, a rămas în noi o energie a fricii.

Nici nu are importanță ce fel de frică este sau care este cauza ei, ce este de menționat este că a rămas în noi amprenta energetică a acestei/acestor frici. Este acolo undeva în noi, știută sau neștiută.

Și această amprentă ne poate bloca, ne poate împiedica să ne realizăm destinul. Uneori nici nu ne dăm seama de nu luăm o decizie, de ce nu facem un anumit lucru, de ce gândurile se întorc mereu, și mereu în același punct. Pentru că este o frică care mereu are nevoie să fie alimentată, care crește și care ajunge să ne controleze, să ne subordoneze.

Uneori nici nu știm de ce nu reușim, deși sincer depunem toate eforturile, avem cele mai bune intenții, dar nu iese nimic bun.

De ce?

Când suntem în energia fricii este activat sistemul de supraviețuire cu care suntem dotați ancestral: sistemul de luptă – fugi – îngheț.

Se creează ca o buclă de funcționare a noastră: frică (sistem limbic) – funcții de supraviețuire (trunchiul cerebral sediul centrilor respiratori și cardiovasculari, printre alți centri localizați la acest nivel) – frică – funcții de supraviețuire și tot așa.

Ai observat că atunci când ne este frică, teamă crește frecvența respiratorie și cardiacă (respirăm repede și precipitat, ne bate inima mai repede) și ne crește tensiunea arterială (ne pulsează tâmplele )?

Asta înseamnă că mintea noastră subconștientă a detectat un posibil pericol în mediu și activează creierul primitiv ca să ne susțină în acțiunea de luptă/fugi/îngheț.

Prin aceste reacții sângele nu mai este direcționat și spre CORTEXUL PREFRONTAL care este sediul găsirii de soluții, vizualizării.

Rezultatul?

Supraviețuim și nu mai găsim soluții, nu mai suntem creativi, ne reducem la supraviețuire, la minim, ne contractăm, ne limităm.

Deci, a păstra starea de frică ne limitează, ne scade potențialul.

Până acum poate că nu erai conștient de această emoție, dar acum că ai citit, alegerea de a păstra frica sau de a îi da drumul, îți aparține:

Frică înseamnă contracție, limitare, reducere, minimalizare, regres.

Frica este un produs al imaginației noastre, al modului în care am filtrat informația.

Este despre ceva care ne imaginăm că se poate întâmpla.

Este rezultatul unui scenariu care se derulează în imaginația noastră.

Eu nu spun că nu există pericole în jurul nostru. Ba da, există, și este benefic să le conștientizăm și să ne luăm măsuri în loc să dezvoltăm și să amplificăm frica.

Iubirea este starea de sens opus fricii; este o stare de extindere, nelimitare, deschidere spre ori ce oportunitate, maximizare, progres, evoluție, abundență.

Cum ajungem la iubire?

Primul pas este să conștientizez spre ce mă uit, spre ce îmi îndrept atenția.

Sigur că dacă ți-a fost frică de…..20 de ani nu ai să poți simți iubirea așa din senin, brusc, instantaneu.

Spun doar să ne schimbăm perspectiva din care privim.

Apoi, să fim convinși că drumul făcut cu răbdare și constant conduce spre energia iubirii

De ce avem răbdare să jucăm jocuri care presupun să trecem de la un nivel la altul și când vine vorba de viața noastră nu avem răbdare cu noi?

Sau pentru cei care nu jucați jocuri, nu poți să-ți iei diploma de bacalaureat dacă nu ai trecut prin toate cele 12 (13) clase. Așa este și în cazul mutării atenției de la frică spre iubire – încet, pas cu pas, reușim cu fiecare zi ce trece câte puțin, puțin, dar constant și pe măsura ce ne vom antrena „mușchiul stării de iubire” se instalează și devine noua stare automată în care să intrăm.

Cel mai bine pentru tine ar fi să testezi, nu doar să citești, sigur îți vei dori și mai mult și mai mult – partea bună este că te întorci spre tine, spre Sufletul tău și îți aduci „aminte” de ființa minunată care EȘTI!