Doamnă mă sufocă ăști!

Îmi place să merg cu taxiul pentru că este un timp de relaxare pe care mi-l ofer sau pentru că poți afla puncte de vedere oferite gratuit cu larghețe.

„Doamnă mă sufocă ăști!” este afirmația pe care o face șoferul după ce închid ușa mașinii și îi spun unde vreau să ajung.

Eu: ………

El: Am doi școlari și pe lângă rechizite trebuie să le iau și uniforme că așa vrea școala!……și încălțări! Ce părere aveți despre uniformă? ….nu păreți că aveți așa probleme!”

Eu: Da’ dumneavoastră ce credeți?

…..și dacă ești pe pagina mea mă gândesc să-ți spun părerea mea, cea ai taximetristului ai dedus-o.

Am crescut într-un sistem în care nu există decât uniformă. Acum când mă uit în urmă la acei ani, îmi dau seama că mi-au prins bine, deși nu-mi prea plăcea.

Uniforma îmi oferea un fel de siguranță că toți suntem egali în fața lumii și totul depinde de ce fac eu, nu de cum mă îmbracă părinții.

Uniforma nu ne distrăgea de la învățat și nici nu năștea în mințile noastre alte gânduri decât cele legate de școală.

Ne simțeam minunați așa cum eram, nici prea, prea, nici foarte, foarte – eram niște Suflețele în corpuri fizice care creșteau și se maturizau. Nu exista nimic vulgar, cu conotație sexuală sau care să invite mintea să viseze. Erau nasturi încheiați până în gât, chiar și vara – numai prin clasa a XII-a ni s-a permis să lăsăm neîncheiat năsturelul de la gât.

Lungimea uniformelor ne era măsurată și nu aveam voie să fie deasupra genunchiului.

Nu știu dacă este bine sau rău, dar exista o decență care era cultivată în școală și prin care învățam că fiecare etapă de viață are niște momente care se parcurg treptat și că este nepotrivit să ardem etape: de ex. atunci cazurile de fetițe însărcinate erau rarisime și erau la vârste de 16-17 ani, acum unele dintre fetițe își încep viața sexuală foarte devreme, la dorința lor, dar asta este altă discuție.

Tot legat de comportamentele care veneau „la pachet” cu uniforma era și interdicția de a ne machia – dacă veți privi la fetele adolescente, veți vedea machiaje demne concursuri. Povestea cu machiajul este importantă pentru că pielea trebuie să transpire, ăsta este rolul ei, să elimine toxinele din corp, ori dacă fața este acoperită cu diverse produse nu mai poate elimina ce este de îndepărtat. Nu este de mirare că sub machiaje elaborate înflorește acneea juvenilă.

Vopsitul părului nu exista.

Unghii false care necesită îngrijire lunară, nu se putea vorbi.

Fardurile, vopselele, unghiile false, hainele, parfumurile, încălțările schimbate zilnic astea toate nu costă?

Cum poate să aibă cineva noțiunea de „muncă” dacă tot ce își dorește îi este adus pe tavă de părinți care se dau peste cap să le procure?

Deci, nu fac apologia vremurilor apuse, ci mă uit la elevi și constat doar cu concurs de ambalaje, de exterior, de care dintre părinți cumpără lucrurile mai scumpe ca să „nu sufere copilul”, de „ultime fițe”.

Poate că din perspectiva asta reintroducerea uniformei ar putea să mute atenția spre ce ar trebui să se întâmple: educație, chiar și estetică.

Uniforma nu este o cheltuială în plus, este și atât. De unde ideea că este o cheltuială în plus? Dar de ce trebuie ca să cumpăram pe lângă uniformă 5 tricouri și 5 pantaloni ? Jumătate de zi copilul este în uniformă, de ce să stea hainele în dulap?

Concluzie: da, sunt pentru uniforme, dar și pentru un alt fel de educație, ce se întâmplă în unele comunități este spălarea creierelor, nu educație.

Și ca să nu existe comentarii: precizare: mi-am adus aminte de școala de altă dată, nu sunt pentru aceste uniforme.

Pornind de aici se poate să construim, să diversificăm, să facem ca și vizual să fie ceva plăcut.

Nu sunt pentru „parada modei” în școli.

Sunt pentru decență, bun simți și lucruri în acord cu vârsta!

Mulțumesc din comentariile voastre din care eu am învățat enorm. Vă mulțumesc!