De ce ni se întâmplă ceea ce se întâmplă?
În primul rând „ceea ce ni se întâmplă” nu are loc așa haotic, viața își urmează regulile, totul este într-un echilibru, chiar dacă vream sau nu.
Că noi nu suntem perfect prezenți în propria noastră viață, suntem plecați din corp și locuim mai mult mintea, asta este altceva.
Că nu suntem conștienți de corpul nostru și nu îi decodăm mesajele este un alt motiv.
Și mai este și așa zisa educație, bat-o vina, care ne conduce spre raportarea la regulile sociale (sigur că unele reguli sunt necesare pentru conviețuirea socială armonioasă, dar altele sunt pur și simplu cel puțin ciudate: „Trebuie să-ți asculți părinții că știu ei mai bine și sunt mai bătrâni!” Really?)
Deci, ceea ce „ni se întâmplă” este o consecință a unor evenimente/acțiuni și a unor decizii care au fost prezente în viața noastră și pe care le-am ignorat. Ca urmare, viața ne corectează și ne aduce pe drumul care ar fi fost potrivit pentru misiunea noastră în viață.
CEEA CE „NI SE ÎNTÂMPLĂ” ESTE O CONSECINȚĂ A ACȚIUNILOR TRECUTE
Ce facem când au loc evenimente neașteptate?
Ne plângem, ne lamentăm, dăm vina pe noroc, pe soartă, credem că Dumnezeu ne-a părăsit și altele din aceeași gamă. Dar nu este de loc așa, este consecința faptelor noastre.
În loc să privim ce ni se întâmplă ca o nedreptate, putem alege să privim întâmplarea ca pe UN DAR, CADOU pe care viața ni-l face ca să ne readucă pe calea potrivită cu noi.
Când vom depăși condiția de a vedea punctual lucrurile, vom avea și soluțiile la îndemână – pentru că viața/circumstanțele ne opresc (prin ceea ce ni se întâmplă), dar vine/vin și cu soluții. Totul depinde numai de noi și de ce alegem. Dacă alegerea este pentru evoluția noastră, totul se redresează și pare că viața este din nou „roz”. Dacă alegerea ne depărtează de misiunea noastră, de alinierea la Sufletul nostru atunci viața va continua „să ne dea lecții” până învățăm să ne uităm spre noi și acțiunile noastre, să ne însușim lecțiile și să facem corecțiile necesare traiectoriei personale.
În același sens poți citi și
TOTUL DEPINDE NUMAI DE NOI ȘI DE CE ALEGEM.
Un exemplu foarte elocvent sunt bolile.
Credem că „avem……” (spunem: am hipertensiune, am ulcer, am diaree, am cancer,etc.)
Când în realitate sunt niște dereglări ale homeostaziei interne manifestate sub forma bolii.
De ce sunt atât de diverse bolile?
Pentru că bolile au la bază emoții sau stări emoționale care sunt extrem de diverse și diferit interpretate de fiecare dintre noi.
Am să explic aplicat pe un diagnostic de hipertensiune arterială.
Să facem un exercițiu de imaginație: cineva prezintă valori mari ale tensiunii arteriale (nu am să intru în multe amănunte care contează atunci când lucrez coaching pe această temă: vârsta, genul persoanei, valori mari ale maximei sau minimei, obiceiuri alimentare, tip de activitate, greutate, ore de somn, medicamentație autoadministrată, stări conflictuale la serviciu, etc.)
Am să prezint algoritmul apariției bolii.
Îți sugerez două articole tare faine care vin în completarea celor de mai sus
și
Ce înseamnă hipertensiune arterială?
Valori mai mari ale TENSIUNII ARTERIALE față de normal.
Adică, în interiorul persoanei există o stare de permanentă încordare, de stres, de presiune – este o stare în care persoana trăiește permanent și pe care corpul nu o mai poate gestiona.
Este o stare de care nu suntem PE DEPLIN CONȘTIENȚI pentru că am trăit mult prea mult timp cu acea stare, ne-am obișnuit și o considerăm firească.
Tensiunea internă rezultă ca urmare a dorinței de a controla situația, circumstanțele, oamenii din viața prezentă.
Tensiunea internă mai apare și pentru că persoana vrea să țină sub control emoțiile. Își suprimă emoțiile până în punctul în care acestea explodează.
De ce ar vrea cineva să facă așa ceva?
Pentru că acum, ca adult, dorește să compenseze ceea ce a simțit în copilărie: atunci a perceput lipsit de control asupra propriei vieți pentru că părinții săi controlau totul, gândeau totul, decideau totul. Pentru copil nu rămânea decât a executa ceea ce alții decideau, hotărau.
Pentru copil nu rămânea decât a executa ceea ce alții decideau, hotărau.
De ce se întâmpla așa?
Din cauză că părinții erau mereu obsedați de serviciu, de ce pot face pentru carieră, de propriile probleme, de neînțelegerile matrimoniale, de propriile incertitudini și nesiguranțe prost gestionate, de gestionarea necorespunzătoare a stresului – pe scurt, pentru că părinții doreau control asupra vieții lor și puneau presiune pe ei înșiși.
Peste toate acestea se adaugă și gândirea critică și judecativă a părinților.
Toate aceste emoții și gânduri negative creează un mediu în care crește copilul.
Și ca și cum nu ar fi suficient, acolo unde este judecată și critică nu poate exista energia Iubirii.
Știu cum sună asta și că pot fi obiecții: Dar eu chiar îmi iubesc copilul!
Nu, nu îl iubești – iubești imaginea de familie, copil, iubești realizările pe care copilul le poate avea și să crezi că te reprezintă.
Când iubim pe cineva, iubim și atât. Fără critică. Fără judecată. Fără să vrem să-l îmbunătățim. Fără nimic în plus, nimic în minus.
Revin, copilul crește într-un format familial în care STRESUL este starea permanentă și constantă, critica este la ordinea zilei, judecata ustură, iar IUBIREA este una materială (îți iau cutare dacă iei premiul I), nu este una pentru FIINȚA CARE ESTE.
Și atunci ne mai miră că la un moment dat copilul, care între timp devine adult, adună tot felul de TENSIUNI și la un moment dat face hipertensiune arterială?
Și dacă ar fi să fiu corectă până la capăt, dacă explorăm transgenerațional vom identifica pattern-uri care apar constant în familie – și ajungem să spunem că se transmit genetic.
Da, ADN-ul nostru se poate modifica sub influența mediului.
Hai să ne gândim un pic logic: copilul se formează în uterul mamei și resimte stările mamei din perioada de sarcină.
Mama la rândul ei s-a format în uterul mamei sale și a trăit toate stările emoționale exact în perioada în care se formau ovulele
(La femei ovulele se formează ca număr în viața intrauterină, după care la pubertate se maturizează câte unul în fiecare lună – acel ovul maturizat poate fi fecundat și să formeze viitorul organism/copil. Din acest motiv evenimente care afectează emoțional bunica le regăsim ca energie la nepot/nepoată.
La bărbat spermatozoizii se formează lunar.)
Acum avem tabloul complet al instalării bolii prezente.
Ce se poate face ?
Identificăm emoțiile trăite
Acceptarea stărilor și sentimentelor
Care sunt emoțiile și sentimentele de pol opus care pot contrabalansa stările prezente?
Care sunt lecțiile pe care le-am învățat din ceea ce am trăit?
După ce conștientizăm răspunsurile și începem să ne detensionăm, valorile tensiunii arteriale vor scădea.
Dacă vom învăța și tehnici de relaxare rezultatele vor apărea mai repede.
Și dacă la cele de mai sus vom adăuga și să ne autovalorizăm și să ne fie drag de noi vom fi surprinși de revenirea corpului la starea de sănătate.
Sper să-ți fi fost de folos informațiile și să-ți ofere o nouă perspectivă asupra boli.
Zile senine și faine!
Cu drag,
Paula
