Eșec vs. succes

Am crescut într-o cultură a competitivității.

Și am tot alergat după rezultate până într-o zi când cineva m-a întrebat:

“Când ai de gând să te bucuri de experiență?”

Așa ceva sună tare ciudat pentru cineva concentrat să vadă numai finalul și rezultatul.

De la momentul când am fost întrebată, mi-a trebuit o perioadă că sa pot înțelege că a te uita numai la succes este ca și cum ai fugi de eșec, că priveam numai o parte de realitate, numai un pol.

Apoi, după ce mi-am deschis mintea, am dat peste un citat:

Eșecul nu este opusul succesului, ci parte din acesta!

Nu mai țin minte autorul, scuze, dar mi-a rămas în cap.

Eu nu am fost obișnuită cu genul acesta de gândire: ca să vezi întregul, să te uiți la ambii poli, la ambele perspective. Este ca și cum ai avea două greutăți, egale pe care le porți în ambele mâinii, așa că te echilibrezi.

În momentul în care m-am echilibrat percepțiile, am învățat să mă bucur de călătorie, de parcurs, de experiențe asta echilibrează cumva totul și aduce multa liniște și calm, vine cu o zonă de unde se vede mult mai clar totul.

Și dacă reușești să atingi acea stare de câteva ori, nu mai contează competiția.

Și așa pierzi agresivitatea tipic competiției și rămâne numai experiența și plusvaloarea.

Experimentare plăcută!