Mintea subconștientă: lungul drum de la inamic la prieten
Nu este fascinant ce se întâmplă în mintea noastră?
Într-o cutie osoasă plină cu celule, unele mai nervoase ca altele, se întâmplă tot felul de procese care ne dau atât de multă bătaie de cap, care nu funcționează așa cum ne dorim și mai ales care sunt sursa nereușitelor personale.
Cum este posibil așa ceva?
Venim pe Pământ cu un „computer” superperformant, de ultimă generație, căruia îi spunem creier, minte (nu este același lucru, dar le las deocamdată așa).
Nu știu de ce Creatorul „uită” să pună în ciocul berzei și manualul de utilizare!?
Și așa ajungem pe lumea asta cu mintea „neformatată”.
Și intrăm în câte o familie. De aici începe aventura! Nu știu dacă de bine sau rău, dar ori cum aventură, fără discuție, și încă ce aventură!
Fiecare din adulții din acea familie se simte dator să „scrie” programe în mintea noastră imaculată – adică să le instaleze. Unele sunt utile, altele sunt bunicele, dar altele sunt pur și simplu virusate. Și pe măsură ce creștem, trăim cu acele programe și funcționăm după ele. Și credem că aceea este realitatea și că este adevărată.
La un moment dat, ne întâlnim cu cineva care are un alt program și îi spunem că el/ea este „defect/ă” din perspectiva noastră virusată. Și de aici mai este numai un pas spre neînțelegere, conflict, ceartă, bătaie.
De unele dintre programe ne dăm seama că nu sunt în regulă și atunci le ștergem singuri. Dar de cele mai multe nici măcar nu suntem conștienți; acestea se manifestă numai în anumite situații sau în contact cu anumiți oameni.
Toate aceste programe sunt „salvate” în mintea subconștientă și ele se activează automat. De ce? Ca să ne menținem într-o zonă de confort, de familiaritate, să fim protejați, să nu suferim. Mintea subconștientă este cea care veghează ca noi să funcționăm optim, să avem ce ne este necesar, să ne fie bine.
Cum ar fi dacă mintea subconștientă ar lucra pentru tine și nu împotriva ta?
Pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm, constatăm că dorim ca lucrurile să capete o altă dimensiune în viața noastră, dorim să facem ceva semnificativ în viață, să „ne realizăm”. Dar ne lovim de aceleași rezultate care nu prea ne mai plac.
Mergem la cursuri de dezvoltare personală. Pe moment ceva, ceva se întâmplă. Devenim plini de speranță că, în sfârșit, va fi așa cum ne dorim. Prea puțin sau nesemnificativ. Căutăm un alt curs. Alte speranțe, alte așteptări, alt efort. La un moment dat ni se pare prea greu, prea complicat, prea….când de fapt, ne uităm în altă direcție decât cea potrivită. Toate acele cursuri sunt pentru MINTEA CONȘTIENTĂ, pentru LOGICA noastră de adulți, dar mare parte din ce ne împiedică se află în MINTEA SUBCONȘTIENTĂ. Cu alte cuvinte, degeaba am DORINȚĂ (formulată din mintea subconștientă), dacă MINTEA SUBCONȘTIENTĂ nu SUSȚINE schimbarea!
Ca să susțină ceva NOU, mintea subconștientă trebuie să „înțeleagă” și să „accepte” ceea ce dorim, astfel încât să iasă din bucla automatismelor DEJA formate și să intre pe o ALTĂ cale nervoasă! Ca să mă asigur că sunt clară, uite un exemplu: ca adult îți dorești să dai câteva kilograme jos. Din logica firească rezultă că reducând numărul de calorii consumate zilnic și făcând efort fizic îți poți atinge obiectivul. Pare clar și un obiectiv de atins. Dar cum este în practică, doamnelor? Dacă este dificil, este pentru că mâncarea pe care am primit-o în copilărie era asociată cu: plăcerea (ceva bun, la sfârșitul mesei), recunoașterea unui serviciu, un comportament așteptat sau recompensa unui efort (la sfârșitul anului școlar sărbătoream primirea coroniței prin mersul la cofetărie), etc. Pe măsură ce am crescut NU am reajustat programele instalate, prin repetare, din copilărie. Logic ar fi ca atunci când întindem mâna spre ceva dulce să ne întrebăm:
De fapt, ce îmi doresc acum?
Îmi este foame sau îmi trebuie ceva care să mă facă să mă simt bine?
Dacă vreau să mă simt bine, cum altfel decât prin a mânca pot să o fac?
Ce stare emoțională mi-ar fi necesară acum și când în trecut am simțit-o?
Ați înțeles foarte bine ideea! Pentru fiecare dintre noi pot fi variațiuni, dar baza este faptul că, în MINTEA SUBCONȘTIENTĂ sunt depozitate:
IMAGINI,
SUNETE,
MIROSURI,
GUSTURI,
MEMORIA MIȘCĂRILOR (KINESTEZIA)
și…… AMINTIRILE STĂRILOR EMOȚIONALE!
Și cum facem ca să obținem ceea ce dorim?
Cum schimbăm programele mentale după care funcționăm?
Există câteva aspecte de care să ținem seama – chiar dacă ai fost la cursuri și crezi că știi, TE INVIT SĂ CITEȘTI PÂNĂ LA CAPĂT:
- Stabilirea obiectivului pe care mi-l doresc nu numai la nivel logic, ci și sub formă de IMAGINI alăturate unor CUVINTE SIMPLE și CLARE – NU îți vei formula obiectivul astfel: „Să fiu sănătos/sănătoasă!”, pentru că asta presupune că nu ești sănătos/sănătoasă – pentru că de obicei ne dorim ce NU avem, pe de o parte, și pe de altă parte, obiectivul este descriptiv despre persoană, dar nu te îndeamnă spre acțiune și este prea general! Dacă ar fi să sugerez o reformulare, aceasta ar putea fi ceva de genul: Să am un corp flexibil, Să fac alegeri alimentare potrivite și sănătoase pentru mine, Să radiez relaxare/fericire, Să muncesc eficient 6 ore zilnic.
De multe ori, când ne fixăm ceea ce ne dorim, uităm să ne vedem în imaginea pe care o dorim. Dacă numai ne dorim ceva, este practic o dorință pur mentală, care nu acționează ca un magnet spre atingerea scopului.
- TIPUL DE ENERGIE cu care încărcăm acel obiectiv poate să ne ajute sau să ne blocheze: sigur că ți-ai dorit anumite lucruri, dar ai observat că nu se îndeplinesc și te-ai întrebat „De ce alții reușesc și eu nu?” Răspunsul constă în tipul de energie pe care o trimiți în viitor legat de obiectivul propus: dacă crezi că poți, că vei reuși, că vei ajunge, că vei rezolva, că îți vei îndeplini visul, atunci acea ÎNCREDERE este în PERMANENȚĂ acolo cu tine și te ajută să găsești calea sau soluțiile spre obiectiv. Energia este ca un fel de „far” care luminează calea.
Dacă în momentul în care proiectezi în viitor te îndoiești sau formulezi ceva de genul: am să încerc, mi-ar plăcea să….., mi-aș dori să….., cred că…., oare, ce ar fi dacă aș…., sigur că șansele de reușită se diminuează pentru că nu dai o comandă fermă, exprimată clar, concis și cu o trăire emoțională de realizare. Este numai o opțiune, o competiție, nu este o certitudine. Și ca să revin la exemplu cu farul: ai un far care funcționează cu o lumină slabă /și sau intermitentă!
- Lărgirea zonei de confort, ca să nu spun cum ar fi corect: ieșirea din zona de confort: am întâlnit situații în care oamenii au venit la cursurile de NLP sau la ședințele individuale de Coaching, dar au refuzat să părăsească zona de confort. Ce s-a întâmplat? Ai ghicit: schimbările dorite nu au avut loc! Acum mi-am adus aminte și de păcăleala minții – sunt unele persoane care își exprimă inacțiunea prin afirmații de genul: vreau mai întâi să înțeleg, și apoi am să fac schimbările!
Zona de confort este ceva ce deja controlezi, știi ce reacții ai, cum gândești. Dacă rămâi acolo, obții același rezultat – îți aduci aminte cum definea Albert Einstein nebunia? Să faci același lucru și să vrei să obții rezultate diferite! Dacă dorești să schimbi ceva, instalează un nou program, nu opera tot cu vechiul program, eventual chiar virusat!
Sunt persoane cărora le este teamă să iasă din zona de confort ca să nu piardă controlul. Este încă o iluzie dacă îți imaginezi că deții controlul – dacă nu te poți „controla” pe tine în a nu mai controla, cum ai să îi controlezi pe alții?
De ce stăm în zona de confort? Din comoditate si pentru că lucrurile ne sunt familiare! Dacă dorim să ne accesăm mintea subconștientă și să o reprogramăm, o putem face transformând familiarul în nefamiliar CONCOMITENT cu transmiterea mesajului că este o ALEGERE DORITĂ și BENEFICĂ! Este un mesaj care prin repetare ajunge în mintea subconștientă, care va acționa în consecință, „va nota” că este benefic pentru noi și de câte ori va fi necesar va activa programul respectiv. De ex: nu îți place să faci mișcare, dar știi că este necesar pentru păstrarea mobilității articulare, mai ales când ai o muncă statică. Îți repeți de fiecare dată când faci mișcare că este ALEGEREA ta să faci asta și o faci cu BUCURIE spre BINELE TĂU, în loc să spui că urăști să faci mișcare, dar pentru că doctorul ți-a recomandat o faci ca să bifezi sarcina. Dacă este numai pentru că „trebuie”, mintea ta subconștientă va face tot posibilul să te ferească de lucrurile neplăcute, fără implicare. Obiectivul tău de a transforma mișcarea în obicei nu se va îndeplini, pentru că emoția cu care ai asociat obiectivul nu a fost una potrivită și nu a „stimulat” mintea subconștientă în a realiza o nouă cale nervoasă de asociere.
Ca o concluzie, în fixarea unui obiectiv:
asociați o imagine personală cu voi cel din viitor, în care să vă vedeți/auziți/simți
ca și cum ați face lucrul respectiv,
ca și cum deja ați obținut ceea ce vă doriți
+
adăugați și o stare emoțională potrivită și (re)simțită în tot corpul
+
folosiți cuvinte (auto)motivante
+
ieșiți din zona de confort
+
zilnic, timp de minim 45-60 de zile consecutiv.
Îmi doresc să îți fi clarificat răspunsul la întrebarea „De ce nu mi se întâmplă ce îmi doresc?”, și te invit să-mi lași un comentariu sau să-mi trimiți întrebări punctuale.
Zile binecuvântate și magice!
cu drag, Paula
