Și tu ești nemulțumit/ă de relațiile tale?

()

(Sănătate sau dependență emoțională?)

Înregistrarea audio a articolului o găsești aici: https://youtu.be/h7NzAm79zyo

Ai observat că cele mai dificile relații pe care le avem sunt cele cu persoanele dragi nouă? Tocmai cu acele persoane la care ținem avem și cele mai mari clenciuri emoționale.

Să-ți spun o poveste scurtă în care vei identifica frânturi, mai mici sau mai mari, și din realitate. Recunosc că a fost o perioadă în care mă uitam în jurul meu și nu înțelegeam ce au ceilalți cu mine. Și mă întrebam de ce am relațiile/reacțiile nepotrivite?

Și toate au continuat, mereu și mereu, ani de zile.

Mi se întâmplau lucruri neplăcute din punct de vedere relațional (intram ușor în conflict cu ceilalți, viața mea personală era la pământ), deși făceam tot ceea ce învățam pe la cursurile la care mergeam. Ajunsesem chiar să cred că dezvoltarea personală nu este pentru mine (!) și că lumea are ceva cu mine.

Toate până într-o zi în care vocea bunului meu simț s-a auzit firavă:

Uită-te la tine! Îndreaptă-te spre tine!”
Dar credeți că Ego-ul m-a lăsat de la început?
Nu, nici vorbă. Îmi arăta tot felul de posibile soluții sub forma cărților, cursurilor, terapiilor etc. pe care să le urmez – pentru că știa EL mai bine ce să fac!
Totuși, din când în când, vocea interioară reușea să mai emită câte o întrebare de genul:

Poate că nu numai părerea ta contează, ce zici?
Poate că și celălalt are dreptate, nu crezi?
Poți avea încredere în tine, nu trebuie să ceri mereu părerea celor din jur!
Te descurci, știi cum să găsești soluțiile, continuă!

Toate erau ca o reîntoarcere la mine și la ceea ce eram, la puterea pe care o aveam, dar pe care nu o foloseam!

Și toate până în ziua în care am aflat ce înseamnă dependența emoțională și atașamentul emoțional. Au fost niște cuvinte magice, ca niște chei care au deblocat și descătușat PUTEREA și ENERGIA MEA INTERNĂ.

CUM niște cuvinte pot elibera, reda sensul și direcția vieții?

Răspunsul scurt poate fi: clarificând niște comportamente de care nu eram conștientă și care mă conduceau la același rezultat nedorit.

Oprește-te o secundă din citit și verifică dacă atunci când nu ai obținut rezultatul dorit, nu cumva ai repetat acțiuni pe care le-ai mai făcut și în trecut, tot fără succes?

Dar ce înseamnă dependența emoțională?

Dependenţa emoţională reprezintă nevoia de a ţine partenerul aproape în relaţie, fără ca acest lucru să mai implice sentimente reale de dragoste. Deși se poate ca unii să protesteze, citiți în continuare, pentru că veți vedea ce doresc să spun.

Din start, este necesar să menționez că dependența emoțională nu are nici o legătură cu educația, cultura, genul, profesia, cariera, etc.

Dependența emoțională este la fel ca oricare dependență, indiferent că vorbim de droguri, alcool, jocuri de noroc, shopping, mâncare etc. – CREDEM CĂ NU PUTEM TRĂI FĂRĂ acea persoană, acel lucru/situație. Societatea nu blamează dependența emoțională, așa cum o face cu celelalte (droguri, sex, alcool, jocuri de noroc), ba chiar o tolerează prin faptul că nu se vorbește despre aceasta, poate și pentru că nu este măsurabilă în bani sau cuantificabilă. Este un consum intern emoțional pe care nu avem cum să îl măsurăm. În acest tip de dependență, drogul este o persoană fără de care nu se poate trăi – de fapt, viața nu poate fi imaginată fără acea persoană, cel/cea în cauză simte că nu mai are nimic dacă cealaltă persoană nu este în viața sa.

Ai auzit formulări de tipul:

Simt că nu mai am nimic dacă el/ea nu mai este cu mine!
Nimic nu mai contează dacă el/ea nu mai este parte din viața mea.
Dacă mă părăsește voi muri!

Dacă nu ai făcut-o deja, te invit să citești și alte două articole care au legătură cu emoțiile și în care ai o abordare din punct de vedere energetic a situației:

Cum scap de emoțiile negative
De ce mă simt obosit chiar dacă nu am muncit

Ca să se ajungă la dependență, și ulterior la atașament emoțional, există niște cauze favorizante ale acestor procese (material preluat și prelucrat după Robin Norwood, terapeut care a lucrat peste 45 de ani numai cu pacienți cu diferite dependențe, – Femei care iubesc prea mult, editura Amaltea, 2001 – pg. 15-16). Principalele caracteristici ale unei persoane care poate dezvolta dependență emoțională sunt:

  1. persoana provine dintr-o familie dezechilibrată, în care nevoile emoționale nu i-au fost îndeplinite
  2. persoana resimte golul emoțional rezultat din lipsa de atenție, așa că devine un protector pentru alții
  3. în momentul în care întâlnește pe cineva care seamănă arhetipal cu persoana din familie indisponibilă emoțional, încearcă să ofere iubirea prin care să îl schimbe pe celălalt
  4. de frica abandonului, persoana este dispusă să renunțe la orice numai să rămână în relație
  5. nimic nu este dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă așa este menținută relația
  6. obișnuința lipsei de dragoste din copilărie face ca persoana să aștepte, să spere, să facă și mai mult efort pentru a fi pe plac partenerului/partenerei
  7. persoana își asumă mai mult de 50% din responsabilitate în relație
  8. respectul de sine este extrem de scăzut, atât de jos încât crede că fericirea este numai un lux, nu o stare, și că nu merită așa ceva
  9. persoana este caracterizată prin lipsă cronică de siguranță, ceea ce dezvoltă o nevoie de control (asupra relației, a ceea ce face partenerul/partenera, a banilor, chiar a gândurilor celuilalt)
  10. persoana trăiește mai degrabă în visul construit, decât să vadă realitatea situației
  11. în timp, dezvoltă o dependență de genul opus și de suferința emoțională
  12. în timp, poate asocia dependența emoțională cu alte tipuri de dependențe, cel mai frecvent cu nevoia de zahăr („ceva dulce să fie și în viața mea!”)
  13. persoana intră relativ ușor în stări depresive, periodice, generate de lipsa emoțiilor produse de relații
  14. orientarea spre salvarea celorlați ca o formă de evitare a problemelor personale
  15. atracție pentru persoanele „dezechilibrate emoțional” care trebuie „reparate”
  16. subcultura și educația deficitară – deși suntem în secolul XXI, mai există în continuare mentalitatea că femeia este inferioară bărbatului și că are „numai dreptul” de a se supune acestuia.

Ce se observă din prezentarea cauzelor?
Factorul care declanșează dezvoltarea unor comportamente de dependență emoțională este PĂRINTELE care nu este atent la nevoiele emoționale ale copilului!

Copilul resimte aceasta ca pe un GOL pe care îl va umple cu CEVA (alcool, droguri, sex, mâncare, relații toxice, jocuri de noroc) și orice tip de ATENȚIE o va asimila cu IUBIRE (copilul, nefind iubit, nu dezvoltă emoția de iubire în copul său, nu știe cum este să fii iubit, și ulterior CONFUNDĂ ATENȚIA CU IUBIREA, se mulțumeste cu atât de puțin, numai să fie ceva!). Acesta este un prim cerc în care se învârte copilul și pe care îl va perfecționa prin trecerea anilor.

Copilul, nesimțind iubirea, mai dezvoltă și un alt cerc vicios periculos: crede că nu merită să fie iubit – că este „defect” – devine nesigur pe sine – se subapreciază pe Sine, subdezvoltă respectul și stima de sine – ajunge la concluzia că nu merită, ceea ce conduce la lipsa încrederii în sine, în ce poate, în cine este! Acesta este al doilea cerc vicios dezvoltat ca mecanism inconștient.

Copilul crește, devine adultul care încearcă să găsească un echilibru în viața sa construită dezechilibrată. Mecanismul simplificat prin care se ajunge la dependența emoțională este următorul – ca să fie mai ușor de urmărit am să descriu situația ca un scenariu, ca și cum ar fi vorba de mine și partenerul meu:

Pas 1. Totul începe atunci când eu nu îmi dau valoarea pe care o merit sau pe care chiar o am.

De ce fac lucrul acesta? Pentru că am construit cele două mecanisme mentale (cele două cercuri pe care le tot rulez)

Detalii mai poți citi și în articolul:
Părinți emoționali și copii copy-paste

Cu alte cuvinte, MĂ SUBAPRECIEZ, SUBESTIMEZ, SUBVALORIZEZ sau chiar DEVALORIZEZ. Ca să-mi continui viața, să am energia și motivația de care am nevoie, apelez la părerea partenerului ca să-mi demonstreze că eu nu am dreptate! Deci, ce fac?

Pas 2. Îi dau partenerului întreaga mea putere, crezând că este/poate/are mai mult decât mine.
Acesta este cel mai periculos lucru pentru mine.
Este o tatonare, dacă „merge, merge”, „dacă intră în joc, bine, obțin ce vreau”.
Și de obicei funcționează, pentru că celălalt se simte măgulit, important, conștient de ceva ce poate că nici nu a băgat de seamă că este important, valoros la sine.
Cu alte cuvinte: am nevoie de ceva ce cer și primesc de la partener.
În această etapă, partenerul dorește să îmi vină în ajutor, mai ales că relația este în perioada „roz”, când curge numai lapte și miere.

Pas 3. Ok, eu primesc ce am nevoie din punct de vedere emoțional. Dar dacă lucrurile s-ar încheia după acest prim schimb, totul ar fi minunat și relația nu ar ajunge la dependență.
Dar eu am identificat sursa stării mele de bine emoțional, așa că voi „recidiva”.
Partenerul începe să simtă că are un ascendent asupra mea și își permite „mici” abuzuri emoționale (încălcări minore ale regulilor stabilite, comportamente neadecvate, lipsă de respect față de mine manifestată în fața altora, etc.) – care la început sunt tolerabile, aproape că nici nu ies în evidență. Aspectele acestea nu îmi atrag atenția că merg pe drumul spre dependență, pentru că atunci când pun în balanță ceea ce primesc cu aceste comportamente eu consider că este mai valoros ceea ce primesc. Deci, continui să îl investesc pe partener cu putere și să tolerez abuzurile.

Pas 4. Când am ajuns în acest punct al relației, sunt deja complet dependentă de celalalt. Voi începe să îi accept orice abuz emoțional (de ex.: există femei care sunt bătute/violate de către soț, bărbați care trec peste infidelitățile soțiilor, etc.).
Nu numai că sunt DEPENDENTĂ de ceea ce îmi poate oferi partenerul, dar devin și ATAȘATĂ de partener – ceea ce agravează DEPENDENȚA. Eu nu mă mai locuiesc pe mine, ci trăiesc în exterior, depind de factori externi, de reacțiile celorlalți, pe care nu le mai pot controla. Și de aici mai departe am următoarele variante:

  1. ruperea relației
  2. strângerea lanțului de legături până la îmbolnăvire/moarte
  3. maturizarea emoțională și construirea unei alte relații de calitate.

Am prezentat cauzele și pașii prin care se ajunge la dependența/atașamentul emoțional.
Dar care sunt comportamentele care pot atrage atenția asupra unui caracter dependent emoțional? Comportamentele unei persoane dependente emoțional sunt:

  • este obsedată de o anumită persoană/relație
  • își concentrează atenția pe împlinirea dorințelor partenerului/partenerei și neglijarea propriilor dorințe, nevoi, trăiri
  • neagă realitatea în care trăiește, realitate evidentă pentru cei din jur
  • minte numai ca să acopere imperfecțiunile celuilalt
  • preferă să rămână retrasă
  • încearcă să preia controlul relației
  • dezvoltă o stare de hipervigilență pentru a detecta tot ceea ce ar putea să îl nemulțumească pe celălalt – ceea ce poate conduce la oboseală psihică
  • dezvoltă realații neautentice – din teama nu fi rănită, persoana nu dezvoltă angajarea în schimburi de idei, gânduri, sentimente care să conducă spre o relație autentică
  • are schimbări bruște de atitudine, păreri
  • prezintă alterări sau oscilații ale stării emoționale: de la mânie la vină, depresie, tristețe, disperare – toate acestea apar ca urmare a gândului de a nu fi abandonată
  • este dominată de resentimente sau are acțiuni iraționale și/sau violență, nu este capabilă să se concentreze pe amintirile plăcute de frica de a nu i se limita accesul la ceea ce primește
  • se urăște, nu se place pe sine
  • este mereu în stare de stres, oboseală cronică
  • confundă IUBIREA cu dependența/atașamentul
  • își limitează potențialul creativ prin atenția excesivă spre partener, nu spre propria persoană
  • nu știe să stabilească limite de acceptabilitate
  • depinde de: atenția, prezența, complimentele celor din jur, recunoașterea și recunoștiința celorlalți.

Ok, dacă asta este teoria, practic ce putem face?

Pas 1. CONȘTIENTIZAREA stării trăite, a sentimentelor și atitudinilor și RECUNOAȘTEREA, cu onestitate, a faptului că nu suntem fericiți, mulțumiți cu ceea ce trăim.

Pas 2. VOINȚA (nu este suficientă DORINȚA, trebuie să fie VOINȚA) de a rupe lanțul în care ne-am prins. Voința este acel GAT spus ferm care conduce spre schimbare.

Pas 3. IDENTIFICAREA NEVOII EMOȚIONALE PRIMARE, cea din copilărie care a declanșat întreaga construcție: nevoia de atenție, de a fi luată în serios, ascultată, de a i se cere părerea, de a fi iubită, alintată, mângâiată, etc. Este necesar și util să identificatăm acea nevoie pe care copilul a resimțit-o ca fiind neîmplinită conform propriilor critere. De exemplu, lucram antrenament mental cu un băiat care făcea tenis și de față erau și părinții; la un moment dat copilul a izbucnit în plâns și a spus că el cel mai mult își dorea să îl vadă pe tatăl său că îi zâmbește când câștigă un turneu, nu să îi vorbească despre ce a greșit. Tatăl încerca să îl linștească și să îi spună, după ani, cât de mândru este de rezultatele băiatului, dar acesta i-a răspuns că nu contează mândria tatălui, ci nevoia lui de a vedea o față zâmbitoare. Deci, fiecare avem criteriile noastre după care ne putem simți împliniți!

Pas 4. Este bine că am identificat acea nevoie emoțională primară, este chiar un pas important. Dar, și mai important este să te întrebi:
Eu îmi ofer ceea ce aștept de la ceilalți?
Poate că te va surprinde să constați, că nu, nu îți oferi…poate că nici nu te-ai gândit că poți să faci așa ceva, că stă în puterea ta să ai grijă de tine!

Nu știu exact când pe parcursul vieții pierdem contactul cu rădăcina noastră Divină, cu Esența, Scânteia minunată care suntem. Pierdem contactul cu interiorul nostru acolo unde avem toare resursele și rezervele de care avem nevoie ca să trăim o viață împlinită.

Pasul 4 este REÎNTOARCEREA LA ESENȚA CARE SUNT, la CINE SUNT cu adevărat, la RELAȚIILE SĂNĂTOASE cu mine și cu lumea în care trăiesc.

Pasul 4 este despre:

  • a pune ORDINE ÎN INTERIORUL EMOȚIONAL
  • a ÎNȚELEGE și ACCEPTA că nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât alții
  • a dezvolta o IUBIRE de SINE SĂNĂTOASĂ, însoțită de RESPECT de SINE
  • a îi accepta pe ceilalți așa cum sunt, fără să încercăm să îi schimbăm sau să îi invetim cu calități mult amplificate
  • a aprecia aspectele Sinelui sub toate valențele: personalitate, înfățișare, trup, convingeri, valori, interese, realizări
  • a identifica sentimentul de SENINĂTATE prin care îmi dau seama ce trăiesc.

Și câteva întrebări care te pot susține în proces:

  • Unde mi se duce energia – către cine?
  • De la cine mă încarc?
  • În ce fel de mediu trăiesc? – mă susține sau nu în a fi Eu?
  • Sunt responsabilă pentru viața mea?
  • Ce fac acum este semn că mă valorizez, apreciez sau dau din puterea mea celuilalt?

Pas 5. Autochestionarea:
Este această relație potrivită pentru mine?
Îmi dă posibilitatea să scot la iveală partea mea minunată, specială, creativă – sau pe cea dependentă?

Pas 6. Construirea unui cerc de relații în care să existe susținere, creșterea gradului de autonomie emoțională și care să încurajeze recâștigarea echilibrului emoțional.

Este posibil să spui că numai acești pași nu sunt suficienți, drept urmare îți ofer una dintre tehnicile NLP (Programare neurolingvistică: https://pauladrosescu.ro/formare-nlp-practitioner/) – este vorba despre construirea unui film mental, așa că te invit să fii propriul tău regizor:

Seara, înainte de a adormi, începe să-ți derulezi mental ziua, în sens invers, de la momentul când te-ai pus în pat până la momentul în care te-ai trezit.
Derularea o faci fără să te gândești, să analizezi sau să critici ceva – pur și simplu privești filmul zilei tale.

A doua derulare: după ce ai ajuns la momentul de trezire, parcurgi din nou ziua, de la trezire până seara, identificând momentele în care te-ai simțit limitat de reguli, ai gândit după normele pe care alții ți le-au impus. Nu căuta justificări, explicații, doar constată și identifică ce ai făcut, ce-ai gândit și ce-ai simțit pentru că „trebuia”, „nu aveai altă variantă”, „nu era posibil altfel”.

Apoi, fă și a treia derulare a momentelor pe care le-ai identificat, la care să adaugi ce emoții și sentimente dorești să fi trăit, nu pe cele pe care le-ai trăit deja.

Cum ai fi dorit să se desfășoare lucrurile/situațiile?
Este ca și cum nu ai fi fost limitat de nimic.
Dă-ți voie să fii cât poți și vrei de creativ.
Dacă adormi în timp ce faci exercițiul, este super pentru că intri în somn în starea de ceva plăcut, frumos, constructiv.

Cât timp repet exercițiul? Cât timp dorești să schimbi ceva la tine.

De ce este benefic? Prin acest exercițiu creativ se generează NOI CONEXIUNI NEURONALE și se generează NOI COMPORTAMENTE. Este un exercițiu de antrenare a minții pentru situațiile în care se va mai întâlni cu o situație asemănătoare – să aibă deja alte oportunități de a reacționa. Fain, nu? Să fii propriul antrenor pentru o viață minunată!

Aștept cu mare nerăbdare să faci exercițiul și să-mi dai feedback. Dacă întâmpini dificultăți sau ai nevoie de susținerea sau clarificările mele, nu ezita să îmi trimiți e-mail. Aștept deci să-mi spui cum funcționează pentru tine.

Ahaaa, și te mai rog să îmi spui care ar fi subiectele de interes pentru tine pentru a le putea aborda în viitoarele materiale! Mulțumesc!

Până data viitoare,

Cu drag,

Paula

P.S.Dacă nu ai făcut-o deja, te aștept să te înscrii la Newsletter pentru că săptămânal primești informații pe care le difuzez numai către abonați, surprize care îți pot îmbunătăți calitatea vieții!

Cât de mult te-a ajutat acest articol?

Click pe steluță și votează articolul!

Votul mediu / 5. Număr voturi:

Niciun vot până acum! Fii prima care votează acest articol.

Fii printre primii care află noutăți

Vei primi vești despre noile cursuri, workshop-uri și articole.

4 comentarii la „Și tu ești nemulțumit/ă de relațiile tale?”

  1. Îmi place că de fiecare dată după ce este descris teoria, urmează pași practici de urmărit.
    Foarte fain exercițiul.
    Să fiu propria mea antrenoare pentru o viață minunată, mmm super!
    Mulțumesc!

    Răspunde
    • Orsy cine citește teoria este un om informat.
      Cine aplică este cu siguranță cu mult mai câștigat în drumul spre calitatea vieții.
      Și mie mi-a plăcut ideea de a fi eu la cârma vieții mele!
      Mulțumesc cu recunoștință pentru comentariu!

      Răspunde
    • Magdolna ma bucur ca scrii asta pentru că a ieșit un articol mai lung decât am intenționat, dar în care am dorit să adun informații utile.
      Mulțumesc, te mai aștept cu mare drag!

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te-ar putea interesa și...

Fii printre primii care află noutăți

Vei primi vești despre noile cursuri, workshop-uri și articole.

Share
Tweet
Share